Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Sondaj politic

Sondaj politic

A trecut un an de la recâştigarea alegerilor anticipate din 28 noiembrie 2010 de către AIE. Unde suntem?

Iurie Colesnic, istoric

Suntem la fundul gropii, mai jos e greu să cazi. Nu am realizat nimic palpabil, pentru că nimeni nu s-a ocupat serios de problemele R. Moldova. O Alianţă la guvernare nu s-a întâmplat. Fiecare a exersat pe cont propriu, făcându-şi damblaua, ca şi în 2010, la referendum. «Racul, Lebăda şi Ştiuca» – asta avem după un an de guvernare. Lucrurile nu au avansat prea tare nici pe plan extern, iar complementele care ni se fac sunt mai mult din complezenţă. Nu putem să avem o imagine bună în exterior, dacă pe interior sistemul a rămas cel preluat cu doi ani în urmă de la comunişti. Dacă cade «căciula», restul e cum a fost. Cel mai prost lucru? Nealegerea preşedintelui. Cel mai bun? Faptul că politicienii ne-au convins că fără intelectualitate nu pot guverna. Trebuie să revenim la experienţa primului parlament şi guvern.

Nicolae Osmochescu, profesor universitar

Suntem nicăieri. Avem un an de la anticipatele din 28 noiembrie, degrabă vom avea şi un an de la prima şedinţă a Parlamentului, dar încă nu este ales şeful statului. Despre ce vreţi să mai vorbim? Europa priveşte la noi cu suspiciune, iar pe plan local – totală dezamăgire: tarifele cresc, preţurile cresc, nivelul de viaţă e în scădere, temele pe acasă, pentru  UE, rămân nefăcute: reformele în justiţie – «0», reformele în economie, pe apucate, lupta cu corupţia – improvizată. Da, nu am avut preşedinte, dar parlamentul şi guvernul au fost şi sunt funcţionale, dar care-i rezultatul? Organele de drept din stat (partajate pe criterii politice) nu lucrează în interesul cetăţeanului, ci sunt antrenate în reglări de conturi dintre clanurile de la putere… E grav de tot. Lucrurile încep a ieşi de sub control. Şi asta e periculos, mult mai periculos decât anticipatele.

Vladimir Beşleagă, scriitor

Comportamentul Alianţei nu se pretează la niciun fel de aprecieri, după promisiunile pe care le-a făcut. Mulţi trec situaţia pe care o avem pe seama nealegerii preşedintelui. Poveşti. Nu suntem noi din lumea statelor care s-ar pierde fără preşedinte. Dar dacă trebuie – să fie, numai că-i prea multă rânză, iar «multă rânză – puţină brânză», – zice o vorba populară. Cam asta s-a întâmplat. Nu cred că trebuie să ne aşteptăm, şi mai departe, la mult bine. Suntem un stat artificial, creat ştim noi cum şi când, de ce şi de către cine şi soarta ne este după cum e statul. Suntem o piesă de joc între marile puteri. Vine Biden şi auzim una, vine patriarhul Kiril sau Lavrov de la Moscova – ne spun alta… Nu cred în şansele acestui stat, care ar putea supravieţui doar printr-un miracol. Iar miracolele nu se întâmplă când vrem noi.

Pavel Borşevschi, preot

Vremurile nu sunt simple deloc, iar lucrurile sunt destul de încurcate. Dar, cu toate grelele prin care trecem, trebuie să preţuim libertatea pe care o avem. Libertatea de a fi. De a fi liberi la cuvânt, opinie, credinţă, circulaţie… Le avem. Şi trebuie să ne bucurăm. Doar cei care nu ştiu ce înseamnă lipsa de libertate nu pot preţui libertatea. Să nu uităm că acolo unde avem Libertate, avem şi Adevăr. Şi e bine că acest Adevăr a intrat, prin studierea religiei, şi în şcoală. Ceea ce supără este gâlceava dintre cei de «sus». Şi distanţarea de tradiţie. Puterea nu respectă nici una dintre cele 10 porunci dumnezeieşti. Şi asta este nu doar rău, ci şi mare păcat… Guvernarea este o povară mare, dacă este responsabilă. Şi cei care au primit harul puterii trebuie să înţeleagă  că, prin ei, aşa cum am obţinut libertatea, tot aşa o putem şi pierde.

Oazu Nantoi, analist politic

Nu cred că ne-am mişcat înainte. Şi explicaţiile trebuie căutate în interiorul Alianţei. Dacă în 2009, graţie elanului anticomunist, AIE-1 s-a constituit în mai puţin de două săptămâni după alegeri, situaţia, în cazul AIE-2, a fost cu totul alta. Negocierile la două porţi, în care s-a lansat PD-ul, au perturbat acel elan anticomunist, iar când a devenit clar că AIE-2 nu se poate înţelege în privinţa candidatului la preşedinţie, s-au început şi problemele interne. De aici şi incertitudinea politică prin care trecem, descurajarea electoratului şi, cel mai grav, a partenerilor noştri europeni. Situaţia rămâne imprevizibilă. Dacă Alianţa ar putea alege preşedintele, ea ar obţine atunci un răgaz, ca să se reafirme la guvernare. În caz contrar, riscul anticipatelor devine tot mai evident. Şi este, practic, imposibil să spunem cu siguranţă ce va urma.

Pentru conformitate, P.G.