Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Sondaj politic

Sondaj politic

Dosarul 7 Aprilie, la aproape doi ani de la eveniment: de ce atâta tăcere?

 

Oleg Cernei, consilier municipal Chişinău

Cu trecerea timpului, opiniile liderilor Alianţei şi ale comuniştilor în dosarul 7 Aprilie s-au intersectat în măsura în care dau de bănuit interese comune. Ce altceva să crezi dacă, la doi ani de la eveniment, nu avem niciun dosar scos la capăt, niciun condamnat, cu toate că s-au făcut abuzuri, s-au comis crime, există morţi. Din decembrie 2009 şi până prin aprilie 2010 a fost chemată în audieri la Procuratura Generală mai multă lume, s-au deschis dosare, cu martori, cu victime, cu probe. Ce a urmat? Nimic. A fost un schow. Atât. Au trecut alegerile şi 7 Aprilie a rămas pe linie moartă. Cineva şi-a pus viaţa în pericol, iar cineva şi-a făcut capital politic. Este de datoria AIE ca până la 7 Aprilie 2011 să readucă dosarul pe agenda Parlamentului. Procurorul General şi şeful SIS trebuie să vină cu rapoarte în Parlament. «Muzica» trebuie comandată de AIE.

Sergiu Musteaţă, istoric

În rezultatul evenimentelor din 7 Aprilie a căzut regimul Voronin. Cei care au venit în loc au promis să spună adevărul despre 7 Aprilie şi să tragă la răspundere pe cei vinoveţi de omor şi teroare. Dacă nu s-a întâmplat, înseamnă că nu se doreşte. Nici un dosar în doi ani e prea de tot, că nu mai suntem noi o ţară de sute de mii de kilometri… Eu cred că are dreptate Nagacevschi când zice că celor de la putere nu le-a ajuns curaj şi voinţă politică, mai ales că o spune un fost preşedinte de comisie parlamentară, care s-a ocupat de caz. Societatea civilă trebuie să bată clopotele şi să ceară guvernării să-şi facă datoria. Monumentul? Cred că, da, ar trebui, dar ca reflecţie a memoriei, în amintirea şi preţuirea celor care au ieşit în stradă şi au obţinut căderea unui regim dictatorial. Dar adevărul, oricum, trebuie spus. Dosarul 7 Aprilie e pe conştiinţa AIE.

Ghenadie Vaculovschi, expert în drept

Este regretabil că totul s-a oprit la nivel de speculaţii. Nu există nici dorinţa, nici interesul să se cunoască adevărul. Dacă lucrurile nu merg mai departe de acuzaţii reciproce între AIE şi PCRM, înseamnă că vina este reciprocă. Faptul că cei care au lucrat la raport, în Parlament, au hotărât să plece şi să-şi salveze reputaţia, după ce au cunoscut nişte adevăruri, vorbeşte despre multe. Soluţia? Acţiunea din 7 Aprilie a avut substrat politic şi adevărurile trebuiesc căutate în mediul politic, acolo unde s-au făcut scenarii şi s-au dat ordine. Crimele, da, trebuiesc identificate şi adevăraţii  făptaşi pedepsiţi, dar adevărul nu ştiu dacă mai poate fi stabilit. Cred că partidele trebuie să meargă pe ideea împăcării între ele. Nu a-şi vrea ca evenimentul din 7 Aprilie să fie sacrificat, dar nu cred că în condiţiile politice de la noi poate fi identificată o altă soluţie.

Natalia Moloşag, avocată

Dacă ar fi să reieşim din numărul total de dosare, situaţia pare mai puţin dramatică decât este. În realitate, însă, lucrurile se mişcă foarte greu. Şi nu e doar vina procuraturii, ci şi a organelor de urmărire penală, Centrlui de expertize medico-legale, uneori şi a avocaţilor… Urmărirea penală a fost pornită abia în februarie 2010. Doi ani pentru dosarele de tortură este un termen foarte mare, pentru că timpul lucrează în defavoarea victimei: dispar probe, dispar martori, se schimbă anchetatorii, apar martori noi de partea acuzatuilui etc. Ceea ce complică foarte mult lucrurile e că cei acuzaţi sunt ofiţeri de poliţie, uneori de grad înalt, care-şi au relaţiile lor în organele de urmărire penală. Există o solidaritate, neanunţată, de breaslă. Şi, probabil, mai au şi o acoperire politică. Soluţia? Cred că cele mai multe dosare vor ajunge la CEDO.

Anatol Ţăranu, analist politic

Dosarul 7 Aprilie este o enigmă, care îşi aşteaptă dezlegarea. Dar, în ultimă instanţă, ceea ce s-a întâmplat pe durata celor doi ani în acest dosar, arată clar că partidelor de la guvernare nu le-a ajuns voinţă politică de a spune mai multor lucruri pe nume. De ce nu? Ar exista mai multe considerente. Să nu uităm că AIE îi este greu să exprime o poziţie comună în această problemă, pentru că diferite partide din Alianţă au fost pe părţi diferite ale baricadei în timpul evenimentelor din 7 Aprilie. Poate, dacă societatea civilă ar fi manifestat mai mult interes în dosarul 7 Aprilie, lucrurile s-ar fi mişcat altfel, dar nu a existat prea multă iniţiativă, societatea noastră civilă nu a insistat să se impună în acest sens şi avem ceea ce avem. Soluţia? Cred că trebuie să aşteptăm o nouă guvernare la Chişinău. În condiţiile actualei  guvernări e imposibil să se întâmple altceva.