Palanca, o nouă “Transnistrie” a Moldovei

256-palanca2Negocierile în problema frontierei de stat dintre R. Moldova şi Ucraina demarează în 1995. În 1999, pe 18 august, preşedinţii R. Moldova şi Ucrainei, P. Lucinschi şi L. Kucima, semnează la Kiev Tratatul privind frontiera de stat moldo-ucraineană şi  Protocolul adiţional la Tratat, care prevede transmiterea în proprietate Ucrainei a sectorului de 7, 78 km pe şoseaua Odesa-Reni în regiunea satului Palanca.

Pe 12 iulie 2001, ambele documente sunt ratificate în Parlamentul de la Chişinău de majoritatea comunistă. La sesizarea PPCD de a examina constituţionalitatea actelor ratificate, Curtea Constituţională (cu excepţia judecătorului Mircea Iuga) răspunde cu refuz. Problema sau «dosarul Palanca»  este una dintre consecinţele grave ale acelor decizii, catalogate de presă, opinia publică şi localnici ca mârşăvie politică şi trădare.

Chişinăul, deşi are pe umerii săi marea povară a «problemei transnistrene», se grăbeşte să-şi mai urce în spate una, destul de serioasă şi poate chiar mai incertă decât prima. E vorba de Palanca. De zece ani încoace, viaţa pălăncenilor este un calvar în serie. Deşi Chişinăul nu a transmis Ucrainei decât în folosinţă sectorul de drum de aici, autorităţile ucrainene, contrar prevederilor Tratatului, au transformat şoseaua în linie de frontieră (chiar dacă frontiera trece la mai mult de doi kilometri de sat), cu indicatoare  şi posturi mobile de poliţie şi cu grăniceri care fac ravagii în zonă şi ţin populaţia locală în alertă ca într-o «zonă de concentrare» (definiţia aparţine localnicilor).

În timp ce AIE insistă că Palanca (segmentul de 7,78 km şi terenul adiacent şoselei pe lăţimea de 23 de metri) trebuie cedată Ucrainei, populaţia şi autorităţile locale refuză să accepte «cedarea». În opinia lor, şoseaua Odesa-Reni, considerată până nu demult «drumul vieţii» lor, a ajuns să fie «drum al morţii» pentru ei. Şi asta, «pentru că Chişinăul şi Kievul încearcă să ne decidă soarta din cabinete, fără a-şi da seama ori a ţine cont de capcana în care ne-au băgat», spun localnicii.

256-palanca31«Lucinschi şi Voronin ne-au vândut»

Duminică, premierul Vlad Filat s-a deplasat la Palanca, la întâlnire cu satul. Sala de conferinţe a şcolii a fost prea mică ca să încapă toată lumea şi toate problemele provocate satului de regimurile de guvernare de la Chişinău, de la Lucinschi încoace. Asistat de vicepremierul Iurie Leancă, ministrul Externelor şi Integrării Europene, şi de şefii Serviciului Vamal şi de Grăniceri, premierul le-a vorbit localnicilor despre nevoia bunelor relaţii de vecinătate cu Ucraina. Cei de pe loc, asistaţi de primara Larisa Voloh şi de preşedintele raionului Ştefan-Vodă, Valeriu Beril, au cerut soluţii. Necazuri sunt multe. Lumea este disperată. Tensiunile în zonă cresc. Paradoxal, dar traseul din zona Palanca, care trebuia valorificat ca un mare avantaj pentru R. Moldova în relaţiile cu Ucraina, a ajuns să treacă într-un extraordinar de mare dezavantaj pentru ea. Reproduc, fragmentar, doar câteva dintre obiecţiile sătenilor, expuse în adunare, dar şi în discuţiile individuale cu presa: «ne-am săturat să trăim după graniţă la noi acasă», «grănicerii şi poliţia ucraineană sunt stăpâni peste tot,  suntem vânaţi din toate părţile, au pus stâlpi şi indicatoare care interzic ieşirea şi vânzările la traseu, zic că aici e graniţa Ucrainei, nu pot veni copiii la părinţi, sunt arestaţi părinţii care pleacă la copii», «ne-au interzis să mai mergem cu marfă la Odesa şi nici aici, pe  marginea drumului, nu ne dau voie să vindem. Peste tot scrie: vânzare interzisă», dar avem şi noi copii, trebuie să-i creştem, să-i dăm la carte. Cu ce? Se gândeşte cineva când spune că trebuie dată Palanca?», «ni se taie pădurea din moşia satului, iar poliţia noastră şi grănicerii lui Kolenov se fac că nu văd nimic…», «V-aţi gândit ce va fi cu noi, dacă o să lăsaţi să fim judecaţi în Ucraina, că aşa zice Protocolul….», «Acordul spune una, ucrainenii fac cu totul alta, la canal nu avem dreptul, la Nistru – nu, la pescuit nu, la magazin aici, lângă drum, tot nu. Peste tot grăniceri. Nu poţi trece, elementar, drumul fără paşaport. Asta-i relaţie de bună vecinătate?», «Lucinschi şi Voronin ne-au vândut. Ce faceţi, ne vindeţi mai departe?». S-au făcut auzite şi câteva sugestii, gen «tronsonul trebuie să aibă un statut special, ţinând cont că trece pe teritoriul R. Moldova şi avem terenuri dincolo de el, la care trebuie să avem acces liber», sau «ca să fie pace, tronsonul trebuie să rămână al Moldovei şi să fie exploatat şi de Moldova, şi de Ucraina ca zonă comună de activitate» şi «cazul Palanca trebuie renegociat. Protocolul admite modificări şi Moldova are argumente pentru a discuta cu Ucraina acest lucru».

