Opinii despre „grupul Dodon”

Este „grupul Dodon” o soluţie pentru AIE sau este „calul troian” al lui Voronin?

Gheorghe Susarencu, avocat, ex-deputat

Dacă Dodon va bate palma cu AIE, va avea de câştigat, dacă nu – s-a dus pe apa sâmbetei… Este «cal troian». Al cui este nu prea cunosc, dar a făcut mai multe jocuri care au dat de bănuit: şi «cazul Greceanâi – preşedinte», şi «cazul Nantoi-Talmaci»… De aici, probabil, şi imaginea de om din plasa lui Voronin. Dacă ar putea fi o soluţie? De ce nu? Să se întâlnească cu cei trei, să discute şi să decidă. Ca oameni de stat, nu ca nişte târgoveţi. Eu, personal, cred că o Constituţie nu poate fi modificată prin referendum. Mai degrabă văd ca soluţie adoptarea unei noi Constituţii în Parlament, cu majoritate simplă, şi trecerea ei prin referendum. Atunci nu mai poate avea nimeni nicio pretenţie, inclusiv CE. Dacă se mergea pe varianta lui Ghimpu, de mult aveam Constituţie nouă şi rezolvam nu doar problema preşedintelui.

Iurie Colesnic, istoriograf, om politic

Nu cred că Dodon mai este legat de comunişti, după cum pare. Plecarea lui a supărat mai multă lume în PCRM. Însă, el şi dincoace s-a pomenit pe «câmp minat». Au existat reticenţe. Poate că a fost prea ultimativ, pe alocuri şi arogant, însă el, oricum, nu trebuie scos «din joc». «Grupul Dodon» ar fi o soluţie pentru alegerea preşedintelui, comuniştii – nu. Referendumul nu cred că rezolvă problema. Şi dacă o rezolvă – va fi cu scandal. «Şansa Dodon» trebuie valorificată până la capăt. Eu cred că Dodon şi-a făcut nişte concluzii şi ar fi gata să accepte o candidatură de compromis, alta decât Z. Greceanâi, dar alta şi decât M. Lupu. Asta trebuie să vrea Alianţa. Dodon nu vrea anticipate, lui îi trebuie să rămână în Parlament, ca să-şi consolideze partidul, altfel el dispare de pe scena politică. Soluţia trebuie căutată şi căutată în patru.

Alexandra Cann, director “Artima”, PNL

Nu, nu e o soluţie. Şi nici n-are de unde fi. «Grupul Dodon» s-a rupt de Voronin «trupeşte», în rest sunt aceiaşi. Ei detestă Alianţa, la fel ca şi Voronin. Confruntaţi revendicările comuniştilor şi ale «grupului» faţă de Alianţă  – unu la unu. Dacă Dodon ar fi fost o soluţie, nu ajungeam aici. Cred că din momentul în care aleşii poporului bat pasul pe loc, problema trebuie consultată cu cei care i-au ales. Anticipatele nu sunt o soluţie. Nici protestele. Singura soluţie rămâne referendumul, la care ar trebui consultată şi procedura de alegere a preşedintelui, şi competenţele acestuia. Ţinând cont că comuniştii şi aliaţii lor politici vor boicota referendumul, ca şi în 2010, marja de participare ar trebui exclusă. Avem de a face cu un sabotaj politic organizat şi acest fapt ar trebui luat în calcul, aşa ca votul electoratului activ să nu se piardă. Cum va zice alegătorul, aşa va fi.

Valeriu Matei, scriitor, politician

Nu mă apuc să mă dau cu părerea al cui este. Dar ce este, s-a văzut. E un grup de profitori, care s-au deprins cu speculaţiile politice pe acolo pe unde au fost şi acum caută «soluţii» ca să-şi facă loc, din nou, la putere. Plecarea de la comunişti numai nu de interesele R. Moldova este motivată. În declaraţii susţin că vor să ajute la depăşirea crizei politice, dar, de fapt, şantajează Alianţa şi cer funcţii. Referendumul? Nu e singura soluţie. Iar dacă şi se vrea, la referendum ar trebui scoasă o nouă Constituţie. Personal nu cred că nealegrea preşedintelui este sfârşitul lumii pentru R. Moldova. Parlamentul, Guvernul, toate instituţiile statului sunt funcţionale, avem garantat interimatul funcţiei de preşedinte pentru cazul în care nu există alte soluţii… Care-i problema? Dacă în Alianţă s-ar scoate această problemă, şi Europa s-ar linişti la acest subiect.