Pitecantropii l-au învins pe Voronin

La 17 septembrie 2009, după 7 ani de la depunerea cererii nr. 13936/02, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunţat hotărârea Manole şi alţii c. Moldovei. În această cauză, reclamanţii, Larisa Manole, Corina Fusu, Mircea Surdu, Dinu Rusnac, Viorica Cucereanu-Bogatu, Angela Aramă-Leahu, Ludmila Vasilache, Leonid Melnic şi Diana Donică, sunt sau au fost jurnalişti la Compania “Teleradio-Moldova”.

245-naga
Avocatul Vitalie Nagacevschi, reprezentantul la CEDO al angajaţilor “Teleradio Moldova” în “Dosarul cenzurii”

Cererea depusă la CEDO dezvăluia că Compania de Stat “Teleradio-Moldova” (TRM) a fost creată în 1994 în locul Radioului şi al Televiziunii existente în R. Moldova şi era singura instituţie cu acoperire naţională. În 2002, Compania de Stat a fost transformată în companie publică. În 2004, o companie privată de televiziune, NIT, a început să aibă acoperire naţională.

Potrivit reclamanţilor, TRM a fost supusă cenzurii pe întreg parcursul existenţei sale, iar din februarie 2001, când PCRM a câştigat cu o majoritate largă parlamentarele, cenzura a devenit intolerabilă, fiind efectuată, de obicei, prin instrucţiuni verbale făcute, în ordine ierarhică, de preşedintele Companiei către editori. Reclamanţii au pretins că, din februarie 2001, niciun partid de opoziţie nu a beneficiat de timp de emisie; reportajele care conţineau puncte de vedere diferite de ale PCRM erau interzise, la fel ca şi cuvinte şi expresii precum “român”, “limba română”, “Basarabia”, “istoria românilor”, “regim totalitar”; s-a restricţionat orice referire la anume perioade istorice precum anii dintre cele două războaie mondiale, foametea organizată, regimul stalinist, deportările şi perioada renaşterii naţionale din 1989. Evenimentele reflectate în buletinele de ştiri erau selectate strict şi doar un număr limitat de jurnalişti avea dreptul să realizeze reportaje despre autorităţile publice. Putea fi făcută referire doar la agenţia de ştiri de stat “Moldpres”, opoziţia fiind denigrată. Dacă în vreun reportaj figurau reprezentanţi ai opoziţiei, acestea erau trunchiate, discursurile fiind substituite cu textele jurnaliştilor sau ale agenţiei “Moldpres”. Reportajele despre activitatea Guvernului durau 3-5 minute, pe când celelalte – 60-90 de secunde.

La 25 februarie 2002, 331 de angajaţi ai TRM au semnat o declaraţie de protest împotriva cenzurii. La 27 februarie 2002, aceştia au decis să declare grevă pasivă şi, în acest scop, a fost ales un Comitet de Grevă care a prezentat conducerii TRM şi Guvernului o listă de revendicări privind abolirea cenzurii de la Televiziune şi Radio. Totodată, editorii şi prezentatorii de ştiri, în pofida presiunii din partea administraţiei TRM, au început să prezinte ştiri “necenzurate”. La 7 martie 2002, Parlamentul a creat o comisie parlamentară specială pentru a elabora “o strategie pentru îmbunătăţirea activităţii [TRM]”.

Tot atunci, liderii mişcării greviste au început să fie concediaţi din funcţii, fiind sancţionaţi disciplinar. Liderii Comitetului de Grevă au fost interogaţi de anchetatori penali cu privire la protestele organizate de ei în faţa Companiei.

La 7 iunie 2002, preşedintele R. Moldova, V. Voronin, a făcut o declaraţie cu privire la Companie. El şi-a exprimat rezervele faţă de Rezoluţia APCE nr. 1280 (2002), care a cerut autorităţilor R. Moldova să transforme Compania de Stat „Teleradio-Moldova” într-o companie publică, însă a declarat că, în calitate de preşedinte, el va trebui să fie de acord dacă o astfel de schimbare va avea loc. În fine, el a declarat că protestele anticomuniste din ianuarie-aprilie au fost organizate de „persoane needucate, persoane sălbatice, pitecantropi”.

La 26 iulie 2002, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1320-XV cu privire la instituţia publică naţională a audiovizualului Compania “Teleradio-Moldova”, prin care Compania de Stat “Teleradio-Moldova” a devenit Companie Publică. Noua lege prevedea că angajaţii vechii Companii trebuiau să fie supuşi unei proceduri de selectare pentru a fi angajaţi la Compania Publică. Niciunul dintre reclamanţii care lucraseră la Actualităţi nu a fost confirmat în funcţie, la fel ca şi alte persoane active pe parcursul grevei din 2002.

