Revoluţie sau lovitură de stat?
Cine are nevoie de revoluţie în R. Moldova?
Gheorghe Paladi, istoric
R. Moldova, de 20 de ani, îşi tot caută locul: ba în Est, ba în Vest. În sfârşit, avem un guvern care urmează clar calea integrării europene, avem sprijinul partenerilor occidentali… Eforturile sunt enorme. Există, însă, şi forţe din afară care nu doresc acest lucru şi care încearcă să provoace conflicte ba la Nistru, ba în Bugeac. „Revoluţia” comuniştilor face parte şi ea din acest proiect. După 2009, comuniştii au simţit lipsa puterii şi sunt gata să facă jocul Rusiei, numai ca să revină înapoi. Mesajul lor, însă, nu mai ţine. Ei au fost la guvernare 8 ani şi au nenorocit Moldova. Noi trebuie să ne urmăm calea spre Vilnius.
Ecaterina Mardarovici, Clubul politic al Femeilor 50/50
Revoluţiile nu se fac în toate zilele. Noi am avut o revoluţie, în 1990, prin care am schimbat sistemul şi regimul. Toate celelalte ameninţări cu revoluţiile sunt curate speculaţii politice. O revoluţie din care nu are de câştigat şi simplul cetăţean nu e revoluţie. E lovitură de stat. Mai degrabă, asta ar vrea comuniştii. Impresia mea e că ei nu se pot împăca cu faptul că situaţia „la vârf” s-a calmat, iar ei au rămas în opoziţie, deşi nu-i exclus să existe şi pericolul că sunt împinşi de undeva să provoace tulburări în societate. Indiferent, însă, care ar fi motivele, nu cred că ne paşte pericolul revoluţiilor arabe.
Oazu Nantoi, analist politic
Chiar credeţi că lumea nu înţelege de unde bate vântul? Nu-i vorba de niciun fel de revoluţie de catifea. Scenariul e altul: torpilarea procesului de integrare europeană a R. Moldova, prin destabilizarea situaţiei în preajma Summit-ului de la Vilnius, unde avem de semnat mai multe acorduri cu UE. Rusia este în panică. După ce n-au mers provocările lui Şevciuk cu frontierele pe Nistru şi referendumul din Găgăuzia, Moscova încearcă să-i pună „la treabă” pe comunişti, chiar dacă Voronin nu are mare trecere la Putin, după cazul din 2003. Tentativele Rusiei de a provoca tot felul de revoluţii în R. Moldova nu au nicio şansă.
Olga Nicolenco, comentator politic
Odată cu învestirea Guvernului Leancă, R. Moldova a întredeschis uşa, pe care scrie “Ultima şansă europeană”. Uşa încă nu s-a deschis, vânturile bat în ea, când din Vest, când din Est: într-un caz, pentru a o deschide mai larg, în altul – pentru a o închide definitiv. Revoluţia comuniştilor face parte din scenariul cu închisul uşii, doar că ei nu mai sunt în stare de o revoluţie: sunt ramoliţi la nivel de conducere, prea plictisiţi de confortul nemuncit; uzaţi intelectual, se simt (şi sunt!) inutili, din care cauză au devenit răutăcioşi, complexaţi şi agresivi… Nu de revoluţie avem nevoie, ci de pace politică şi socială.
Tudor Botnaru, ex-ministru al Securităţii
Ruşii au expresia „pir vo vremea ciumî” (chef pe timp de boală). Cam acelaşi lucru e şi cu această revoluţie „de catifea”. Nimeni, în R. Moldova, nu are nevoie de o revoluţie, decât comuniştii. Ei sunt în agonie. Au pierdut lupta cu AIE şi acum se tem că, până la următoarele parlamentare, îşi vor pierde şi electoratul. Comuniştii insistă să se revanşeze şi în această încrâncenare a lor sunt folosiţi de Rusia pentru a destabiliza situaţia în R. Moldova, ca să fim scoşi de pe agenda Summit-ului, din toamnă, de la Vilnius. Ăsta-i jocul. R. Moldova nu are ce câştiga din revoluţia comuniştilor, câştigul nostru e la Vilnius.