Vreau să fiu ministru

Cum e să fii pensionar în R. Moldova şi cum e să fii ministru?

Constantin Glava, pensionar

Dacă eşti om cinstit, e greu să fii ministru, dar dacă eşti tâlhar, e uşor. Mai greu e să fii pensionar. Eu, în viaţa mea, am muncit mult, că aşa ne învăţau: mai întâi fii cu gândul la Patrie şi pe urmă la tine. Am început a munci de la 5 ani, că era război, am terminat două şcoli de aviaţie – militară şi civilă, am 33 de meserii şi primesc o pensie de 954 de lei. Eu nu cred că ei ar vrea să trăiască din pensia mea. Şi nici nu se gândesc la alde mine. Ei sunt băieţi de gaşcă, vin din acelaşi sistem sovietic, care creştea trântori. Important era să fii membru de partid, ca şi acum. De asta şi avem ceea ce avem.

Iulia Burdujan, pensionară

Vai de capul pensionarului. Da’ miniştrii, au trăit şi au să trăiască. Nu zic, să li se dea, dar cu socoteală. Parcă ei nu văd cât de greu trăieşte lumea, cât costă apa, lumina, căldura… La ţară — 3000 de lei tona de cărbune. Lumea moare de foame. Iar ei îs şi milionari, şi cu lefuri, şi cu ajutoare de la stat. Nu au frică de Dumnezeu şi ruşine de oameni. Eu am o fiică la Paris, ea este salvarea mea, altfel… Am rămas fără mamă de la 3 ani şi numai unde nu am muncit. Dar ce folos? Mi-i şi ruşine să spun ce pensie primesc, 700 de lei. Ei primesc ajutor de-o singurtă dată cât primesc eu pensie în 6 ani…

Iulian Caranfil, interpret de muzică uşoară

E dureros să fii pensionar, foarte dureros. A fi ministru – e un chilipir. Fac sau nu fac treabă, banii curg gârlă. Guvernul pentru ei e un fel de maşină de făcut bani. Unde-i Moldova fără sărăcie, pe care ne-a promis-o domnul premier? Unde-s salariile de 300 de euro? Am aproape 40 de ani munciţi şi o pensie de 800 de lei. Bătaie de joc. Pentru dânşii găsesc de unde, pentru ceilalţi – e criză. Cum să dai câte 51 de mii unor miniştri daţi afară din funcţie? În Europa, preşedinţii şi guvernele îşi reduc salariile, că e criză. La noi, criza e doar pentru săraci… Lipsă de bun-simţ. Ce poţi să mai zici?

Veronica Reboşapca, meşter popular

E de plâns, 7% la pensie, după cum îs preţurile… Eu nu ştiu ce va fi cu noi când vom ajunge la pensie. Am lucrat 35 de ani la aceeaşi întreprindere, dar s-a închis, am rămas în drum. Am mamă de 80 de ani, dacă nu i-am trimite pachet în toată sâmbăta la ţară, nu ştiu ce ar face… Avem copii de şcoală, iar mâncarea, lumina, gazul, căldura, transportul – toate cer bani. Nu vă închipuiţi ce salarii au cei de la Termocom, de la Union-Fenosa, dar scot de pe noi şi cămaşa. Da, „sus” e bine. Dacă vin alegerile, ori mergem şi-i „tăiem” pe toţi din buletinul de vot, ori nu mergem deloc la votare.

Ştefan Dumbrăviţanu, pictor

După cum o duc miniştrii, fiecare ar vrea să fie ministru. Ei nu trăiesc, ei huzuresc. Iar pensionarul sărman a fost şi mai sărman rămâne. Nu se gândeşte nimeni la lumea asta. Greu. Nu-i a bine. Nu mai există nici lege, nici ruşine, nici frică de păcat. Când îi alegi, zic că vin pentru lume, când ajung „sus”, îşi bat capul doar de ei, nu se satură de bani şi de averi. Numai la alegeri îşi aduc aminte de oameni, dar şi atunci tot la ei se gândesc. Au bani, lumea-i săracă şi se lasă cumpărată. Nu ştiu ce va fi mai departe, ar fi o revoluţie, dar ne trebuie un lider. E greu, nu ştiu cât vom mai rezista aşa.