Reclamanţii au pretins, în temeiul art. 10 CEDO (libertatea de exprimare), că cenzura de la TRM a constituit o ingerinţă nejustificată în dreptul lor la liberă exprimare şi a reprezentat o încălcare a dreptului lor de a comunica informaţii publicului.

Curtea a constatat, în unanimitate, violarea art. 10 CEDO

Curtea consideră că Statul are obligaţia de a asigura accesul publicului prin intermediul televiziunii şi radioului la informaţii imparţiale şi exacte şi la comentarii care reflectă diversitatea opiniilor politice şi, în al doilea rând, jurnaliştii şi alţi profesionişti din domeniul audiovizualului ar trebui să nu fie împiedicaţi să comunice asemenea informaţii şi comentarii. Totodată, atunci când companiile TV private nu constituie o alternativă veritabilă şi, prin urmare, compania de stat este dominantă în ţară sau într-o regiune, este indispensabil, pentru o bună funcţionare a democraţiei, ca ea să pună pe post noutăţi, informaţii şi comentarii imparţiale, independente şi echilibrate şi să ofere spaţiu pentru discuţii publice în care ar fi reflectată o gamă cât mai largă de opinii.

Curtea a reiterat că jurnaliştii au dreptul de a răspândi informaţii şi că protecţia art. 10 CEDO se extinde asupra jurnaliştilor angajaţi şi a altor persoane care activează în domeniul mass-media. Curtea a conchis că, pe parcursul perioadei abordate, a existat o tendinţă semnificativă de raportare a activităţilor guvernării în cadrul ştirilor de la TRM, fără a oferi acces reprezentanţilor opoziţiei. CEDO a mai notat că există probe ale unei politici de cenzurare a discuţiilor sau de menţionare a unor anumite subiecte, pe motiv că acestea au fost considerate sensibile din punct de vedere politic sau că făceau o imagine proastă guvernării. Astfel, CEDO a considerat că reclamanţii ar fi fost afectaţi în urma acestor politici. Prin urmare, a existat o ingerinţă continuă în drepturile reclamanţilor la libertatea de exprimare pe toată durata de timp relevantă.

CEDO a notat că, pe toată durata vizată de timp, TRM a fost singurul canal de televiziune care avea acoperire naţională. Aproximativ 60% din populaţie locuia în localităţile rurale, fără acces sau cu acces limitat la televiziunea prin cablu sau satelit. În aceste circumstanţe, era de o importanţă vitală ca TRM să transmită noutăţi şi informaţii exacte şi echilibrate, iar emisiunile sale să reflecte diverse opinii politice. Curtea a notat că, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 502 din 12 septembrie 1996, “activitatea de creaţie şi editorială a Companiei este ocrotită prin lege de intervenţiile autorităţilor publice, de influenţă şi presiuni ale partidelor şi formaţiunilor social-politice”. Totuşi, art. 4 al Hotărârii nr. 502 prevedea că activitatea TRM va fi coordonată prin intermediul CCA, compus din 9 membri, 3 – numiţi de către Parlament, 3 – de preşedinte şi alţi 3 – de Guvern, fără a avea garanţii împotriva concedierii. În aceste circumstanţe, din februarie 2001, când un singur partid politic a controlat Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul, legislaţia naţională nu a mai prevăzut garanţii de echilibru politic în componenţa administraţiei TRM şi a organului de control, precum şi garanţii împotriva ingerinţei din partea partidului de la guvernare în luarea deciziilor şi în funcţionarea acestor instituţii. Legea nr.1320-XV din 2002 nu a remediat aceste probleme. A fost creat un Consiliu de Observatori (CO) care monitoriza activitatea administraţiei TRM. Însă, potrivit art. 13 (2) al acestei Legi, doar un membru al CO era numit de partidele de opoziţie. Nu existau garanţii ca toţi ceilalţi 14 membri să nu fie loiali guvernării.

Constatând monopolul virtual al TRM în R. Moldova, CEDO a calificat că, pe durata respectivă de timp, cadrul legislativ era viciat, deoarece nu prevedea suficiente garanţii împotriva controlului administraţiei TRM şi, prin urmare, asupra politicii editoriale de către organul politic al Guvernului. Aceste carenţe nu au fost remediate după adoptarea şi modificarea Legii nr.1320-XV.

CEDO a considerat că statul pârât are obligaţia, prin prisma art. 46 CEDO, de a interveni la modificarea legislaţiei care a condus la constatarea violării art. 10 CEDO în această cauză.