Kievul, între Smirnov şi Filat

La Palanca, premierul Filat a repetat mesajul său de la Chişinău. «Aceste documente (Tratatul şi Protocolul adiţional) sunt obligatorii pentru noi», a spus Filat adunării, precizând, totodată, că «nu vom semna Acordul de transmitere a proprietăţilor către Ucraina până nu vom avea un consens cu satul». Bună intenţie. Dar este aproape imposibil să ne închipuim că situaţia la Palanca s-ar putea schimba în bine dacă Protocolul va rămâne neschimbat, mai ales că acesta abundă de formule generale, care vor da mână liberă Kievului să-şi gestioneze «proprietatea», să amplaseze de-a lungul traseului şi «construcţii de alt gen» decât cele necesare exploatării drumului, iar cei 23 m. lăţime de drum, pe care Chişinăul se obligă să-i cedeze Ucrainei, vor afecta cu siguranţă mai multe din proprietăţile existente ale R. Moldova pe viitoarea «proprietate a Ucrainei» şi vor face satul dependent de ambiţiile, deocamdată neanunţate, ale  Kievului. Guvernul face mare paradă din faptul (a făcut-o şi la Palanca) că a reuşit să amâne aplicarea noilor restricţii vamale de intrare în Ucraina pentru cetăţenii R. Moldova. Să fim serioşi. Nu era mai simplu pentru Chişinău să răspundă Kievului cu o decizie de Guvern similară decât să pună la bătaie Palanca? Şi nu doar Palanca. Interesul Chişinăului pentru bunele relaţii de vecinătate cu Ucraina este de remarcat. Numai că nu şi preţul pentru această «bună vecinătate». Miza Chişinăului, reiterată tot mai mult în ultima vreme, potrivit căreia R. Moldova va reuşi (prin cedările făcute Ucrainei la frontierele sale) să rezolve «problema transnistreană» nu e deloc nouă. Întrebaţi-l pe  Voronin, că el a făcut destule cedări. Şi a avut speranţe mult mai mari. Să nu se ştie oare că Igor Smirnov este la Odesa sau la Kiev, la fel ca şi la Moscova, mai la el acasă decât V. Filat la Chişinău? Şi-atunci, de ce nu învăţăm din greşelile altora?

256-palanca1Palanca – test pentru AIE

Pe cât va fi de productivă vizita premierului Filat la Palanca, rămâne de văzut. Cert este faptul că ea a fost una necesară, chiar dacă, posibil, întârziată, dacă ţinem cont că aceasta intervine după întrevederea cu omologul său ucrainean, Iulia Timoşenko, şi două schimburi de delegaţii oficiale între Kiev şi Chişinău. Cine ştie, dacă ar fi fost invers (vizita de duminică la Palanca a fost prima sa vizită în teritoriu), poate că mesajul Chişinăului vizavi de Palanca ar fi fost altul, cu mai puţine angajamente necondiţionate faţă de Ucraina.

