[sondaj] „DA” în Constituție, „NU” în viață
Pe 10 decembrie, în toată lumea a fost consemnată Ziua Internațională a Drepturilor Omului. În această zi, acum 69 de ani, Națiunile Unite adoptau Declarația Universală a Drepturilor Omului. R. Moldova a devenit membru ONU în 1992, iar peste alți 5 ani a aderat și la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăților Fundamentale (CtEDO). Cum au evoluat lucrurile în R. Moldova. Ce se întâmplă cu drepturile noastre?
Drepturile Noastre, între „da” şi „nu”. Ce prevalează?
Ion Manole, Asociația „Promo-Lex”
Nu putem spune că în R. Moldova drepturile omului nu se respectă. Întrebarea e, pe cât de mult? Dacă e să reieşim din câtă asistenţă a primit R. Moldova din partea instituţiilor europene, pentru a aduce lucrurile la normă, putea fi mult mai bine. Avem încă probleme, chiar cazuri grave de tortură şi încălcarea dreptului la viaţă. Cazul Brăguţă demonstrează că sistemul încă nu e capabil să facă faţă situaţiei. Dincolo de Nistru, lucrurile sunt şi mai grave. Drepturile omului sunt considerate aici subiecte cu caracter politic şi sunt imediat taxate din partea Tiraspolului. Noi avem câştigate la CtEDO 8 dosare, pe mai multe cazuri: încălcarea dreptului la educaţie, la viaţă, la proprietate, tortură etc. Însă, de doi ani şi jumătate ni s-a interzis să trecem Nistrul şi, respectiv, să acordăm asistenţă juridică persoanelor abuzate de regimul de la Tiraspol. Mai mult, acest lucru li s-a interzis şi ONG-urilor din stânga Nistrului. Transnistria este, practic, un teritoriu nemonitorizat, în acest sens. E grav.
Victor Leancă, Uniunea Pensionarilor din R. Moldova
Prevalează „nu”, fără discuţii. „Da” avem scris în Constituţie, dar în viaţă e cu totul alta. Omul simplu, un invalid, un pensionar, o familie defavorizată, nu sunt apăraţi de nimeni. Din lipsă de drepturi, lumea, care-i în puteri, a lăsat casă şi masă şi a plecat, iar R. Moldova se transformă tot mai mult într-o insulă a celor de vârsta a treia. Şi lucrurile se complică. În republică avem mai mult de 700 de mii de pensionari, peste jumătate de milion dintre ei trăiesc sub nivelul coşului minim de consum, alţi aproape 200 de mii, care au ieşit la pensie până în 2001, nu au nici atât. Dacă apelezi la ajutor, te trimit în instanţă. Iar asta înseamnă avocat plătit. De unde? De ar fi apărarea gratis, cel puţin. Noua lege de pensionare, cu care se făleşte guvernul, e bătaie de joc. Pensionarii simpli au fost condamnaţi la moarte prin această lege… Atât timp cât în acest stat legea nu stă în capul mesei, nu avem de unde avea drepturi.
Vlad Gribincea, Centrul de Resurse Juridice (CRJM)
La capitolul respectarea drepturilor omului stăm mai bine decât acum zece ani, dar mai prost decât ne-am dori noi. Convenţia Europeană este doar un document, unul important, dar care nu schimbă prin sine lucrurile… Suntem încă în capul listei ţărilor care au cele mai multe cereri depuse la CtEDO şi la numărul rapoartelor care arată că lucrurile nu merg spre bine. Probabil, stăm mai bine la capitole cum ar fi libertatea de exprimare, unde nu prea există probleme, în rest… Din 1997 şi până acum, la CtEDO au fost depuse 12.500 de cereri împotriva R. Moldova. Suntem în topul ţărilor cu cel mai mare număr de cereri depuse la CtEDO pe cap de locuitor. R. Moldova a fost obligată să plătească circa 16 mln de euro pentru dosarele pierdute la CtEDO până acum şi cred că această sumă spune multe despre faptul cum stăm la capitolul respectării drepturilor omului.
Natalia Moloșag, avocată
Cu siguranţă, „nu”. Faptul că suntem de 22 de ani sub monitorizarea Consiliului Europei, inclusiv pe domeniul justiţiei, vorbeşte de la sine. Legi avem, mecanisme de aplicare avem, dar drepturi nu, sau le avem doar la nivel declarativ. Drepturile omului sunt viaţa noastră cea de toate zilele, de la naştere şi până la moarte, cu tot ce avem nevoie şi creştem zilnic: hrană, educaţie, sănătate, protecţie socială, loc de muncă, de trai, siguranţa vieţii… Dacă le punem cap în cap, vedem că ceea ce e scris în Constituţie şi ceea ce avem în viaţă nu se leagă. De ce? Pentru că cei care stau la straja legii nu îşi fac datoria. Până şi dreptul la expresie, care ne pare că îl avem, nu există. Un drept asigurat, în acest sens, ar fi în cazul în care opinia noastră e luată în calcul. Este? Bani în reforme s-au investit enormi, dar efectele nu se văd, pentru că s-au schimbat legile, dar cei care le aplică au rămas aceiaşi: necompetenţi sau competenţi dar slugarnici, corupţi, cu mâna lungă, fini, nănaşi… La noi cumătrismul şi banul rezolvă totul, nu legea.