CEDO nu s-a expus asupra satisfacţiei echitabile, rezervând această chestiune pentru o hotărâre separată. Guvernul R. Moldova şi compania reclamantă au la dispoziţie 3 luni pentru a depune observaţii scrise cu privire la acest subiect sau, eventual, pentru a încheia un acord amiabil.

În faţa CEDO, reclamanţii au fost reprezentaţi de către Vitalie Nagacevschi şi Vladislav Gribincea.

După www.lhr.md



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

12 comentarii

  1. Dr. Doom

    Astfel, respectand decizia CEDO, Parlamentul trebuie sa voteze o lege noua despre audiovizualul public si este obligat sa restructureze televiziunea.

  2. leolik

    eu ca platitor de impozite sunt profund indignat ca din banii mei la MU1 comicii fac propaganda lor

  3. Igor

    Sa ii mature pa toti balbaitii astia, care nici de pe banda tv nu pot citi romaneste. M-am saturat de Aniskin si Fantomas, de secretarii de partid, care au trecut in lumea celor drepti inca inaintea buneilor mei, de filmuletele fara sens din anii, cand inca nici nu eram pe lume, de vai basarabene si manastiri, constuite de firmele lui Olejca pa banii jecmaniti de la agentii economici, de mioritucul plai “moldovenesc”, postat juma din timpul de emisie al Mu1. Din divertisment doar arta populara de impletit cosuri, sezatori ale babutelor, care nu prea isi dau seama nici ce este acela TV, de fluieratorii unor bande muzicale, care se pretind a numi tarafuri, de zoile, in sfarsit, turnate zi de zi pe capurile populatiei. Nici un talk-show in direct, exceptie Mircea, da, si aia cu viata VIP-urilor comuniste…

  4. R

    Total de acord cu Igor! Politica de indobitocire de la M 1 continua chiar si dupa victoria Aliantei pentru Integrare Europeana. Sper ca acestia din urma sa rezolve problema cat mai curand posibil. Ne-am saturat sa avem mintea intoxicata si sa fim manati ca o turma de catre indivizii de la M 1 care se pretind profesionisti, dar nu sunt decat niste obedienti ai comunistilor. Regasiti-va demnitatea in sfarsit. Dragi realizatori de la M1, nu v-ati saturat sa lingeti pantoful rosu?

  5. STEFANITA

    Alexei Mitrofanov: Good Bye, Moldova

    Politicianul rus Alexei Mitrofanov, care a dezertat cu doi ani în urmă din partidul lui Jirinovski, a publicat recent pe blogul său de la “Eho Mosckvî” impresiile pe marginea evenimentelor din Republica Moldova, care demonstrează :1) că ruşii cunosc, atunci când e nevoie, unele subtilităţi ale istoriei noastre şi 2) că el nu citeşte presa din RM, care scrie că Unirea “e un vis frumos”…

    „Sub privirea noastră moare o femeie de 70 de ani – Republica Moldova. În tinereţe ea a fost foarte frumoasă, jucăuşă. O iubea însuşi secretarul general Brejnev. Cânta cu vocea Mariei Bieşu. Transmitea lumii melodiile lui Doga. Îl ameţea cu vinurile de la Cricova pe Gagarin. Renumitul ei tată – Stalin s-a stins la vila sa în 1953. În 1992, a suferit un grav accident vascular cerebral – războiul din Transnistria, şi după aceasta nu mai cântă şi se mişcă cu greu.

    Trebuie ajutată să plece onorabil, în ultimii ani se chinuie mult… Chişinăul se va duce în România, Voronin şi fiul vor pleca la Moscova şi vor cumpăra o întreprindere bună.

    Cu cât mai repede se va produce asta, cu atât mai bine … Cât se poate să ne batem joc de oameni?” (moldovanova.md)

  6. STEFANITA

    Partid extraparlamentar cere noii guvernari demontarea gardului de sarma ghimpata de pe Prut, iesirea Moldovei din CSI in favoarea apropierii de NATO

