Puterea şi Diaspora: cine de cine are nevoie?

În perioada 11-13 octombrie, Diaspora Moldovenească se reuneşte, la Chişinău, în cel de-al V-lea Congres, la care sunt aşteptaţi peste 100 de delegaţi.

După patru congrese, în fond, formale, ce aşteptări aveţi de la cel de-al cincilea?  

Tamara Şchiopu, Asociaţia „Vatra”, Anglia

În primul rând, nu mai vrem reuniuni formale. În al doilea rând, nu mai suntem într-un an electoral şi aşteptăm ca partidele de la putere să nu mai facă campanie, dar să se concentreze pe problemele diasporei şi să accepte o colaborare cu diaspora. Vrem să ne convingem că la Chişinău există interes pentru comunităţile externe, pentru viaţa acestor comunităţi în statele de reşedinţă şi, desigur, nu este mai puţin important să ştim că guvernul este gata să susţină, la modul practic, fenomenul migraţiei inverse  şi reintegrarea migrantilor reveniţi la baştină. E nevoie de programe de reintegrare. Vrem să credem că agenda congresului, elaborată de data aceasta în comun cu Diaspora, va fi una mai exactă, iar noi, delegaţii, ne vom prezenta cu propuneri şi proiecte privind valorificarea potenţialului economic, social şi cultural al diasporei. Cel mai mult ne dorim ca deciziile adoptate la Congres să nu rămână doar pentru dosarele de arhivă.

Olga Coptu, „Gazeta Basarabiei”, Italia

Personal mă aştept la o agendă tematică a Congresului, mult mai documentată. Este o premieră, când organizatorii Congresului au consultat opinia Diasporei în elaborarea ordinii de zi, tematicii, formatului de discuţii… Să sperăm că cele trei zile de congres vor fi trei zile de program intens, în care vom reuşi să abordăm tot spectrul de probleme care vizează relaţiile R. Moldova – Diasporă şi viceversa. Problemele sunt multe, adunate cu anii. De data asta ne-am dori să mergem pe formula problemă-soluţie, ca să evităm eşecurile. Sper să putem conveni şi asupra unor formule de implicare a Diasporei în promovarea imaginii R. Moldova în lume, atragerea investiţiilor, democratizarea societăţii… Pentru diasporă contează enorm realităţile din ţară. Mulţi dintre cei emigraţi în străinătate sunt gata să revină în Moldova, dar protecţionismul care există aici, corupţia, nănăşismul descurajează. Aşteptările sunt mari, şi speranţele că va fi altfel – de asemenea.

Ala Mândâcanu, „Moldovenii din Quebec”, Canada

Nu toate congresele au fost formale. Spre deosebire de primele trei, Congresul din 2010 a schimbat viziunea asupra lucrurilor. Avem o mai mare implicare în viaţa Diasporei a ambasadelor, consulatelor R. Moldova, a Departamentului Relaţii Interetnice. Nu putem spune, desigur, că a fost perfect. Pentru optimizarea relaţiilor cu Diaspora e nevoie să existe, totuşi, o instituţie care s-ar ocupa în mod special de comunităţile externe. Cred că este foarte important ca la Congres să putem discuta nu doar problemele Diasporei, dar şi problemele cu care se confruntă R. Moldova. Trebuie să mergem pe varianta unui parteneriat al Diasporei cu Guvernul. Suntem aceiaşi cetăţeni – şi cei plecaţi, şi cei de acasă. Şi trebuie să aducem un surplus de dezvoltare R. Moldova şi unii, şi alţii. Guvernul trebuie să se implice în rezolvarea problemelor pe care le are Diaspora, iar Diaspora să contribuie le democratizarea şi modernizarea R. Moldova ca stat.

Roman Mihăieş, analist politic

Diaspora, să nu uităm, este o resursă politică şi electorală foarte importantă. Cel puţin 500 de mii, din cei plecaţi, sunt cetăţeni activi, potenţiali alegători. Şi Congresul, vrem sau nu, este un mecanism de control al dispoziţiei politice a Diasporei. Aşa a fost, aşa rămâne. Pe de altă parte, Diaspora are şi ea nevoile ei. Ea vrea să fie auzită la Chişinău, să fia ascultată, să-i fie favorizate condiţiile de circulaţie, şedere şi muncă în statele de reşedinţă, vrea şi reforme aici, acasă, ca la momentul în care va dori să revină, să aibă la ce reveni… Interesul este reciproc. Diaspora, din câte ştim, îşi face treaba: banii vin, sprijinul electoral este şi el unul solid. Datoriile rămân de cealaltă parte. Se discută de mult despre un Departament pentru Diasporă şi ar fi bine să existe. Ar fi un plus şi crearea unui Consiliu al Diasporei pe lângă premier. Dacă nu va fi, atunci lucrurile se vor limita şi mai departe la declaraţii, făcute din doi în doi ani la congres.