Sărăcia ca o formă de violenţă
Dacă cei mai mari lideri ai lumii se implică în dezbaterea problemelor legate de sărăcie, înseamnă că acest fenomen a devenit o problemă globală. Sărăcia nu înseamnă doar foame, maladii, mizerie, lipsă de adăpost. Sărăcia începe cu sentimentul că într-o societate unde alţii se simt bine tu eşti nedorit, nu meriţi să ai strictul necesar şi nimeni nu ţine la tine.
Sărăcia este cauza principală a sporirii ratei mortalităţii. Creşterea numărului de oameni bolnavi de SIDA, de pneumonie, tuberculoză, diaree, malarie – toate aceste probleme ţin de sănătate, dar şi de nivelul de trai. Conform datelor Naţiunilor Unite, zilnic mor 25000 de oameni din cauza foamei. Asta înseamnă că la fiecare 3 secunde o persoană pleacă din viaţă de subnutriţie, majoritatea fiind copii. Şi SIDA omoară 2 milioane de oameni pe an. Considerată moartea neagră, această maladie afectează în cea mai mare măsură statele sărace.
În acest scop, 189 de ţări-membre ale Naţiunilor Unite au decis unanim sa depună eforturi pentru a stopa procesul de expansiune a sărăciei în lume, estimând necesitatea unui ajutor anual de 195 bilioane de dolari. În martie 2002, la Monterrey, 22 dintre cele mai bogate ţări ale lumii au decis să ofere 0,7 din bugetul lor anual ca ajutor pentru ţările ce luptă cu sărăcia.
Acest fenomen este acum ţinta guvernelor statelor bogate. Dar guvernele de mâine ale oricărui stat sunt tinerii, de care depinde în mare parte dacă vor trăi într-un stat sărac sau stabil. Sărăcia de mâine începe şi de la indiferenţa de azi. Această problemă poate fi soluţionată de noi, de fiecare dintre noi.
Cristina Vladicescu, cl. a XII-a, Liceul "Spiru Haret"