    Miscarea Actiunea Europeana, formatiune politica extraparlamentara, cere noii guvernari a R. Moldova sa adopte ca directie strategica a tarii integrarea euro-atlantica si iesirea tarii din CSI, transmite Agentia DECA-press.
    Conform unei declaratii de presa a MAE, „aflarea R. Moldova in componenta CSI franeaza procesele integrationiste europene”. R. Moldova ramane ostatica a Federatiei Ruse in cadrul CSI, limitandu-se la o retorica pro-occidentala, ne-acoperita de actiuni concrete de ordin diplomatic, legislativ si economic, se spune in declaratia MAE.
    Formatiunea politica cere autoritatilor moldovene sa anunte iesirea Moldovei din CSI in cadrul Summit-ul CSI, care se va desfasura la Chisinau, intre 8 si 9 octombrie.
    In acelasi timp, MAE cere guvernarii sa se concentreze exclusiv pe efortul de integrare a Republicii Moldova in Uniunea Europeana.
    MAE solicita noii guvernari sa „demonteze sarma ghimpata de la frontiera Republicii Moldova cu Romania la Prut, ca simbol al razboiului rece si impartirii neamului”. La fel, MAE solicita Guvernului Filat sa abandoneze ideea semnarii unui Tratat de baza bilateral cu Romania.

  7. vladimir

    sarma ghimpata de la prut e un factor negativ,insa mai tare suferi cand ajungi sa fii intepat de badaranizmul functionarilor de la consulatul roman din chisinau.nu cred ca ei au sange roman.dupa ce ai contact cu un asa ticalos nu mai doresti sal ai ca frate si ca vacin.

  8. Mihai Românul

    Vladimir, dar nu cumva majoritatea (să nu spun toţi) funcţionarilor de la Consulatul României din Chişinău sunt basarabeni?

    Eu am convingerea că sunt mulţi şobolani acolo care reprezintă interesele duşmanului de la Est, nu pe ale României.

    Să ne amintim de filmare cu consulul Ion Nuică. Nu îi iau apărarea, nici vorbă, dar lucrătura a fost din interior şi a fost tipic sovietică.

    Văd aici mâna SIS-ului pe filieră FSB-istă.

  9. Mihai Românul

    Cât priveşte sârma, nu înţeleg ce caută între noi?

    De ce nu mergeţi la Prut pur şi simplu să o tăiaţi. Nu aveţi foarfece pentru metal, sau voinţă?

    Îmi doresc să văd o atitudine determinată a voastră de a da jos la propriu acea ruşinoasă sârmă de la Prut.

  10. Klaus Steinberg

    Domnule moderator al forumului, la dumneata place cuvinte scrise de Floryan Gay er si de Stenatitza olteanu de Valce ? Ore pote ke dumneta esti si Floryan si Stefanitza

  11. STEFANITA

    Curtea Supremă de Justiţie a stabilit că fostul Guvern a încălcat dreptul cetăţenilor la informaţie

    Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a stabilit că fostul Guvern a încălcat dreptul cetăţenilor la informaţie. Recent, CSJ a examinat cererea depusă de reprezentanţii Centrului de Investigaţii Jurnalistice (CIJ), privind îngrădirea accesului la informaţia de interes public de către Guvernul R. Moldova.

    Potrivit unui comunicat al CIJ, jurnaliştii Centrului au atacat guvernul în instanţa de judecată după ce acesta a refuzat să ofere informaţii pentru realizarea unui material de investigaţie privind sursele financiare utilizate la reconstrucţia Mănăstirii Curchi. Ei au cerut să li se ofere informaţii privind „sumele cheltuite pentru reconstrucţia mănăstirii, sumele disbursate de la bugetul de stat, precum şi lista persoanelor, agenţilor economici care au făcut donaţii pentru restaurarea mănăstirii, lista conturilor pe care s-au făcut donaţiile, copii ale rapoartelor privind utilizarea surselor financiare pentru lucrările de restaurare prezentate de către conducerea Mănăstirii Curchi Consiliului de observatori al Guvernului şi lista agenţilor economici care au participat la lucrările de restaurare”.

    La începutul anului 2009, Curtea de Apel Chişinău a respins cererea CIJ, considerând-o neîntemeiată. Hotărârea Curţii de Apel a fost redactată timp de câteva luni, astfel încât, abia la începutul lunii mai, CIJ a putut să facă recurs la CSJ, care la rândul său, a pus-o pe rol abia în septembrie.

    Totuşi, CSJ a constatat că fostul Guvern a limitat dreptul recurentului la accesul la informaţie, încălcând nu numai drepturile acestuia, dar şi drepturile cetăţenilor la informare despre chestiunile de interes public şi a obligat noul Guvern să ofere informaţia solicitată de CIJ.

    „Reconstrucţia Mănăstirii Curchi era patronată de preşedintele de atunci al R. Moldova, Vladimir Voronin şi, potrivit informaţiilor de care dispuneam, mai mulţi agenţi economici erau impuşi să facă donaţii pentru mănăstire”, se mai spune în comunicatul citat. (IPN)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *