Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Războiul care ne-a furat Basarabia…

Războiul care ne-a furat Basarabia…

Prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul URSS a răpit, din trupul României, teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord şi Ţinutul Herţei (50.500 km2 cu 3,7 milioane populaţie). Consecinţele acestor rapturi teritoriale au fost dezastruoase pentru administraţia românească, unităţile militare româneşti şi populaţia românească din provinciile furate, culminând cu ani grei de gulag în Siberia şi Kazahstan.

Cu o săptămână înainte de declanşarea celui de al doilea război mondial, Germania nazistă şi Uniunea Sovietică au încheiat, la 23 august 1939, Pactul de „neagresiune”, intrat în istoria universală sub denumirea de Pactul Molotov-Ribbentrop. Prevederile protocolului adiţional (Anexele secrete) stabileau destinele ţărilor baltice (Estonia, Lituania şi Letonia), Finlandei, Poloniei şi României. Conform tranzacţiei de la Moscova, la data de 1 septembrie 1939, ora 4:45, armata germană, cu un efectiv de 1.600.000 militari, a invadat teritoriul polonez, punând în aplicare operaţiunea Fall Weiss („Planul alb”).

După semnarea de către Franţa a armistiţiului cu Germania, la Compiegne, la data de 22 iunie 1940, Uniunea Sovietică a dat tonul acţiunilor de răstignire a poporului român.

Prin notele ultimative din 26 şi 28 iunie 1940, guvernul URSS a răpit, din trupul României, teritoriile Basarabiei, Bucovinei de nord şi Ţinutul Herţei (50.500 km2 cu 3,7 milioane populaţie). Consecinţele acestor rapturi teritoriale au fost dezastruoase pentru administraţia românească, unităţile militare româneşti şi populaţia românească din provinciile furate, culminând cu ani grei de gulag în Siberia şi Kazahstan.

Pe 22 iunie 1941, Germania porneşte război împotriva Uniunii Sovietice (planul Barbarosa). Rămasă singură în faţa agresiunii statelor vecine, cu teritoriul amputat, România intră în război de partea Wehrmachtului, alături de Italia, Finlanda, Ungaria, precum şi unităţi militare din Slovacia, Franţa vichystă, Olanda, Belgia şi Spania. România nu se putea împăca cu jaful teritorial, la care a fost supusă. În perioada 22 iunie – 26 iulie 1941, Bucovina de nord, Ţinutului Herţei şi Basarabia au fost eliberate prin luptele eroice ale Armatelor a 3-a şi a 4-a române şi Armatei a 11-a germană, subordonate Grupului de Armate general Ion Antonescu. În perioada desfăşurării acţiunilor de luptă  pierderile armatei române s-au cifrat la 4.112 morţi, 12.120 răniţi şi 5.506 dispăruţi (6% din efectivele totale angajate în perioada 22 iunie – 26 iulie 1941).

Războiul pentru România, însă, nu se încheia aici. La cererea insistentă a lui Hitler, armata română este implicată, începând cu 8 august 1941, la acţiunile de luptă din operaţiunea militară Odesa şi la luptele dintre Nistru şi Bug, până la capitularea Odesei (16 octombrie 1941). Pierderile armatei române în operaţiunea militară de la Odessa au fost de aproximativ 49.000 de militari. A urmat Crimeea, după care, succesiv, Caucazul şi Cotul Donului – Stalingradul, Kuban etc… România a fost implicată, practic, în toate operaţiunile militare mari ale Germaniei pe frontul de Răsărit.

Anii 1943 şi 1944 reprezintă o nouă turnură în istoria celui de-al doilea război mondial. Silită de împrejurări, România îşi intensifică activitatea diplomatică pe relaţiile cu  Naţiunile Unite şi unele state neutre pentru a ieşi din război. La data de 12 aprilie 1944, la opt zile de la bombardamentul masiv al aviaţiei inamice asupra Bucureştiului şi a zonei Prahovei, Uniunea Sovietică propune României încheierea unui armistiţiu unilateral, pe care mareşalul Ion Antonescu l-a respins, ca fiind dezavantajos pentru România. Răsturnarea prin forţă a guvernului Antonescu în ziua de 23 august 1944 a condus la încheierea armistiţiului cu Naţiunile Unite, încetarea operaţiunilor militare împotriva armatei sovietice şi întoarcerea armelor împotriva armatelor Germaniei naziste. Cu o zi mai târziu, o dată cu intrarea armatelor sovietice în Chişinău, pe 24 august 1944, pentru românii din Basarabia reîncepea calvarul ocupaţiei sovietice.
Desprinderea României din coaliţia cu Germania hitleristă şi trecerea ei de partea Naţiunilor Unite a însemnat prăbuşirea frontului german în Balcani, scurtarea cu cel puţin şase luni a celui de al doilea război în Europa şi deschiderea căilor pentru ofensiva armatei ruse spre Budapesta – Praga – Viena – Berlin.

Ziua de 23 august 1944 a creat condiţii pentru recunoaşterea de către Naţiunile Unite a drepturilor României asupra părţii de nord a Transilvaniei – eliberată la 25 octombrie 1944, prin jertfele a peste 49.000 de ostaşi români. Basarabia, teritoriile Bucovinei de nord şi Ţinutului Herţei sunt, însă, sub ocupaţie străină şi azi, rămânând, în continuare, pentru poporul român, marile răni nevindecate ale celui de-al doilea război mondial.

col. (rtr.) Constantin Chiper, Prahova