R. Moldova în UE, cu sau fără Transnistria
Cât de reale rămân şansele R. Moldova de a se integra în UE?
Iurie Colesnic, istoric, scriitor
Şansele rămân. Dar depinde cum se va mişca Chişinăul. Americanii şi europenii au aşteptat ca, în ultimii 2 ani, R. Moldova să se apropie de Occident şi de România mai mult decât a făcut-o. Însă, ceva, “sus”, nu a mers. Momentul a fost scăpat. Să ne amintim de vizita la Chişinău a vicepreşedintelui american, Joe Biden. Ce semnal mai clar trebuia că SUA e cu noi? Însă, jocul la două porţi ne-a făcut festa. S-ar putea ca Rusia să-şi extindă şi mai mult spaţiul de influenţă în R. Moldova. Prin reanimarea relaţiilor Tiraspol-Chişinău asta se vrea. Faptul că Rusia nu vrea să plece din Transnistria nu e o noutate. S-ar putea chiar să ne pomenim şi cu o bază militară rusă la Nistru. Iar în această situaţie, fie că Chişinăul va trebui să accepte dislocarea unei baze militare americane la Mărculeşti, fie compromisul va fi altul: plecarea R. Moldova spre UE fără Transnistria. Asta în cazul în care se exclude modelul cipriot.
Oazu Nantoi, analist politic
În primul rând, acele parlamente, guverne, preşedinţi pe care i-am avut, de la 1991 încoace, sunt rodul votului nostru liber exprimat. Şi faptul că balticii, cu care am pornit simultan la drum, au ajuns unde au ajuns, iar noi suntem unde suntem, arată clar că nu Rusia e de vină. Rusia se comportă aşa după ce i-am permis noi să se comporte. Noi nu putem schimba natura imperială a Rusiei, dar pe noi înşine de ce nu ne schimbăm? Ce arată ultimul barometru de opinie? Că, la noi, corupţia la guvernare a devenit problema problemelor. 20 de ani şi nu am avut nicio consecutivitate în «problema transnistreană», ca şi în politica externă. Occidentalii au căutat să susţină nişte schimbări în R. Moldova, dar nu au avut pe cine. Cât priveşte şansele, ele depind de Chişinău, nu de Moscova. Până la aderare mai este, iar până atunci oficialii noştri trebuie să dovedească că vor să se ocupe serios de problema transnistreană.
Andrei Covrig, Asociaţia „George C. Marshall”
Starea de lucruri pentru Chişinău este una previzibilă. Revenirea forţelor revanşarde la putere în Rusia va influenţa procesul de intergrare europeană a R. Moldova, însă nu-l va putea exclude. Avem un parcurs deja stabilit. Da, Rusia va căuta să ne pună beţe în roate, numai că ea nu va putea fi mai dură decât a fost. Cazul Osetiei de Sud sau Abhaziei nu merge. Aceste regiuni sunt la frontiera cu FR, la noi situaţia e alta. Avem Ucraina – o ţară-tampon, cu preferinţe euro-atlantice şi care e o putere regională, totuşi. În plus, Kievul vede Chişinăul ca pe o piesă care poate fi „jucată” în favoarea sa în „partida geopolitică de şah” regională. Chiar şi în defavoarea Moscovei. Lucrurile se pot schimba în folosul Rusiei doar dacă, la Chişinău, ar veni la putere forţe politice pro-ruse. În rest, trebuie să ne căutăm de drum. Broscuţa din poveste a ieşit din borcanul cu lapte datorită faptului că a dat insistent din lăbuţe.
Roman Mihăieş, analist politic
Bineînţeles că influenţele Rusiei, după revenirea lui Putin la Kremlin, au crescut. Şi ambiţiile, la fel. Putin va continua confruntările cu Occidentul pentru spaţiile pretins tradiţionale, mai ales că administraţia Obama nu mai manifestă un interes sporit pentru Europa de Est. În plus, Putin profită, ba şi stimulează situaţia de criză din Europa şi divergenţele din interiorul UE, pentru a-şi consolida poziţiile în «vecinătatea imediată»… Situaţia pentru noi s-ar putea schimba o dată cu chimbarea administraţiei la Casa Albă. Dar şi aşa cum este, nu cred că Rusia va merge pe radicalizarea relaţiilor cu Chişinăul. În toamnă se aşteaptă reluarea procedurii de retragere a muniţiilor din Transnistria. Bine ar fi ca Chişinăul să lanseze negocierile cu Moscova şi vizavi de retragerea militarilor. Cât priveşte şansele, cred că ele se vor menţine atât timp cât Chişinăul îşi va face temele pe acasă convenite cu UE.
