Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Poliţiştii inalienabili

Poliţiştii inalienabili

234-politistBancurile cu poliţişti sunt la fel de multe ca şi cele cu blonde. Şi, din păcate, deseori prostia este cea care face similare cele două categorii. Pentru a demonstra, totuşi, contrariul, am discutat cu mai mulţi poliţişti de pe străzile Chişinăului. Ne-am prezentat drept nişte cetăţeni  care au nevoie urgent de ajutorul lor. Spre surprinderea noastră, toţi poliţiştii au fost săritori la nevoie, doar că, la capitolul ajutor, au stat cam prost, pentru că nu au înţeles un cuvânt «mai ştiinţific» din fraza pe care le-am propus să ne-o descifreze. 

Deci, am încercat să constatăm cât de mult te poate ajuta un om al legii, în cazul în care nu ai acces la Dicţionarul explicativ al limbii române sau la un dicţionar de termeni juridici. «Problema» cu care ne-am adresat agenţilor de poliţie era următoarea: De la Departamentul pentru apărarea drepturilor omului am primit un răspuns la o adresare a noastră privind o casă pe care am primit-o moştenire de la bunica. Răspunsul parvenit de la acest departament era următorul: «Către dl Gheorghe Nerod. Vă informăm că imobilul deţinut de dvs. este un bun inalienabil, conform Convenţiei Europene a Drepturilor Omului». Ne-am dat drept persoane care nu prea cunosc legile şi nu înţeleg sensul cuvântului «inalienabil» şi ne-am adresat la cei care ar putea să îl cunoască.

Vorbe de poliţist (ne)cenzurate

Prima ţintă a fost un poliţist pe care l-am întâlnit în Grădina publică Ştefan cel Mare. Acesta stătea aşezat pe un scaun, la umbra unor copaci, fiind însoţit de o altă persoană. La rugămintea noastră de a ne ajuta, dar şi după ce a citit de pe foaie, a exclamat: «Ce p… mea înseamnă asta? Apoi şi-a întrebat colegul de discuţie dacă ştie sensul cuvântului «inalienabil». L-am rugat să ne spună, cel puţin, dacă răspunsul primit este unul favorabil şi dacă nu riscăm să pierdem imobilul. «Casa este bună, e «haroşaia», ca la Chicago!”, a exclamat omul legii. Acestea fiind spuse, am părăsit locul, căutând un alt poliţist la care ne-am putea adresa după ajutor.

Pe următorul l-am întâlnit în faţa magazinului «Sport», de lângă Piaţa Centrală. „Dar cine v-a dat asta?”, ne întrebă poliţistul după ce buchisi puţin de pe foaie. «De la Drepturile Omului» , i-am răspuns. «Idee n-am, nu ştiu ce înseamnă cuvântul inalienabil». «Măcar e de bine sau de rău?», insistăm noi. «Nu ştiu, dar vă sfătuiesc să mergeţi la MAI, pentru că acolo sunt jurişti. Ei trebuie să ştie. Eu aud acest cuvânt prima dată», a încheiat omul cu epoleţi.

După ajutor am ajuns pe strada Tighina, la intersecţie cu bd Ştefan cel Mare. Acolo, am observat un alt poliţist, înconjurat de câţiva soldaţi care se deplasau spre bulevard. La rugămintea noastră de a ne ajuta, aceştia s-au oprit prompt şi au încercat să ne dea o mână de ajutor. «Inalienabil este ceva de bine, legat de drepturile omului», ne-a informat poliţistul, înconjurat de câţiva ostaşi care zâmbeau. Totuşi, pentru a nu greşi, acesta ne-a îndreptat la Departamentul de unde am primit scrisoarea, pentru a ne lămuri din prima sursă.

«Duceţi-vă la traducător ori la Voronin»

Vineri, 26 iunie, tot în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare, am întâlnit alt om al legii, gata să ne sară în ajutor. Aflând despre ce-i vorba, ne-a rugat să-l aşteptăm pe colegul său, care ar putea să ne ajute. După ce a primit „întăriri”, unul dintre poliţişti a exclamat: «Duceţi-vă la vreun traducător, el trebuie să ştie. Sau de pe Internet «kăceieşte»-l şi o să vezi. Hm… ce înseamnă, nu ştiu, nu ştiu», ne-au spus poliţiştii, plecând agale de lângă noi.

Ultimul poliţist pe care l-am abordat în încercarea devenită „disperată” de a înţelege, până la urmă, care este sensul cuvântului «inalienabil» a fost unul tot de pe bd Ştefan cel Mare, în apropierea Primăriei Municipiului Chişinău. Deşi se afla în centrul unei dicuţii, ne-a acordat câteva minute. Totuşi, după ce a citit «problema», nici acesta nu a putut să ne spună ce înseamnă cuvântul «inalienabil». Ne-a îndemnat să-l întrebăm pe Alexandru Tănase, care se afla în faţa Primăriei, sau pe Vladimir Voronin. «Eu stau mai prost la cuvintele ştiinţifice, dacă era ceva din domeniul dreptului, atunci te ajutam, aşa nu pot», a încheiat agentul de poliţie.

În Dicţionarului explicativ al limbii române, la cuvântul inalienabil, găsim următoarea explicaţie: „(Despre drepturi, bunuri) Care, potrivit legii sau voinţei părţilor, nu poate fi înstrăinat”. Presupunând că oamenii legii nu au acces la acest dicţionar, am căutat termenul respectiv şi în Dicţionarul de termeni juridici, postat pe pagina justice.md. Acolo am constatat că acest cuvânt nu există. Totuşi, în Legea Supremă a R. Moldova, Constituţia, art. 3, al. 1, cităm: «Teritoriul R. Moldova este inalienabil». De fapt, cuvântul inalienabil este utilizat frecvent în mai multe acte legislative.

Am contactat-o pe Ala Meleca, şefa serviciului de presă al MAI, nu pentru a o întreba ce înseamnă cuvântul «inalienabil», ci pentru a afla în temeiul căror criterii sunt aleşi oamenii legii când sunt încadraţi la serviciu în cadrul organelor de poliţie. «Sunt mai multe compartimente, ce ţin de legislaţia R. Moldova, de etică, de cunoştinţe în mai multe domenii. Poliţiştii ar trebui să cunoască orice articol din Constituţia R. Moldova», a specificat aceasta. Totuşi, şefa serviciului de presă din cadrul MAI s-a arătat indignată de întrebarea: „Sunt sau nu obligaţi poliţiştii să cunoască sensul cuvântului inalienabil”, considerând-o drept o provocare.

Juristul Vitalie Zamă a precizat că „termenul inalienabil este folosit în drept”, însă „poţi ajunge poliţist şi fără a avea studii juridice”.

Iurie SANDUŢA,
Victor MOŞNEAG