Preţul deportărilor
Problema deportărilor revine periodic în atenţia publicului. De această dată, tema a fost readusă în atenţie de către Veaceslav Stăvilă, unul dintre membrii Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din R. Moldova.
40% – chiaburi
În maşinăria celor trei valuri de deportare au fost prinşi cca 300 de mii de oameni, dintre care 230 de mii au fost omorâţi. Pretextele de care se foloseau autorităţile sovietice pentru a justifica deportările variau în funcţie de situaţie. Bunăoară, devenise obişnuit fenomenul cetăţenilor ca fiind „chiaburi”. Sub această acuzaţie, au fost deportaţi cca 40% din numărul total al exilaţilor… O parte au fost deportaţi pentru că erau martorii lui Iehova. Evreii – din cauză că erau… sionişti, susţinând revenirea la muntele Sion, adică adepţii formării statului evreu în Palestina. Aceste motive par acum absurde, atunci, însă, o mare parte din puterea sovietică era ferm convinsă că ele pun în pericol chiar și existenţa acestui regim. Provoacă întrebări şi legitimitatea mobilizării a 200 de mii de cetăţeni români de pe teritoriul Basarabiei în anul 1944. Aceştia nu erau cetăţeni sovietici şi nu puteau fi mobilizaţi în Armata Sovietică.
Istoricul Veaceslav Stăvilă a ajuns la concluzia că daunele deportărilor măsurate în bani ating cifra de 28 miliarde USD. „Aceasta este o sumă minimă, deoarece există multe lucruri care nu pot fi măsurate în bani”, afirmă istoricul.
Referindu-se la metodele de calcul, Stăvilă a precizat că acestea au fost parţial preluate de la ţările baltice. „Conform legislaţiei balticilor, aceste metodologii sunt confidenţiale. La dispoziţie ne-au fost puse mai multe modele, dar nu studiile propriu-zise”. Modelele au fost verificate de economişti, fiind ulterior adaptate la specificul local.
Cât costă o viaţă?
O viaţă de om nu poate fi calculată în bani, totuşi, din punct de vedere statistic, viaţa este un bun, care poate fi măsurat sub aspect financiar, deoarece are preţ. E posibil să se calculeze, în medie, cât nu a trăit şi cât nu a muncit omul. Desigur, aceste calcule sunt uneori vagi. Dar, să presupunem că un soldat moldovean pleacă în Irak în cadrul forţelor NATO. Să presupunem că acesta primeşte 2000 de euro, munceşte acolo doi ani şi trimite aceşti bani acasă. Mai apoi este ucis în misiune. Presupunem că avea 22 de ani. Constatăm durata medie a vieţii în ţară. Din vârsta medie sunt reduşi anii de viaţă, iar diferenţa este înmulţită cu salariul său de 2000 de euro. Astfel reiese preţul aproximativ al unei vieţi omeneşti. La fel s-a procedat şi în cazul represaţilor regimului comunist.
„Muzeul Naţional de istorie a muncit vreo 6 ani pentru Cartea memoriei victimelor comunismului, nu mai era nevoie ca noi să facem acelaşi lucru, deoarece ei studiaseră cele cca 30 mii de dosare aflate în arhiva MAI”, a spus Stăvilă
Media de viaţă în anul 1938, luată ca reper, dat fiind faptul că acesta e ultimul an pentru care există asemenea date, era de 47 de ani, iar venitul mediu anual pentru aceiaşi perioadă era de 76 USD sau 1120 de lei pe an. Dolarul s-a depreciat din 1941 în medie cu 3,9% anual. Dacă e să comparăm puterea de cumpărare, atunci nu am plecat departe.
„Cât ar fi de straniu, cel mai greu a fost estimarea bunurilor pur materiale. Balticii, spre exemplu, au calculat totul, de la naţionalizarea uzinelor la preţul nisipului, folosit de sovietici în construcţii”.
Ce înseamnă 28 miliarde USD şi cine trebuie să le plătească?
Cifrele pot fi percepute mai bine prin comparaţie. 28 miliarde USD sunt aproape de şase ori PIB-ul actual al R. Moldova. Adică, doar dispariţia celor 300 de mii de oameni de pe acest teritoriu, a privat Moldova de cel puţin şase ani de dezvoltare, efectele morale fiind imposibil de estimat. Cam tot atâta costă o mie de kilometri de autoban german cu patru benzi, sau gazul consumat de R. Moldova timp de 85 de ani, conform tarifelor actuale. Cel mai important e că 300 de mii de locuitori ai Basarabiei din totalul de 2,7 milioane au dispărut practic din viaţa acestei ţări.
Balticii au iniţiat deja procedura de solicitare a datoriilor de la succesoarea URSS, care e Federaţia Rusă. Trebuie sau nu cerute acestea de către R. Moldova? Răspunsul depinde de decizia factorilor politici şi de viziunile opiniei publice.
Eduard Butnaru
