Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Pensii de foame şi pensii…

Pensii de foame şi pensii de lux

Abia se luminase de zi când mătuşa Vera urma să iasă din casă. Nu se pornea la biserică, nici pe ospeţe la copii. Are lucruri mult mai importante de făcut. Sacul în care pusese vreo zece kilograme de usturoi, crescut de ea, era deja pregătit şi torba cu brânză de la oiţele ei, tot. A pus sacul în spate, torba grea – în mână şi cu un mers domol şi prea legănat, de durerea picioarelor, a pornit la Chişinău, la târg. Cam aşa îşi începe duminica Vera Vrabie, o pensionară din Hârbovăţ, Anenii Noi.

Mătuşa Vera vinde din ceea ce produce în propria gospodărie: usturoi, brânză, struguri, zarzavaturi.  Vine la piaţă o singură zi pe săptămână, pentru că mai mult nu-i permit treburile casnice, dar nici să vândă nu ar mai avea ce. Mare bogăţie nu adună din căratul cu sacul la târg, atât cât să mai acopere “câte o bortă”, cum se exprimă femeia, sau să-şi ajute copiii, care-s şomeri şi care de ani buni tot nu reuşesc să termine de construit casa.

Întotdeauna îşi găseşte un locuşor de-a lungul străzii Columna, mai jos de Piaţa Centrală din Chişinău, şi cu vorba îndeamnă trecătorii să cumpere. “Usturoiul nu-i adus de prin Turcia. E de-al nostru. L-am crescut cu mânuţele mele”, i se adresează unui bărbat, care încerca s-o convingă că 40 de lei este prea scump pentru un kilogram. În câteva minute, după usturoiul mătuşii Vera se făcuse coadă. Cântărea vânzarea la vecina de piaţă şi când făcea câte un pas mai mare, scotea câte un oftat greu. Când a mai rămas ca un kilogram de usturoi pe fundul sacului, femeia şi-a făcut semnul crucii şi a şoptit: “Bodaprosti celui de sus”.

„Mânţănim, doamne, că mai este şi noapte”

Este supărată pe toată lumea, în special pe cei din parlament, pe care îi vede doar la televizor, nu şi negociind ceea ce vinde ea. Femeia ştie că, deşi aceştia lucrează la cald şi în condiţii bune, au şi o pensie mult mai mare decât a ei. Mătuşa primeşte doar 800 de lei, cu vreo 70 de lei mai puţin decât valoarea pensiei medii pe ţară. Multă matematică niciodată nu a făcut, dar oricum, nu poate înţelege cum ar putea să trăiască cu această pensie când minimul de existenţă pentru un pensionar a ajuns la peste 1300 de lei.

Despre pensia ei, dacă ar spune că-i mică, ar însemna prea mult. “Nu-i miticuţă? Am muncit toţi 29 de ani numai doiarcă. Asta nu-i un lucru de glumă. Tare mi-o mai îngheţat picioarele şi mânuţele. Mă duceam şi mulgeam vacile şi apoi, să mă iertaţi, când se pişa vaca, mă duceam şi-mi încălzeam mânuţele la udul vacii”. Începe a plânge şi face o pauză, probabil, pentru a încerca să-şi controleze emoţiile. “Trebuie să te chinui, să te necăjeşti, că nu ştii cu ce să trăieşti ca să ai. În ziua de azi, Moldova noastră-i săracă. Muncim şi muncim. Când ajung seara, aşa zic: mânţănim, doamne, că mai este şi noapte, să ne culcăm, să ne hodinim”. Pauza anterioară n-a ajutat-o mult pe femeie.

„Plâng, săracii…”

Dacă mătuşa Vera vine la târg ca să mai adune vreun leu, mătuşa Eugenia din Bahmut, Călăraşi, vine  în speranţa că astfel va economisi câţiva bănuţi. Şi-a cumpărat nişte legume, ulei, zahăr, medicamente şi s-a întors acasă şi cu geanta nu prea plină, şi cu buzunarul gol. “Nici nu ştiu câţi bani mi-au mai rămas. Am pus deoparte pentru telefon şi lumină şi încă de vreo două pâini”, spune bătrâna zâmbind.

La doar câteva zile după ce a primit pensia, bani din aceasta aproape nu i-au mai rămas, şi în fiecare lună e la fel. Colacul de salvare, atât al ei, cât şi al majorităţii pensionarilor de la sate, a căror pensie  este cu mult sub minimul necesar pentru a supravieţui, este caietul de datorii de la magazin. Deşi legal nu este permis, vânzătorilor le este practic imposibil să nu dea pe datorie, pentru că altfel bătrânii s-ar pierde.

Majoritatea pensionarilor din sat primesc câte  600—700 de lei. “Plâng, săracii, că nu au de lemne, nu au de îmbrăcat, de încălţat. Aşteaptă cu nerăbdare data pensiei. Unii vin şi mai înainte şi se roagă să le-o dai, dar noi n-avem dreptul”, spune Ecaterina Fâstâcan, şefa oficiului poştal din sat.

Mătuşa Eugenia are puţin peste 800. A lucrat în colhoz de la 14 ani. De concediu nu a mai ştiut niciodată. În carnetul ei de muncă are peste 40 de ani grei de muncă. Femeia ştie că dacă ar fi ajuns deputată, ca cei pe care-i aude certându-se la radio, că televizor nu are, ar fi avut altă pensie şi alte condiţii de viaţă.

Pensionari discriminaţi

Actualul sistem de pensii din Moldova este unul discriminatoriu, anumite categorii, cum ar fi deputaţii, miniştrii, aleşii locali, funcţionarii publici, care constituie mai puţin de 5 % din totalul de pensionari, au pensii calculate după alte formule, unele ajungând să depăşească de 8 ori pensia medie pe ţară, susţine expertul Adrian Lupuşor.

Cei mai privilegiaţi pensionari pot fi consideraţi parlamentarii. În actualul legislativ sunt 8 la număr, majoritatea comunişti. Pe lângă salariul de vreo 7 mii de lei, aceştia mai ridică şi o pensie cam de 5 mii şi mai mult. Abia anul trecut a fost adoptată legea privind micşorarea pensiilor de parlamentar, de la 75 la  42% din salariul alesului. Valentina Buliga, ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, admite că, deşi reforma sistemului de pensionare deja a început, aceasta se mişcă încet şi că pensionari privilegiaţi vom mai avea încă vreo 20 de ani, pentru că schimbările trebuie făcute treptat.

Din aprilie, anul viitor, cele mai mici pensii din Europa, adică ale moldovenilor, se vor majora. Şi majorările tot discriminatorii vor fi. La extreme diferite, pensia pentru limita de vârstă se va majora cu 2%, iar cea de deputat, cu aproximativ 14%. Astfel se explică de ce pensia de ministru şi cea de deputat, de exemplu, creşte de 10-20 de ori mai repede decât pentru majoritatea bătrânilor săraci.

P.S. Pentru mai multe detalii, urmăriţi ediţia de astăzi a emisiunii Reporter de Gardă, difuzată la M1, ora 22.10, şi în reluare, luni, 31 octombrie, ora 10.10.

Tatiana EŢCO