[sondaj] Cât „costă” salariul profesorului?

Şcoala: o muncă „sisifică”, plătită „în bătaie de joc”

Vasile Patraşcu, fost profesor

Despre salariile pedagogilor se discută de ani în şir, iar problema a fost şi rămâne, pentru că ea are şi un subtext politic, nu doar social. Primul care a lovit în pedagogi a fost Sangheli. Andrei Sangheli s-a răzbunat pe profesori pentru refuzul acestora de a exclude din învăţământ limba română. Timpul a trecut, guvernările s-au schimbat, dar atitudinea faţă de pedagogi a rămas aceeaşi. Sunt de acord că nu toţi cei din şcoală sunt profesori de vocaţie, dar pentru asta există proceduri de diferenţiere a muncii. De ce să sufere toţi? Parcă toţi deputaţii sunt la fel? Sau miniştrii, judecătorii, procurorii? Şi-apoi, dintr-un salariu de nimic, te alegi, până la urmă, şi cu o pensie de nimic… Profesorii, la sate, se rup între şcoală şi câmp, altfel nu ar supravieţui. Asta trebuie să facă un profesor?

Diana Postolachi, administrator

Nu ştiu cum se văd lucrurile de acolo de „sus”, dar de „jos” se vede cu ochiul liber că şcoala din R. Moldova îmbătrâneşte de la un an la altul tot mai mult. Şi problema principală sunt salariile. Absolvenţii şcolilor pedagogice nu merg în şcoală, pentru că nu sunt motivaţi. Iar pe locurile lor rămân pensionarii – obosiţi de ani şi care nici nu mai sunt la curent cu tot ce se întâmplă nou în învăţământ. Am şi eu copil de şcoală şi mi-aş dori ca profesorii ajunşi la pensie să meargă la odihnă, iar locul lor să-l ia tinerii. Dar ce să facă tinerii, dacă salariul nu le permite să închirieze o locuinţă ca lumea, nu mai spun să şi-o procure. Statutul profesorului trebuie să fie altul.

Maria Guzun, profesoară, Liceul „Gheorghe Asachi”

Toate problemele pornesc de la faptul că, în R. Moldova, învăţământul nu este o prioritate în stat. Regret că trebuie să spun acest lucru, dar priorităţile guvernelor sunt altele şi valorile sunt altele, iar ceea ce este valoare, cu adevărat, este neglijat, ignorat. De aceea, lumea lasă Moldova şi pleacă. Munca unui profesor este una sisifică. Oricine a trecut prin şcoală înţelege ce înseamnă 9 sau 12 ani de şcoală… Noi creştem oameni. Se munceşte enorm. Zilnic. Şi ce primim în schimb? Ceea ce ni se dă nu compensează nici pe departe munca noastră. Nu pretindem imposibilul, dar din ceea ce primim e pur şi simplu imposibil să trăim.

Olesea Trandafilova, economist

Salariile pedagogilor nu sunt salarii. Dar parcă numai pedagogii au salarii proaste? Cred că mai multă lume trebuie să se asocieze profesorilor. De mult am încetat să mai trăim, noi supravieţuim. În jurul nostru e multă sărăcie şi mizerie. şi socială, şi morală. Zilnic, de ani de zile, auzim că suntem în criză de tranziţie, dar dacă-i criză, de ce unii se scaldă în lux, iar alţii nu au cu ce-şi da copiii la şcoală? Uitaţi-vă ce se face în jurul Chişinăului, câte cartiere de lux. De unde? Din ce? Plătesc impozite? şi cât plătesc? Şi cui? Eu sunt de partea profesorilor, pentru că de nivelul şcolii, depinde şi nivelul societăţii noastre de mâine.

Elena Guzun, Mişcarea „Familiile pentru Pace”

Profesorul nu trebuie să fie „un oarecare”, pentru că, după familie, locul doi în viaţa fiecărui om îi revine şcolii. Sunt foarte importanţi cei 7 ani de acasă, dar rolul anilor de şcoală e şi mai mare. Fiecare dintre noi culege, până la urmă, ceea ce a „semănat” în noi şcoala. Lucrul acesta îl cunosc foarte bine şi cei din Parlament, şi de la Guvern, şi de la Preşedinţie. Şi atunci nu poţi să nu te întrebi, de unde şi de ce această atitudine faţă de şcoală, cu 1800–2000 de lei salariu. Bătaie de joc. Nu se ajunge? Dar 10-12 mii de lei venit lunar pentru deputaţi de unde? Dar pentru miniştri? Dar pentru ambasadori? Dar pentru judecători?… De ani de zile se fac economii pe seama şcolii. Până când?