[SONDAJ] De ce fel de SIS avem nevoie?

Serviciul de Informaţii şi Securitate (SIS) trebuie reformat. O decizie în acest sens a fost adoptată de Consiliul Suprem de Securitate. Reforma presupune, inclusiv, redenumirea instituţiei în Serviciul Naţional de Informaţii (SNI).

Contează denumirea? De ce fel de SIS avem nevoie?

Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii
Contează tot. După 1991, Serviciul de Securitate a trecut prin câteva reforme: de la kgb la Ministerul Securităţii, după care, la SIS. S-au schimbat nu doar denumirile. Ministerul, ca şi SIS-ul, au încetat să mai fie organe represive, asemeni kgb. A fost lichidată ancheta din cadrul Securităţii, a fost lichidat izolatorul preventiv, instituţia s-a democratizat. Trecerea de la SIS la SNI presupune concentrarea Serviciului pe obţinerea informaţiei, analiză şi prognoze. SNI va avea nevoie de angajaţi cu spirit analitic, patriotic şi curaţi la mână… Într-un secol informaţional, rolul informaţiei este unul vital pentru stat.

Valentin Dolganiuc, analist politic
Denumirea nu schimbă esenţa. Aşa cum nu am avut un serviciu naţional de securitate, aşa şi nu-l vom avea, indiferent cum s-ar chema. Cei care au depus jurământ de credinţă URSS nu pot sluji şi R. Moldova… Pe timpul URSS, kgb-ul lupta, pe plan intern, cu naţionalismul, SIS-ul luptă acum cu oponenţii puterii. Ei slujesc partidele, nu Moldova. Problema e că, după 20 de ani de independenţă, noi nu avem un serviciu naţional de securitate, tot aşa cum nu avem o clasă politică ghidată de interesul naţional. Ei îşi aparţin reciproc. Şi îşi fac interesele, unii în parlament, la preşedinţie sau în guvern, alţii la SIS.

Vitalia Pavlicenco, preşedinte PNL
Că vom avea un SNI, în loc de SIS, e bine. Cel puţin, în denumire vom fi mai aproape de Europa. Şi tot e un plus. În rest, nu cred să se schimbe mare lucru. SIS nu serveşte interesele noastre naţionale. Uitaţi-vă ce se întâmplă la Nistru: în toate cazurile Chişinăul reacţionează post-factum la evenimente. E grav. Dacă 14 ani, din cei 21 de la independenţă, am fost guvernaţi de regimuri comuniste, ale cui interese apără Securitatea, dacă nu ale Rusiei? Atât timp cât acest Serviciu nu va avea în spate factori politici de factură pro-România şi pro-UE, toate rămân pe vechi, fie că se va chema SIS sau SNI.

Sergiu Musteaţă, istoric
Denumirea contează mai puţin, deşi e importantă şi asta. Să ne amintim că, după 1990, fostul kgb a fost trecut prin câteva reforme, numai că ele au atins mai mult denumirea instituţiei. În rest, puţin ce s-a schimbat. SIS-ul rămâne în serviciul politicului şi nu al statului. Ăsta-i marele păcat. Desovietizarea SIS, ca atare, nu s-a produs. Rămâne în continuare o instituţie închisă, foarte secretizată. S-a încercat, pe timpul interimatului lui M. Ghimpu la şefia statului, desecretizarea anumitor dosare din arhivele kgb, dar a fost mai mult de probă. Cineva a pus „veto” pe idee. Ăsta nu-i SIS-ul de care am avea nevoie.

Mihai Cernenco, analist politic
SIS-ul nostru e moştenitorul kgb-ului sovietic. Evenimentele din 7 aprilie 2009, provocările Rusiei la Nistru, finanţarea nestingherită de către Rusia a unei armate întregi de partide politice şi ONG-uri din R. Moldova arată clar că SIS-ul nu îşi face meseria. Noi, în  20 de ani,  nu am reuşit să creăm un serviciu de intelligence, aşa cum există în Romănia şi în toată Europa, care să poată anticipa, şi nu constata post-factum tot felul de pericole la adresa statului. În acest sens, SIS trebuie reformat, dar acest lucru se va întâmpla când vom avea o altă generaţie de SIS-işti, care să facă şcoală în Europa, şi nu la Moscova.

Pentru conformitate, P.G.