Ajuns la Palanca, V. Filat a insistat să iasă la traseu. A mers, a văzut, a trecut pe lângă indicatoarele cu «Graniţa Ucrainei, trecere interzisă», a dat mâna cu grănicerii şi poliţia ucraineană în teritoriul R. Moldova. Puţin probabil să fi rămas mulţumit de ce vedea. De pe malul Nistrului, Palanca arată altfel decât este văzută sau nevăzută de la Chişinău şi face, negreşit, impresia unei a doua Transnistrii. Nu e prea mult pentru Moldova?

Luni, în şedinţa Parlamentului, comuniştii au boicotat alegerea preşedintelui R. Moldova. În toamna viitoare, vom avea anticipate. Cine ştie, s-ar putea ca Palanca să fie unul dintre marile teste de «slujire Patriei» pentru AIE.

Petru GROZAVU



Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

3 comentarii

  1. Ionut Jder

    Ambasadorul Ungariei: Romanii si ungurii prefera SUA pentru ca au primit lectii dure de la Occident

    Romania, Ungaria si restul Europei de Est pun accent pe o relatie stransa cu SUA pentru ca, de-a lungul istoriei, au primit “lectii dure” de la Occident, cum ar fi Bosnia-Hertegovina sau Kosovo, cand s-a dovedit ca exista “o lipsa de gandire decenta”, a declarat ambasadorul Ungariei la Bucuresti, pentru NewsIn.
    Ozskar Fuzes, ambasadorul Ungariei in Romania, a participat vineri la un seminar organizat de Institutul European al Romaniei si a vorbit despre modul in care tara sa s-a reorientat in spatiul de securitate european dupa caderea Cortinei de Fier.”Dupa schimbarea de regim din Ungaria, am inceput sa discutam despre strategia geopolitica si despre securitate.

