Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Sondaj politic

Sondaj politic

Pe 12-13 iunie, s-au împlinit 70 de ani de la primul val de deportări din Basarabia

De ce rămâne necondamnat comunismul în R. Moldova?

Dumitru Diacov, deputat, preşedinte de onoare al PDM

Ne ocupăm prea mult de condamnări şi mai puţin de probleme reale. De prin  ‘90, s-au purtat discuţii şi s-au făcut tot felul de declaraţii la acest subiect. Azi, la noi, toţi condamnă comunismul, iar unii îl şi votează. Cu  regret. Şi nu vor să înţeleagă că comunismul naşte sărăcie. Raportul Comisiei Cojocaru? Nu ştiu, nu l-am văzut , nu a ajuns în Parlament. Dacă vreţi opinia mea, cred că trebuie să facem totul pentru a-i ajuta pe cei care au suferit de pe urma deportărilor. Şi nu cu declaraţii anticomuniste, ci la modul real. Ştiu că ei cer să fie egalaţi în drepturi cu veteranii celui de-al doilea război mondial, şi eu sunt «pentru». De ce nu s-a făcut? Pentru că de doi ani de zile noi suntem în alegeri şi tot felul de frământări…

Corneliu Ciurea, analist politic

Nu ştiu de ce nu s-a întâmplat şi sunt sceptic că se va întâmpla. Cu trecerea timpului, intensitatea dorinţei de condamnare e în scădere. Efectele condamnări i ar fi şi ele altele. Nu cred că, la noi, cineva ştie exact ce trebuie să însemne condamnarea. Chiar şi CoE a făcut-o vag. Cred că trebuie să condamnăm regimul stalinist,  de până la 1953. Iar decizia propriu-zisă trebuie să vizeze persoanele care au avut de suferit de pe urma acestui regim. Victimele trebuie repuse în drepturi, iar prejudiciile lor reparate. În rest, nu cred că ar exista probleme. La noi, prin condamnarea comunismului se vrea scoaterea partidului comuniştilor în afara legii. Opinia mea: dacă vrem să scăpăm de comunism trebuie s-o facem prin alegeri.

Liliana Palihovici, PLDM, vicepreşedinta Parlamentului

Nu pot spune exact de ce nu s-a făcut, dar trebuie s-o facem. Este o obligaţie morală faţă de cei care au suferit de pe urma regimului sovietic de ocupaţie. Nu e vorba doar de deportaţi. Fără condamnarea comunismului, R. Moldova nu va intra în normalitate ca societate. A închide ochii la acele crime înseamnă să comiţi o nouă crimă. Ar trebui revăzută şi procedura de achitare a despăgubirilor. Trebuie continuată desecretizarea dosarelor. Presa ar fi bine să scrie şi ea mai des la acest subiect. Raportul Comisiei Cojocaru? Da, vom reveni la el, dar condamnarea comunismului nu trebuie să fie un act formal. Comunismul, ca ideologie, trebuie scos în afara legii, altfel condamnarea lui este un nonsens.

Ion Hadârcă, deputat, prim-vicepreşedinte PL

Suntem în întârziere, deşi aprecierea politică a regimului sovietic de ocupaţie a fost făcută la începutul anilor ‘90 prin Declaraţia de Independenţă şi alte documente politice. Păcat că Mitropolia Moldovei, în loc să condamne comunismul, pactizează cu el. Condamnarea comunismului, despăgubirea celor prejudiciaţi, alături de un monument, o biserică, un muzeu – rămâne o datorie a statului. Comisia Cojocaru, creată prin decretul preşedintelui Ghimpu, trebuia să pună punct în acest subiect, dar  Raportul a rămas neaudiat.  Aşa erau circumstanţele. La evenimentele comemorative de duminică au participat toţi liderii AIE. Sperăm să revenim la Raportul Comisiei în cel mai scurt timp,  cu decizii clare şi definitive.

Anatol Petrencu, istoric

E  problema clasei politice. Să nu uităm că basarabenii au fost cei mai bătuţi de regimul sovietic, pentru că trebuiau nu doar sovietizaţi, ci şi mankurtizaţi. Clasa politică e şi ea produsul acelor metamorfoze. De aici – lipsa de curaj sau jocul la două porţi. Unii vor să condamne, dar numai perioada stalinistă, alţii condamnă crimele, nu şi  regimul. În opoziţie sunt un fel, la putere – altfel. Comunismul trebuie condamnat pentru toate crimele de până la 1991, şi nu selectiv. Doi: desecretizarea dosarelor trebuie urgentată. Trei: despăgubirea deportaţilor trebuie trecută în seama Guvernului. Patru: secera, ciocanul, steagul roşu trebuie scoase în afara legii, pentru că sunt simbolica PC al URSS, simbolica unui regim de ocupaţie.