„Războiul” genurilor: Femeile în lupta pentru egalitate

În Republica Moldova, egalitatea de gen e o problemă a cărei soluţionare se plasează preponderent la nivel de discuţii. În timp ce femeile se străduiesc să fie în pas cu bărbaţii şi să participe activ nu doar la viaţa familială, ci şi la viaţa politică a ţării, acest lucru pare tot mai greu de realizat cât timp li se pun diverse piedici în atingerea scopului propus.

Deşi R. Moldova tinde spre integrarea în UE, numeroase probleme rămân nesoluţionate, printre care problema discriminării pe bază de gen, în special la partajarea puterii în instituţiile statului. Femeile continuă să primească salarii mai mici, îndeplinind acelaşi volum de muncă precum bărbaţii. Numărul femeilor în listele partidelor politice este mult mai redus decât cel al bărbaţilor, şi această tendinţă nu s-a schimbat prea mult pe parcursul ultimilor ani.

La dezvoltare — să participe fiecare cetăţean

Deşi vorbim despre democraţie, libertatea cuvântului, egalitatea de gen, lipsa rasismului, în practică, lucrurile stau altfel. Valentina Buliga, ministrul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, singura femeie-ministru, încearcă să promoveze ideea egalităţii de gen atât prin propriul exemplu, cât şi prin exemplele altor femei, care au deja anumite reuşite: “Noi vorbim de mult timp despre accesul egal al femeilor şi bărbaţilor la piaţa forţei de muncă. Vorbim ani la rând despre faptul că femeile au salarii mai mici, că pensiile femeilor sunt mai mici, dar aceasta este legat de acele condiţii, acele posibilităţi pe care le-au avut femeile”.

Experţii de peste hotare, unde egalitatea de gen este la un nivel mult mai avansat, susţin că soluţionarea acestei probleme este necesară, în primul rând, pentru dezvoltarea ţării. Ingrid Tersman, ambasadoarea Suediei în Moldova, subliniază complexitatea acestei probleme, precum şi faptul că Suedia de mai mulţi ani cooperează cu Moldova în acest domeniu, opinând că “problemele cu care se confruntă femeile în R. Moldova sunt, în primul rând, probleme ce ţin de ocuparea în câmpul muncii şi problema violenţei în familie”.

Potrivit lui Ingrid Tersman, R. Moldova, ca şi orice alt stat, “are nevoie ca la dezvoltare să participe fiecare cetăţean: femeie, bărbat, din diferite grupe de vârstă. Toţi trebuie să contribuie”. Şi dacă în zonele urbane au apărut deja unele schimbări, în zonele rurale situaţia rămâne la fel de complicată. Deşi cetăţenii susţin că femeia are aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii, acestea continuă să muncească de zeci de ori mai mult, având nu doar grija serviciului, ci şi grija treburilor casnice.

A fi primar este o responsabilitate

Nina Costiuc, preşedinta comunei Budeşti, este considerată un exemplu al perseverenţei şi al realizărilor în domeniul egalităţii de gen. Şi-a început activitatea în calitate de secretară a fostului soviet sătesc, pentru ca, apoi, datorită insistenţei şi sârguinţei sale, să devină directoare-adjunctă la uzina de utilaj alimentar, ajungând ulterior în funcţia de directoare a gospodăriei colective din localitate, preşedintă a sovietului sătesc şi, în sfârşit, primară a Budeştiului. Pe când a fost aleasă preşedintă a sovietului sătesc, avea doar 24 de ani. “Eram mândră că aveam posibilitatea să lucrez în satul natal, în satul în care m-am născut. Este o dublă responsabilitate, pentru că te cunoaşte fiecare om, pentru că-ţi cunosc familia, părinţii şi, deci, ai o responsabilitate şi faţă de ei.”

Primara Budeştiului recunoaşte că o femeie trebuie să muncească mult mai mult decât un bărbat ca să acceadă într-o funcţie publică de top sau în conducerea unui partid politic, nu pentru că n-ar fi capabilă să facă anumite munci, ci pentru că activitatea ei e privită mult mai critic de societate, fiind analizat nu doar modul în care reuşeşte să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu, ci şi pe cele de acasă, în calitate de mamă, soţie, bunică sau fiică: “O femeie, ca să dovedească faptul că este vrednică şi poate să facă faţă problemelor dintr-o localitate, trebuie să lucreze mai mult decât un bărbat de zece ori, în primul rând ca să fie recunoscută.”

Funcţia de primar solicită un control permanent: cum activează, cu cine vorbeşte, cu cine se întâlneşte. Însă faptele celor de acasă la fel se răsfrâng asupra autorităţii primarului. Deci trebuie ca familia să fie la un nivel corespunzător, să aibă un comportament adecvat şi modest, fiindcă, după cum susţine Nina Costiuc, “a fi primar nu este un privilegiu, ci o mare responsabilitate, în primul rând a ta ca persoană şi a tuturor membrilor familiei”.