    Principalul punct de pornire a fost, desigur, recastigarea locului nostru in Occident. Nu stiam exact ce inseamna acest lucru dar am dorit stabilirea unui sistem de relatii cu Europa de Vest, pentru a ne intoarce acolo unde ne este locul, in Occident”, a evidentiat el.
    Fuzes a atras atentia ca o prima optiune ar fi fost in anii ’90 neutralitatea. “Privind inapoi la acele timpuri, cred ca daca nu ar fi existat conflictul din fosta Iugoslavie, am fi optat pentru neutralitate.
    Dar lucrurile s-au intamplat altfel si problema a fost decisa la inceputul anilor 1990, in sensul ca Ungaria are nevoie sa intre in NATO cat mai repede cu putinta. Daca Ungaria are nevoie sa intre in NATO cat de repede inseamna ca avem nevoie de un furnizor de securitate.
    Cine putea, cine dorea sa fie furnizorul de securitate al unei tari care tocmai iesise din comunism? Cautam un sef, un frate mai mare. Dar ne-am dat seama ca nimeni nu vrea sa fie seful sau fratele mai mare al Ungariei, nici Franta, nici Germania.
    Lucrul decisiv pentru optiunea noastra de aderare a fost articolul 5. Articolul 5 a devenit foarte important cand am vazut problemele care se amplificau si escaladarea conflictului din fosta Iugoslavie”, a explicat ambasadorul ungar.
    In acest context, diplomatul a explicat de ce considera ca tarile din aceasta regiune a Europei au avut de invatat o lectie grea si dura si de ce au ajuns sa se bazeze pe SUA mai mult. “Pe masura ce problema a devenit tot mai dificila si cu decizii tot mai greu de luat, am remarcat ca Europa Occidentala – oricum am numi-o, UE sau triunghiul Franta -Germania-Marea Britanie -, nimeni nu a putut avea o contributie determinanta la rezolvarea conflictului din fosta Iugoslavie.
    A fost o lectie grea si dura. Incepand de la problemele din Croatia si pana la Bosnia-Hertegovina sau Kosovo, au fost o lectie de istorie de invatat, si anume ca exista o lipsa de determinare, de resurse si, uneori, a unui mod de gandire decent din partea Europei Occidentale”, a spus Oszkar Fuzes.”Aceasta conjunctura a fost motivul decisiv pentru care am ajuns in situatia de a ne baza pe SUA poate putin mai mult decat era cazul. Nu vorbesc despre Romania, ci de spre Ungaria. Dar inteleg categoric declaratiile romanilor care subliniaza importanta unei legaturi stranse cu SUA. Pentru ca noi, cei din Europa de Est- sau mai bine zis din fosta Europa de Est, din Europa Centrala – avem niste lectii destul de dure primite de la Occident”, a mai adaugat ambasadorul Budapestei.Fuzes a dezvaluit si care este principala strategie de securitate a tarii sale. “Ungaria vrea sa aiba un mediu de securitate cat se poate de stabil in vecinatate si am inteles ca pentru Ungaria cea mai sigura cale spre securitate este sa aiba vecini cat se poate de prietenosi. Stiu ca suna foarte simplist dar aceasta este strategia ungara de securitate: de a avea cei mai prietenosi vecini cu putinta. De ce? In primul rand pentru ca avem o istorie complicata cu vecinii, careia trebuie sa-i punem capat. Şi trebuie sa incepem o istorie noua. Suna a slogan dar nu este un slogan, este intentia reala a Ungariei. In al doilea rand, deoarece ca rezultat al acestei istorii, Ungaria are foarte multi cetateni care locuiesc in statele vecine. Si, desigur, cel mai important aspect al politicii de securitate al Ungariei este sa aiba grija de acestia”, a subliniat ambasadorul.Totodata, el a explicat si ce risca tarile care se afla intre Germania si Rusia. “Va rog sa nu ma ascultati acum in calitate de ambasador, pentru ca vreau sa vorbesc acum de Rusia si Germania. Intreaga istorie a Ungariei dar si istoria Europei Centrale si de Est arata ca pentru tarile care sunt situate intre Rusia si Germania exista doua mari pericole. Unul este cand rusii si germanii se bat, cand sunt in razboi. Celalalt este cand sunt prea buni prieteni si sunt prea apropiati”, a atras el atentia, spunand ca aceasta consideratie este valabila si pentru Slovacia, Cehia, Serbia si Romania.”Deci avem de-a face cu aceasta problema. Dar nu avem suficienta forta, nu suntem suficient de bogati, nu suntem suficient de puternici. Ce sa facem? Cu Germania este putin mai simplu pentru ca este parte a UE si NATO. Cand vorbim despre semnificatiile de securitate ale faptului de a te afla intre Rusia si Germania, trebuie tinut cont de politica energetica. Ungaria depinde 90% de energia ruseasca. Iar acest lucru nu se va schimba cel putin in urmatorii 20 de ani, chiar si cu Nabucco sau South Stream. Este un fapt. In cele din urma am inteles ca a fi parte din Vestul Europei si a fi membru al familiei Europei occidentale nu inseamna ca in Europa occidentala ei se vor gandi la noi ca parte a Occidentului. Deci trebuie sa ne bazam pe alti prieteni, pe prietenii si vecinii din fosta Europa de Est – Romania , Slovacia, Cehia Polonia”, a conchis el.

  2. Simona

    Ucraina, pe marginea prapastiei

    Ramas fara banii de pensii si salarii, Kievul cere ajutor de urgenta de la FMI

    Ucraina a cerut Fondului Monetar International un ajutor de urgenta de circa doua miliarde de euro, pentru a putea plati pensiile si salariile si a-si indeplini obligatiile externe, evitind astfel pericolul
    ca si alte state din regiune sa fie afectate. “Urmatoarele trei luni sint cruciale”, a declarat vicepremierul ucrainean Hrihorii Nemiria. “A astepta nu este o optiune. Costul lipsei de actiune este mai mare decit costul actiunii si ar putea agrava situatia in regiune”, a avertizat el. Avertismentul lui Nemiria pare sa aiba ca scop sa exercite presiuni asupra FMI, SUA si Uniunea Europeana, intr-o perioada dificila pentru piete financiare. Stabilitatea economiilor emergente a devenit sursa de ingrijorare dupa ce
    Dubai World a anuntat, spre surpriza generala, ca incearca sa obtina o restructurare a datoriei. Bruxelles-ul este ingrijorat si de securitatea importurilor de gaz ale UE din Rusia, dupa criza din luna ianuarie. Nemiria a refuzat sa dezvaluie daca Ucraina va intra in incapacitate de plata fara sustinerea FMI, dar a subliniat ca Guvernului ii va fi extrem de dificil sa plateasca salariile si pensiile si sa isi indeplineasca obligatiile externe, inclusiv platile lunare catre Rusia. “Ar fi o greseala fatala daca vom recrea riscul de destabilizare a regiunii”, a spus el.

