Moldova, un al doilea Belarus

Fără un angajament mai puternic în regiune din partea UE, Europa va deveni bipolară, iar Uniunea nu va mai avea un „cerc de prieteni” la graniţele sale. Recent, UE a aflat că un război pentru o zonă atât de obscură cum este Osetia de Sud poate zgudui ordinea europeană instaurată după Războiul Rece, conflictul armat dintre Rusia şi Georgia reverberând şi mai puternic în spaţiul postsovietic.

Transnistria este cea de-a treia zonă de „conflict îngheţat”, după Abhazia şi Osetia de Sud, susţinută politic, economic şi militar de Rusia şi folosită pentru a exercita influenţă asupra Republicii Moldova.

Războiul din Georgia începe să aibă impact asupra Republicii Moldova, iar pericolul nu este reprezentat de posibilitatea izbucnirii unui alt război ci de o pace inconsistentă şi transformarea R. Moldova într-un al doilea Belarus.

La numai 100 de kilometri de graniţa UE, Transnistria este cel mai apropiat conflict secesionist nerezolvat. Conflictul subminează statalitatea R. Moldova, ameninţă securitatea României şi Ucrainei şi complică relaţiile UE—Rusia. În ultimii ani, UE şi-a intensificat în mod semnificativ angajamentul în Republica Moldova. UE a oferit Moldovei un acord de facilitare a vizelor şi liberalizarea comerţului. În plus, Moldova este cel mai mare destinatar de asistenţă UE din regiune. UE a numit şi un reprezentant special pentru Moldova, a introdus o restricţie de circulaţie pentru liderii transnistreni şi a lansat o misiune de asistenţă la graniţă, cu 120 de oameni, care să oprească contrabanda din Transnistria. Eforturile UE sunt parţial eficiente, dar este nevoie de timp, iar timpul e destul de limitat.

În contextual victoriei sale în Georgia, Preşedintele Rusiei, Dmitrii Medvedev l-a convocat pe omologul său moldovean la Soci. Rusia a oferit Moldovei un model de soluţionare a conflictului transnistrean în stil rusesc, prin recunoaşterea treptată a independenţei Transnistriei. Rusia doreşte să revină la „Memorandumul Kozak” din 2003, care a fost refuzat la acel moment atât de Moldova, cât şi de Uniunea Europeană. Rusia ar mai dori ca Moldova să întrerupă orice cooperare cu NATO, să se alieze la politicile de condamnare a Geogiei şi, posibil, să încheie Misiunea UE de asistenţă la hotarul moldo-ucrainean, prin acceptarea ulterioară a unei convenţii disfuncţionale de federalizare.

Guvernul Republicii Moldova este gata să accepte unele dintre condiţiile Rusiei, dar nu şi prezenţa militară a Federaţiei Ruse într-o Moldovă reunită. Chiar dacă şi-ar dori ca misiunea militară de pacificare de pe Nistru să fie înlocuită printr-o misiune civilă internaţională, Moldova are o susţinere europeană foarte slabă pentru acest obiectiv. În această chestiune, Republica Moldova pare să fie abandonată în mâinile Rusiei.

Acesta consideră că UE are potenţial imens, dar neexploatat în R. Moldova şi oferă o serie de argumente în acest sens. Acest stat se află în apropierea UE, dar la 1.000 de kilometri depărtare de Rusia. Moldova vrea să intre în UE, iar mai mult de 50% din exporturi merg în Uniune, în timp ce doar 15% din produsele comerţului extern sunt realizate în Rusia. Totuşi, numeroşi membri UE au ezitat să ofere o susţinere fermă pentru implicarea mai puternică a Uniunii în R. Moldova. Cel mai mare eşec UE este legat de transformarea misiunii ruseşti de menţinere a păcii. Ţările membre au abordat acest subiect de două ori – în 2003, când a fost refuzat de Rusia, şi în 2006 – atunci când câteva state au respins propunerea din teamă de a nu irita Rusia. Acest aspect trebuie revizuit având în vedere criza din Georgia.

UE poate face cel puţin patru lucruri pentru a confirma puterea mesajului simbolic de angajament faţă de R. Moldova. Primul este o vizită din partea înaltului reprezentant al UE Javier Soloana în R. Moldova, o ţară unde nu a mai fost din 2001. În contextul crizei georgiene, lideri europeni şi miniştri de externe au vizitat Georgia, Ucraina şi Azerbaidjanul pentru a-şi arăta solidaritatea, dar au ocolit Moldova (excepţie făcând preşedintele României).

În al doilea rând, cei 27 trebuie să se pună de acord asupra negocierii unui un nou tratat de cooperare UE – R. Moldova, un proces care a început cu Ucraina şi Rusia. Negocierile ar putea începe după alegerile din R. Moldova prevăzute pentru martie 2009. În afara unor probleme existente la capitolul democraţie, Moldova, alături de Ucraina, rămâne totuşi una dintre cele mai pluraliste ţări postsovietice, arată analistul ECFR.

În al treilea rând, UE trebuie să ajungă la un acord intern în ceea ce priveşte forţele de menţinere a păcii în Transnistria şi ar trebui să lanseze o iniţiativă de a internaţionaliza misiunea, completând-o cu o prezenţă civilă UE, la invitaţia R. Moldova.

În al patrulea rând, UE ar trebui să deschidă discuţia despre drumul spre eliminarea vizelor pentru R. Moldova. Acesta ar fi cel mai puternic semnal pentru Moldova şi Transnistria că ar putea să arate că au un viitor într-o ţară europenizată şi reunificată. Şi, în plus, ar fi o bună dovadă a abilităţii UE de a preveni instabilităţi şi conflicte viitoare în regiune, prin putere soft, nu hard.

Nicu POPESCU