Mai multă libertate de a critica demnitarii

Interviu cu Dunja Mijatovic, reprezentanta OSCE pentru libertatea de expresie

 

— De la atacuri asupra presei în Georgia la „închiderea” Internetului în Turkmenistan, aveţi de a face cu sute de cazuri de abuz asupra  presei în cele 56 de state membre ale OSCE. Cum faceţi faţă acestei avalanşe?

— Da, trebuie să monitorizez situaţia privind libertatea presei în toate aceste state, dar şi să acord asistenţă pentru conformitate cu rigorile OSCE la acest capitol. E mult de lucru în fiecare zi: nicio ţară nu este imună la provocări şi ameninţări asupra libertăţii presei. În fiecare an abordez sute de cazuri în care libertatea presei este în pericol. Vreau să menţionez că nu ne concentrăm pe o ţară sau o regiune anume, ci abordăm autorităţile tuturor statelor în toate cazurile care ne îngrijorează.

— Deşi provocările sunt diferite, aveţi o listă de metode de lucru care nu dau greş în susţinerea libertăţii presei?

— Cea mai bună metodă de a elimina restricţiile împotriva libertăţii presei este expunerea acestor situaţii în atenţia publicului, semnalarea lor comunităţii internaţionale, consolidarea eforturilor societăţii civile împotriva acestor abuzuri şi determinarea autorităţilor să soluţioneze cazurile. Parcă e uşor de spus, dar e mai greu de realizat aceste activităţi. Totuşi,  unele autorităţi îşi schimbă vizibil spre bine atitudinea faţă de presă. De exemplu, 14 state-membre, inclusiv Moldova, au decriminalizat legislaţia cu privire la defăimare. În 2005 erau doar 6 asemenea state. Efortul nostru este destinat facilitării acestor reforme importante, astfel încât presa să aibă mai multă libertate pentru a critica funcţionarii publici şi pentru a investiga, în interes public, afacerile ilegale ale acestora, atunci când au loc.

— Recent CSJ din Moldova a anulat o decizie a instanţei de fond privind pedepsirea financiară a ZdG pentru elucidarea unui caz de corupţie. Ce credeţi despre acest caz?

— Am salutat decizia CSJ pe acest caz şi susţin faptul că toate instanţele judiciare din Moldova ar trebui să se ghideze de acest precedent atunci când vor avea pe balanţă libertatea de expresie, pe de o parte, şi apărarea onoarei demnitarilor, pe de altă parte. Presa lucrează în interes public şi trebuie să aibă dreptul garantat de a critica, în timp ce funcţionarii publici trebuie să fie cu mult mai toleranţi la criticile presei decât cetăţenii de rând. Legea R. Moldova cu privire la libertatea presei oferă suficiente pârghii pentru protejarea mass-media în asemenea cazuri. Dacă prima instanţă ar fi făcut uz de această lege în cazul Ziarului de Gardă, desfăşurarea acestui dosar ar fi fost alta chiar de la început.

— De ce ar trebui demnitarii să accepte analiza critică a presei?

— Demnitarii, funcţionarii publici, aşa cum s-a declarat în numeroase decizii judiciare luate în baza Art. 10 al CEDO,  îşi asumă faptul de a fi expuşi publicului. Atunci când acceptă să acţioneze în numele societăţii, demnitarii trebuie să fie deschişi controlului public, în timp ce fiecare pas şi cuvânt al lor poate fi supus unei analize critice. Aceasta este natura muncii lor. Chiar dacă acuzaţiile aduse lor s-ar putea să fie false, chiar dacă se fac comentarii agresive la adresa lor în presă sau se comit careva erori factologice, dreptul cetăţenilor de a fi informaţi cu privire la problemele de interes public prevalează asupra dreptului demnitarului de a se proteja de comentarii negative din partea societăţii sau a mass-media.

— Două ziare din Moldova au fost supuse cu un an în urmă unui atac de imagine, fiind clonate în interesul unei campanii politice. Autorităţile R. Moldova încă nu au elucidat acest caz.

— Solicit tuturor autorităţilor statului să investigheze cazurile de atacuri asupra presei, pentru a  evita “efectul de descurajare” a mass-media produs de anchetele nesoluţionate.

— Presa on-line se dezvoltă tot mai rapid. Credeţi că există riscul dispariţiei ziarelor, a presei tipărite?

— E o chestiune disputată. Chiar dacă tot mai multă lume citeşte presa pe Internet, totuşi  ediţiile tipărite nu pot să dispară, pentru că vor exista întotdeauna oameni care vor alege să citească ziare pe hârtie, nu la ecran. Cu atât mai mult cu cât şi conţinutul presei tipărite este mai serios, mai select, şi mulţi sunt şi vor fi interesaţi să îşi plătească abonamentul pentru a avea acest gen de presă.

Desigur că domeniul on-line a revoluţionat modul în care oamenii consumă presa. Internetul este mai rapid, mai ieftin şi mai liber. Tehnic, e tot mai dificil să controlezi libera circulaţie a informaţiei în reţeaua globală. Niciun Guvern nu reuşeşte în prezent să suprime libertatea on-line.

— În societate apar tot mai multe întrebări cu privire la transparenţa proprietarilor media. Care sunt standardele OSCE în acest context?

— Este esenţial pentru cetăţeni să cunoască cine sunt proprietarii instituţiilor de presă, dar şi afilierea politică a acestora. Doar în acest fel audienţa poate să interpreteze corect mesajele acestor instituţii media. Solicit tuturor Guvernelor din statele OSCE să adopte şi să implementeze legi privind transparenţa proprietarilor media.

— Accesul la informaţie e încă o problemă în Moldova, mai ales la informaţii cu privire la averile, veniturile şi interesele demnitarilor. Cum putem determina guvernele să deschidă aceste date?

— Orice guvern, oricât de democratic ar fi, preferă să comunice poporului său mai puţin decât mai mult. Fostele state comuniste au moştenit şi cultura secretului de stat. Dar, solicitările active ale presei ajută la consiolidarea presiunii publice, astfel încât guvernele sunt determinate să devină mai transparente. Majoritatea statelor OSCE au adoptat legi bune privind accesul la informaţii, dar în unele ţări aceste legi nu funcţionează adecvat. Noi  comunicăm cu reprezentanţiii guvernelor, dar şi cu jurnaliştii pentru a încuraja un acces cât mai extins la informaţii publice. Dar nu vom putea niciodată să facem munca jurnaliştilor, ei trebuie să insiste, şi să apeleze chiar în instanţă atunci când le este refuzată informaţia.

— Autocenzura îşi face deseori loc în redacţii. Cum o putem eradica?

— Ţine de voinţa jurnaliştilor înşişi.Uneori autocenzura e un rezultat al politicilor redacţionale, care reflectă, la rândul lor, interesele financiare sau politice. O altă cauză a autocenzurii e frica: de sancţiuni, de agresiuni sau de pierderea locului de muncă. Instituţiile media profesioniste au convenţii cu proprietarii lor, care delimitează autonomia editorială şi asigură colectivele redacţionale că managementul nu poate interveni în autonomia editorială. Asemenea convenţii sau acorduri implementate în redacţiile cu risc de ingerinţă din afară ar fi de un real folos.

— Anterior, aţi scris şi aţi publicat mult în presă. Ce credeţi despre profesia de jurnalist?

— Sunt fascinată de această profesie. Un cuvânt scris sau rostit de un jurnalist aduce cunoştinţe, speranţe, alinare, uneşte oamenii şi contribuie la toleranţă şi pace. Dar cuvântul reporterului poate să şi rănească oamenii sau să aţâţe un conflict. Îmi place această definiţie a jurnalistului: o persoană care comunică lucruri noi, de care oamenii simt imediat că au avut nevoie.

— Anna Politkovskaya rămâne un simbol al puterii unui jurnalist, dar cazul ei e şi un simbol al tergiversării anchetării unei crime. Comunicaţi cu autorităţile ruse pe acest caz?

— Da, comunic cu autorităţile Rusiei pe marginea acestui caz, dar şi a altor cazuri oribile de agresiuni asupra jurnaliştilor. Pentru a se asigura că asemenea cazuri nu vor mai avea loc, guvernele trebuie să facă totul pentru a depăşi nepedepsirea acestor crime împotriva presei. Fiecare crimă trebuie elucidată, iar autorii şi organizatorii acestora – deferiţi justişţiei.

— Ce importanţă are jurnalismul de investigaţie în prezent? Ce le-aţi dori cititorilor Ziarului de Gardă?

— Din 1920, atunci când acest gen de presă a apărut în SUA, jurnalismul de investigaţie a devenit forţa motrice a democraţiei, un instrument esenţial pentru participarea cetăţenilor la luarea deciziilor. Vă doresc să aveţi o aniversare frumoasă împreună cu echipa redacţională, de asemenea vă doresc curaj şi succes. Sper că cititorii Dvs. vor putea să se bucure tot mai mult şi mai mult de pluralismul şi diversitatea mass-media din Moldova.

Un interviu de A.R.