O dimineaţă în „Orăşelul Demnităţii”

Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a transformat, începând cu seara zilei de 6 septembrie curent, în „Orăşelul Demnităţii”, unde au fost instalate peste 200 de corturi. „Orăşelul” are o infrastructură bine pusă la punct, unde poţi găsi o cantină, un punct medical, cinci veceuri ecologice, un punct de colectare a donaţiilor financiare, produselor alimentare şi a diferitor lucruri care ar ajuta manifestanţii – corturi, pături, saltele, saci de dormit etc.

Am trecut, dis-de-dimineaţă, prin „Orăşelul Demnităţii”, unde oamenii îşi manifestă supărarea faţă de actuala guvernare, care trece cu vederea pe cei care se fac vinovaţi de marele jaf, ce a dus la devalorizarea leului, scumpirea serviciilor şi a produselor. Protestatarii, al căror număr creşte cu fiecare zi, susţin că sunt determinaţi să stea în centrul capitalei până când actuala guvernare le va îndeplini revendicările înaintate.

Orăşelul se lărgeşte

Plimbându-ne prin „Orăşelul Demnităţii”, găsim cortul-cantină, unde două femei se grăbesc să facă nişte tartine pentru oamenii care stau în rând pentru a-şi lua micul dejun. „Doriţi ceai sau poate cafea – poftim… până vor fi tartinele gata”, ne spune un tânăr care-şi toarnă apă fierbinte într-un pahar de plastic. Refuzând tacticos, urmărim cum un bătrânel din cortul pe care stă atârnat un afiş „Şoldăneşti” îşi aranjează plăpumile în care s-a înfofolit în timpul nopţii reci de toamnă. „Noaptea este frig, dar avem plăpumi, haine groase şi ne mai lipim unul de spatele celuilalt”, ne explică Grigore Cernega, venit din satul Gura Galbenei, Cimişlia.

„Luptăm pentru dreptate, vrem să ni se întoarcă ce ni s-a furat. Trebuie să avem răbdare de fier! Doar că nu ştiu cât mai rezistăm, mai ales când vedem indiferenţa guvernanţilor, care nu acordă nicio atenţie cerinţelor noastre. Mă tem că în viitor va fi mai rău. Răbdarea oamenilor are şi ea o limită şi s-ar putea să se facă praf. Şi atunci…”, îşi întrerupe fraza Alexandru Ciobanu, veteran de război, care a vegheat în timpul nopţii „Orăşelul” şi protestatarii. „Acum sunt peste 200 de corturi, dar mă gândesc că până duminică ar putea fi chiar 800, iar Guvernul va veni să vorbească cu noi, atunci când va vedea că nu mai încăpem în PMAN”, presupune camaradul său, Grigore Cernega.

„Voi sta aici cât va fi nevoie. Soţia mă cheamă acasă, dar i-am spus că nu plec până nu se schimbă măcar ceva. Cât se poate de suportat tot acest dezastru?”, ne spune hotărât Gheorghe Botnaru din Căuşeni, un bărbat voluminos, cu mustaţa stufoasă, de culoarea spicului. Bărbatul aruncă la gunoi paharul din care a băut suc, după care scoate un măr din buzunar, cu care ne serveşte. El ne spune că în „Orăşel” este interzis alcoolul şi că toţi protestatarii trebuie să păstreze curăţenia. „Nu trebuie să strângă cineva gunoiul după noi. Dacă vrem curăţenie în ţară, este nevoie să păstrăm, în primul rând, această curăţenie acolo unde ne aflăm”, explică el.

Trecând printre corturi, îl întâlnim pe Andrei Gorincea, un bărbat de 74 de ani, care a venit în PMAN direct de la sanatoriu, ca să doneze nişte bani pentru protestatari. „Mi-au spus că e încă foarte devreme şi nu a venit încă cel care strânge aceşti bani, de aceea am decis să mai trec printre corturi ca să văd dacă protestează şi cineva din Soroca, raionul meu”, ne spune Andrei Gorincea. „Aş veni şi eu aici, dar sunt bătrân şi nu pot să-mi las soţia să stea singură. Dar mă doare să văd că această conducere distruge, fără frică şi milă, viitorul tinerilor, copiilor şi nepoţilor noştri”, suspină bătrânul.

„Moldova este o ţară bolnavă, plină de corupţi şi mincinoşi”

Valentina Tarasevici, o altă protestatară, susţine că a obosit de minciunile demnitarilor. „Vrem să scăpăm din captivitatea acestui regim oligarhic. Nu suntem robii nimănui, nu vrem să contribuim la îmbogăţirea anumitor persoane, vrem să trăim într-un stat de drept şi vrem un viitor acasă la noi”, ne-a spus femeia.

Leonid şi Octavian, doi tineri plini de viaţă şi cu vise mari, protestează în PMAN pentru că, zic ei, „Vrem să ne întoarcem ţara, care ne aparţine”.

Pornim în căutarea punctului medical, amenajat la intrarea în „Orăşelul Demnităţii”. Acolo îi găsim pe Vasile Babavelschi şi Lidia Arnaldie, stând la o măsuţă pe care sunt împrăştiate pastile de dureri de cap, tensiune sau care normalizează digestia, etc. „Dacă cineva se simte rău poate veni aici şi lua pastila de care are nevoie, iar în cazuri excepţionale putem suna la ambulanţă, dar nu am auzit să fie nevoie”, ne spune Vasile Babavelschi, care se laudă că, în toţi cei 53 de ani pe care-i are, nu şi-a făcut nicio injecţie. „Acum se poate cumpăra totul, în afară de sănătate… Iar această ţară este foarte bolnavă, este plină de corupţie şi mincinoşi, care încearcă să manipuleze cetăţenii. Moldova este o ţară atât de mică, la ce bun atâţia deputaţi, care stau pe spatele poporului?”, se indignează bărbatul. „Mai mult decât atât, toţi aceşti 101 deputaţi se bucură de imunitate şi ne fură fără a fi traşi la răspundere”, îl completează Lidia. „Nu vom renunţa la protest până nu o să-i vedem pe hoţi după gratii, iar cei care nu pot conduce ţara trebuie să-şi dea demisia”, ne spune Vasile.

Pe lângă cei care susţin că nu vor pleca din PMAN până nu vor fi îndeplinite toate cerinţele, sunt şi dintr-acei care, după patru zile de protest, şi-au strâns corturile şi au plecat, declarând că au aflat ceva ce i-a nemulţumit şi nu mai vor să protesteze, refuzând să ne dezvăluie motivul.