    Clasa politica este profund divizata

    Ucraina are una dintre economiile cu cele mai mari probleme
    din Europa, Produsul Intern Brut (PIB) urmind sa se contracte cu 15% anul
    acesta, fiind afectat de criza economica mondiala, ceea ce a obligat tara sa ceara ajutorul FMI si UE. FMI i-a virat 11 miliarde de dolari din totalul
    de 16,4 miliarde promise, dar in urma cu doua luni a suspendat plata celei de a patra transe din imprumut, deoarece Kievul nu a implementat reformele economice cheie cerute, printre care un buget strict pentru anul 2010. Politicienii ucraineni sint profund divizati, in conditiile in care presedintele Viktor Iuscenko, premierul Iulia Timosenko si fostul premier Viktor Ianukovici sint in campanie pentru alegerile prezidentiale de luna viitoare. Eforturile pentru a ajunge la un consens privind politicile economice, pentru a-l prezenta FMI, au esuat, in special din cauza diferendelor dintre presedinte si premier – fosti aliati, dar in prezent dusmani declarati. Tara este expusa si la presiuni din partea Rusiei, care a sistat in luna ianuarie livrarile de gaz catre Ucraina si catre Europa.
    Ziarul de Iasi

  3. Ionut Jder

    UE şi Rusia devin, oare, noua Putere Globală?
    THE EXAMINER (SUA)
    Preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a trimis Agenţiilor de Securitate europene, inclusiv NATO şi UE, o propunere privind securitatea. Proiectul face apel la toate ţările să fie de acord să respecte principiul “securităţii indivizibile, egale şi inalienabile”.

    Propunerea include aceste cîteva idei despre securitatea comună: “Ca părţile să nu întreprindă, să nu susţină şi să nu participe la acţiuni care pot periclita securitatea altor părţi semnatare ale tratatului”. Părţile convin, totodată, să nu permită utilizarea teritoriului propriu în vederea atacării partenerilor lor. Proiectul sugerează că fiecare parte a acordului este îndrituită să considere orice atac asupra unei alte părţi semnatare a tratatului drept un atac împotriva sa. “Exercitînd drepturile sale de autoapărare prevăzute la Articolul 51 al Chartei ONU, va fi îndreptăţită să acorde părţii atacate, pe bază de asentiment, asistenţa necesară, inclusiv cea militară, pînă la adoptarea măsurilor necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale de către Consiliul de Securitate al ONU”, se arată în proiect. De asemenea, stipulează faptul că tratatul ar trebui să fie deschis semnării de către toate statele şi organizaţiile internaţionale din spaţiul euro-atlantic şi european, inclusiv UE, NATO, OSCE, Organizaţia Tratatului de Securitate Colectivă şi CSI. Preşedintele Medvedev a spus despre proiect: “Iniţiativa rămîne prioritară. Rusia este gata să discute diverse variante ale acestor propuneri şi să asculte ofertele partenerilor noştri”. Declaraţia a fost urmarea unei întrebări despre reformele UE. Fostă membră a Parlamentului European, Giulietta Chiesa a spus: “Propunerea rusă de tratat de securitate europeană este o bună platformă pentru începerea discuţiilor. O altă problemă constă în a înţelege dacă Europa – vorbesc de UE şi restul ţărilor europene – este pregătită pentru începerea discuţiei acesteia. Este o problemă foarte amplă”. Pentru a linişti comunitatea internaţională, analistul politic Mihail Troiţki, de la Universitatea de stat pentru relaţii internaţionale de la Moscova, spune: “Tratatul de securitate europeană propus de Rusia nu este în nici un caz o alianţă, ci mai degrabă un mecanism pentru reglementarea conflictelor”. Dar, în editorialul publicat de Natalia Serova, în “Pravda”, aprecierea sa este pusă la îndoială. Jurnalista menţionează asocierea sporită dintre SUA şi China. “Europa trebuie să se descotorosească de influenţa Americii, deoarece aceasta din urmă planifică să-şi trădeze vechii parteneri de dragul noului parteneriat – cu China. Axa Washington-Beijing este o ameninţare reală, iar Europa o va putea contracara doar dacă îşi uneşte forţele cu Rusia”. Rusia se foloseşte deopotrivă de influenţa pe care o are pe lîngă Italia pentru a împiedica UE să acorde asistenţă acţiunilor militare iniţiate de politicienii de la Washington.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *