[sondaj] Pedeapsa cu moartea pentru corupţie
Corupţia: între pedeapsa cu moartea şi toleranţă
Ludmila Bolboceanu, profesor universitar
Auzim peste tot că, în R. Moldova, corupţia este una dintre cele mai mari probleme. Eu cred că e una dintre marile crime împotriva statului, pentru că e tâlhărit avutul public. În tradiţia noastră istorică, pedeapsa cea mai aspră era pentru trădare. Cădeau capete. Corupţia este şi ea un act de trădare, însă ar fi prea barbar să revenim la tăierea capetelor, va trebui să cadă prea multe şi, în plus, nici Biserica nu mai admite aşa ceva. Soluţiile ar fi, cel puţin, trei la număr: procesele pentru corupţie să fie publice, averile ilegale – confiscate, iar condamnaţii pentru corupţie să fie lipsiţi, pe viaţă, de dreptul de a mai ocupa funcţii publice.
Anatol Petrencu, istoric
În cazul R. Moldova, numai puşcăria ar face regulă. Dar cine să judece corupţia, dacă justiţia e coruptă şi ea? Ca să facă ordine în Franţa, preşedintele Charles de Gaulle a schimbat, într-o singură noapte, mai milt de jumătate din judecători. Cred că alternative există şi la noi. Dar cine să le aplice, dacă toate sunt sub stăpânire politică, iar stăpânirea e coruptă din cap până în picioare. Unde-s reformele? Europa a investit foarte mult în reformarea justiţiei, dar a controlat prea puţin ce s-a făcut cu banii. În plus, avem şi o societate civilă plafonată. Fără o societate civilă activă şi nepărtinitoare politic, nu cred că schimbăm ceva.
Natalia Moloşag, avocată
Suntem o societate prea tolerantă. După 1990, am trecut prin guvernări de tot genul, dar în loc să ne vindecăm de corupţie, ne-am molipsit şi mai mult. Corupţia a intrat în sânge. Instituţii întregi trăiesc din corupţie. Fără o transfuzie generală, nu scăpăm de ea. Problema e cine s-o facă? Cei care au mandatul sunt sub controlul puterii, iar puterea e coruptă. Să mergem pe varianta orientalilor cu tăiatul mâinilor şi capetelor – nu e în tradiţia noastră… Avem nevoie de o justiţie liberă de politic, de locuri de muncă bine plătite, de preţuri şi de tarife mult mai stabile, de garanţii sociele, iar până atunci, vom avea ceea ce avem.
Arcadie Suceveanu, preşedintele Uniunii Scriitorilor
Situaţia a trecut de mult de „linia roşie”. E grav de tot. Nu ştiu ce ar fi să împrumutăm de la alte state, dar fără măsuri radicale nu ieşim din această mizerie. În istorie avem mai multe practici, în acest sens, e vorba şi de ocaua mică a lui Cuza, şi de ţeapa lui Ţepeş, dar pentru asta avem nevoie de un lider puternic, care să se conducă de lege. Legea şi Biserica ne-ar putea ajuta mult: una să educe, iar alta – să pedepsească. Din păcate, legea în R. Moldova nu e la locul ei, iar Biserica, care e o instituţie morală foarte puternică, s-a lăsat şi ea influenţată de modelele deloc ortodoxe din politică. Ce va urma? E greu de spus.
Anatol Plugaru, ex-ministru al Securităţii
Modelele aplicate în China sau Emiratele Arabe sunt bune, însă nu şi pentru R. Moldova. În primul rând, pentru că societatea noastră a fost adusă la condiţia în care fie că trebuie să dea, fie că trebuie să ia mită. Este imposibil să lupţi cu corupţia într-o societate săracă. Doi: noi provenim cu toţii din „ţara furturilor mici”, URSS, în care furau toţi, şi cei de sus, şi cei de jos. Şi trei: în 20 de ani, moldovenii încă nu au învăţat să-şi aleagă elitele. După ce vor alege un monarh luminat, care va numi un guvern la fel de luminat şi va stabili o ordine de drept în stat, vom putea lupta, la modul real, şi cu corupţia.