Femeile luptă cot la cot cu bărbaţii

Valentina Casian, primară de Străşeni, este la primul său mandat, dar are experienţă de consilier şi cunoaşte problemele localităţii. În campania electorală a avut zece contracandidaţi, bătălia fiind  destul de încinsă. Valentina Casian îşi aminteşte că a fost chiar ameninţată, că “noi vom folosi toate metodele posibile şi imposibile ca să nu devii primar. Aceste lucruri s-au întâmplat. Nu mai vorbesc de acele momente, acele evenimente care s-au petrecut în campania electorală. Mă refer la cazul de incendiere a propriului automobil. S-a întâmplat şi asta, dar, din păcate, aceasta e situaţia”.

Primara subliniază că unui bărbat îi vine mult mai uşor să deţină o funcţie publică, dar asta n-o poate opri pe o femeie să lupte pentru drepturile sale: “Unui bărbat îi este mai uşor să lupte, fiindcă un bărbat este mai puţin dependent economic. Acel venit pe care-l are femeia este mai mic faţă de venitul pe care-l obţine bărbatul. O altă problemă: femeia este mai mult dependentă. Ea este ocupată şi de acele chestiuni de familie, şi de prepararea bucatelor, şi de ordinea în gospodărie etc”.

Atitudinea ostilă a unor oponenţi, ameninţările, incendierea maşinii n-au făcut-o să renunţe la luptă, ba, dimpotrivă, i-au dat imbold să-şi continue drumul: “O femeie, dacă-şi doreşte să facă ceva, dacă are un scop şi dacă ştie unde trebuie să ajungă, neapărat ajunge la punctul final. Consider că şi femeia, ca şi bărbatul, trebuie să participe de la egal la egal în acest proces decizional. Doar atunci când vor fi soluţionate chestiunile ce ţin de discriminare, vor fi acoperite mai multe sfere ale problemelor din localitatea noastră”.

Discriminarea rămâne o problemă gravă

UN WOMEN militează pentru promovarea femeilor la posturi de conducere alături de bărbaţi.  Egalitatea şi administrarea afacerilor publice împreună ar putea diminua diferenţa de gen, care, în prezent, este foarte simţită prin efectele sale discriminatorii. Circa 40 % din populaţie crede că femeile nu trebuie să se ocupe de viaţa politică, publică, de conducerea statului sau a comunităţilor locale. În zonele rurale aceste concepţii sunt şì mai discriminatorii decât în cele urbane.

Pentru a promova drepturile omului şi a spori participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor, în decembrie 2011, a fost constituită reţeaua femeilor din cadrul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova  (CALM), la care au participat circa 150 de reprezentante din diferite localităţi. Tatiana Badan, preşedintă CALM, spune că e foarte important ca “femeile să participe mai activ în luarea deciziilor în posturi publice şi sperăm că aceste reţele vor putea promova acest obiectiv. Ne-am convins, în R. Moldova, că unde sunt femei lider, rezultatele sunt foarte bune”.

Deşi cetăţenii susţin că femeia are aceleaşi drepturi ca şi bărbaţii, în ultimii 5 ani, situaţia privind discriminarea pe bază de gen nu pare să fi suportat schimbări radicale, aceasta menţinându-se la acelaşi nivel. Veaceslav Balan, analist de program UN Women/Programul Comun Dezvoltare Locală Integrată, susţine că, la nivel local, “situaţia s-a îmbunătăţit, dar această îmbunătăţire e de vreo jumătate de procent, maximum un procent, deci, practic, o îmbunătăţire neînsemnată. În ceea ce priveşte organele elective la nivel naţional, deci Parlamentul, aici situaţia e mai proastă, deoarece avem mai puţine femei în Parlament decât cu cinci ani în urmă”.

Pentru a promova drepturile omului şi egalitatea genurilor în cadrul administraţiilor locale, Programul Comun Dezvoltarea Locală Integrată al UNWomen-PNUD a sprijinit femeile-primare şi consiliere locale în crearea Reţelei Femeilor în cadrul Congresului Autorităţilor Locale din Moldova  (CALM). Reţeaua Femeilor a fost lansată oficial la 10 decembrie 2011, şi constituie un grup neformal, autonom şi non-politic al femeilor lidere la nivel local. Este un forum pentru schimb de idei, cunoştinţe şi experienţe, dar şi oportunităţi de comunicare pentru femeile din cadrul administraţiilor locale. Membrii acestei reţele vor contribui la creşterea participării femeilor în procesul de luare a deciziilor la nivel local dar şi în cadrul CALM, contribuind la dezvoltarea locală bazată pe drepturile omului şi sensibilitatea la politicile de gen.

Olga Bulat