Sondaj

20 de ani de Independenţă: Ce s-a schimbat în viaţa dvs. în acest răstimp?

Tamara Roghevici, pensionară
Timp de 20 de ani s-au schimbat multe. E mai frumoasă viaţa şi mai deschis cuvântul. Astăzi poţi să te plângi funcţionarilor fără frică, ceea ce nu se întâmpla anterior, poţi să spui ceea ce gândeşti. Pe de altă parte, tot astăzi, e mult mai greu de trăit din punct de vedere material. În special, le este foarte greu tinerilor, deşi şi cei mai în vârstă nu o duc prea bine. Tinerii se căsătoresc, apare un copilaş, dar n-au unde trăi, n-au de lucru, respectiv nici salariu. Sunt nevoiţi să plece peste hotare. Astfel, ajung la divorţ şi familiile se destramă. Pensionarii au pensii mici. Ce poţi face cu 600-800 de lei? Nimic. Te uiţi în magazine, ochii văd, inima cere, dar n-ai nicio putere. În general, nu pot spune că e rău, doar că e cam greu.

Elena Rotaru, profesoară de limba română
Timpurile s-au schimbat, doar că noi am fost educaţi în alt mod şi ne este greu să ne reeducăm. Aceste schimbări, aceste transformări oricum se răsfrâng asupra persoanei, dar într-un mod individual. Unele schimbări le acceptăm, altele nu, dar mergem înainte. Încercăm să ne conformăm cerinţelor de azi. Sunt mulţumită de realizările economice, dar e mult mai greu să acceptăm valorile morale ale neamului, fiindcă educaţia de cândva, cea iniţială, a fost altfel. În plus, timp de 20 de ani s-a produs o evoluţie tehnologică şi tineretul de azi stă doar în faţa computerelor şi nu mai citeşte nimic. Sunt unităţi care citesc. Pe timpul nostru, însă, savuram cititul.

Alexandru Cotici, conf. univ. la USMF
Mari schimbări nu sunt sau noi nu le resimţim. Cum a fost, aşa a şi rămas. Parcă sunt unele schimbări în bine. Pare că-i mai linişte în R. Moldova, şi dacă e linişte, înseamnă că e şi pace. Tineretul este mai liber azi. Poate să-şi facă studiile unde doreşte. Copiii mei au reuşit să plece peste hotare, au salarii bune acolo. Aici nu ar fi avut astfel de oportunităţi. Totuşi, schimbări radicale nu sunt. A rămas însă, acelaşi sistem, aşa-numitul „eşalonul doi”, şefii tot sunt cei de altădată, adică sunt comuniştii. Corupţia a rămas. Doar că tineretul e mai deschis, nu e aşa inhibat ca înainte. Acum tinerii ştiu ce vor şi pot să-şi realizeze visurile. Asta contează.

Tatiana Bulat, pensionară
Timp de 20 de ani am mai îmbătrânit şi viaţa nu pare atât de dulce ca în tinereţe. Nu putem spune că acum e mai bine. Atunci eram tânără, puternică, aveam un loc de muncă, mă puteam bucura de viaţă. Pentru tineret nu contează prea mult în ce timp trăieşte. Sunt tineri, sănătoşi,au prieteni, se distrează. Toată lumea e la picioarele lor. Eu, însă, simt lipsa vremurilor trecute şi a persoanelor care nu mai sunt alături. Unii dintre prietenii mei au plecat în alte ţări, alţii au decedat. Acum viaţa îmi pare mai tristă. Slavă Domnului, am o pensie care cel puţin nu mă lasă să duc foame, dar o schimbare drastică spre bine n-am simţit.

Ion Nicolae, profesor de biologie
Timp de 20 de ani, schimbări s-au făcut, dar foarte puţine. Acum, cât de cât, e mai stabil, am un loc de muncă stabil. Bineînţeles, salariile nu sunt prea adecvate, dar încercăm să ne împacăm cu situaţia. Din păcate, pentru tineri lucrurile tot nu s-au prea schimbat. Nu au şanse prea mari de a se realiza şi nici în următorii 30-40 de ani nu vor avea. Atât timp cât generaţia mai în vârstă nu-şi va schimba mentalitatea moştenită din vremurile de altădată, nici modificări în bine nu vor fi. Trebuie să gândim şi să acţionăm aşa cum va fi mai bine pentru copiii noştri, dar noi stăm pe loc şi suntem singuri vinovaţi. Merităm conducerea şi viaţa pe care o avem.

Pentru conformitate, Olga BULAT