Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Priorităţi eronate pentru Transnistria

Priorităţi eronate pentru Transnistria

Transnistria îşi savurează mult-disputata autonomie. Uitate par tărâmul mamă, trecutul şi bravii luptători, militanţi pentru unificare. Tot ce contează acum este prezentul, perceput prin libertatea fiecăruia de a trăi în acord cu propriile convingeri şi mentalităţi. Nu intenţionez să le dezbat. Jugul acestora ne înrobeşte oricum, în chip definitiv şi unanim. Dar ignorarea adevărului nu se impune totuşi, drept pentru care imboldul de a mă preface că totul merge ca pe roate întârzie să îmi dea ghes.

Sunt conştientă că în relativ recentul stat înfiinţat se ascund multiple echivocuri şi întrebări fără răspuns. Sau cel puţin, în ceea ce mă priveşte. Nu mă sfiesc deloc a-mi recunoaşte neputinţa atunci când vine vorba despre detectarea raţionamentelor în virtutea cărora Republica Moldovenească Nistreană se încăpăţânează să găsească nod în papură unui anumit specific etno-lingvistic. De ce moldovenii sunt sortiţi prigoanei? De ce unităţile şcolare cu predare în limba română se află mereu în centrul disputei? Deţin acei elevi premisele necesare şi suficiente periclitării orânduirii politice actuale? Le conferă oare atât de multă putere doar simplul fapt că vor să buchisească în slovă eminesciană?

Nu ar fi rău dacă oficialităţile de la Tiraspol ar lua aminte la exemplul României. Nenumărate pricini pot fi atribuite guvernanţilor mioritici, nu însă şi intoleranţa etnică. Spre exemplu, liceul la care eu am studiat avea în componenţă, pe lângă clasele obişnuite, un efectiv al claselor cu predare în limba maghiară. Iar acesta nu constituie un caz izolat, mai cu seamă în Ardeal, acolo unde etnicii maghiari vieţuiesc într-un procent mai ridicat decât în restul ţării. În altă ordine de idei, grila programelor TV din România prevede şi două canale centrate pe specificul muzical al romilor. Emisia acestora, disponibilă în orice reţea de cablu, rulează în condiţii optime, fără ca vreodată să fi întâmpinat probleme. Totodată, încadrarea în învăţământul superior beneficiază de susţinerea statutului. Pentru anul universitar 2012—2013, Ministerul Educaţiei a alocat tinerilor romi, un total de peste 500 de locuri, la buget. Paşnică şi tolerantă, România manifestă comprehensiune pentru minorităţi. Cu toate acestea, există şi la noi un conflict asemănător celui transnistrian. Proporţiile, desigur, sunt net diminuate. Este vorba de judeţele Harghita şi Covasna. Populaţia preponderent maghiară de aici reclamă pretenţii separatiste, numai că, spre deosebire de Transnistria, totul se rezumă la stadiul de dorinţă. Vrabia mălai visează, câinii latră, ursul merge. Merge pe drumul drept, nestingherit, căci, în pofida privilegiilor acordate maghiarilor de-a lungul timpului, guvernanţii noştri deţin, totuşi, capacitatea să stăpânească frâiele, nepermiţând niciunei minorităţi să submineze autoritatea statului român.

Revenind la autorităţile de la Tiraspol, şi la rigoarea pe care acestea au instaurat-o, mă gândesc dacă nu cumva s-ar dovedi mai constructiv ca artileria grea să fie îndreptată asupra unei probleme cu adevărat spinoase – insuficienţa locurilor de muncă. Să se intervină drastic împotriva tuturor celor inapţi să implementeze soluţii pertinente de eradicare a acestei realităţi frustrante, pasibilă a se insinua în viaţa oricărui cetăţean, indiferent de teritoriul în care locuieşte, de numele pe care îl poartă, sau de etnia din care face parte.

Şi dacă admitem că ruşii au prioritate, mă întreb: au izbutit oare să fie încadraţi – fără excepţie – în câmpul muncii, conform calificării şi competenţelor pe care le deţin? Iată deci punctul nevralgic, călcâiul lui Ahile, în comparaţie cu care şcolile şi limba de studiu ale unor bieţi copii moldoveni constituie inofensive pete de culoare. Dar pare-se că buturuga mică depăşeşte, în importanţă şi efecte, carul mare. Păcat. Mai cu seamă că obstinatele acţiuni xenofobe nu şi-au dovedit încă eficienţa în soluţionarea situaţiilor cu adevărat stringente.

Roxana-Luiza Moldovan