Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Lecţii georgiene de justiţie

Lecţii georgiene de justiţie

Dacă lăsai maşina în stradă pe timpul nopţii, dimineaţa o găseai fără oglinzile retrovizoare. În cel mai bun caz. Nici garajul nu mai constituia o garanţie sigură. Dacă seara te prindea pe afară, riscai să fii buzunărit, poate chiar şi bătut. Dacă aveai o cât de mică afacere, trebuia să dai mită în stânga şi în dreapta, pentru a te menţine pe linia de plutire. E un tablou comun pentru mai toate ţările ex-sovietice. Pentru unele, a fost doar în primii ani de independenţă. Pentru altele, e o realitate actuală. Pentru ţara despre care urmează să vorbim – e un trecut. Aproape îndepărtat.

Patria lui Iosif Stalin şi a apei minerale “Borjomy” – două “mărci” internaţionale, cunoscute oricărui muritor de rând. Mai puţini, însă, cunosc faptul că, după destrămarea URSS, din cei 966 de hoţi în lege din fostele republici sovietice, practic fiecare al treilea “i-a revenit“ ei; că aceasta a confiscat bunurile funcţionarilor corupţi şi ale membrilor lumii interlope în valoare de sute de milioane de euro; că, în prezent, populaţia de aici are o mai mare încredere în justiţie şi poliţie decât în biserică, potrivit sondajelor.

Început similar

Georgia, numită şi Gruzia, este o ţară din Caucaz. Similitudinea cu R. Moldova nu se rezumă doar la faptul că sunt ţări ex-sovietice. Cu un teritoriu de două ori mai mare decât al R. Moldova (69,700 km²/ 33.843 km²), dar cu o populaţie similară ca număr (4,3 mil. de loc./ 3,95 mil. loc.), Georgia, la fel ca şi noi, s-a aflat în război cu Federaţia Rusă (2008/1991) şi, la fel ca şi noi, are pe teritoriul său conflicte îngheţate (Abhazia şi Osetia de Sud/ Transnistria).

În linii mari, istoria Georgiei în primul deceniu de independenţă e similară cu cea a R. Moldova: reforme eşuate, privatizări dubioase, birocraţie şi corupţie la nivel de stat, activităţi nestingherite ale aşa-zişilor hoţi în lege… Situaţia, însă, s-a schimbat radical după manifestările cunoscute sub numele “revoluţia trandafirilor” şi după accederea la putere, în 2004, a pro-occidentalului Mihail Saakaşvili, fost ministru al Justiţiei în timpul preşedinţiei lui Eduard Şevardnadze, cu studii în drept la Kiev, New York şi Washington. Pe alocuri radicale, reformele au lansat expresia “miracolul georgian”.

Funcţionarii, egali cu hoţii

„Toleranţă “0” corupţiei!” E doar o expresie din discursul preşedintelui Saakaşvili, rostit în 2005, în legislativul georgian, dar care a devenit reper al numeroaselor acţiuni ulterioare. Până în 2010, au fost cercetaţi penal pentru corupţie şi alte ilegalităţi peste 1 000 de poliţişti, peste 100 de anchetatori, 20 de procurori, 30 de judecători, 15 minişti, 6 parlamentari, ş.a.m.d. Mai multe proprietăţi, inclusiv ale statului, intrate ilegal în posesia unor funcţionari sau a unor interlopi, au fost returnate. Valoarea totală a acestor imobile a atins 700 mln USD (8 mlrd de lei, peste jumătate din bugetul R. Moldova pe 2010 – n.r.).

„Erau funcţionari care aveau şi câte trei vile impunătoare în cartiere prestigioase şi era clar că, la salariul lor de 100 USD, era imposibil să-şi procure astfel de imobile”, relatează Otar Kakhidze, şeful Departamentului Analiză de la Ministerul georgian al Justiţiei. Potrivit acestuia, un funcţionar al cărui imobil a fost confiscat a făcut recurs la organul suprem de justiţie împotriva acelei decizii. Şi, chiar dacă în legislaţia Georgiei există prezumţia legalităţii proprietăţii, Curtea Constituţională a decis că, în cazurile în care interesul public prevalează, iar cei vizaţi sunt funcţionari de stat, hoţi în lege, capi ai unor reţele sau grupări criminale sau traficanţi de droguri, societatea are dreptul să-i întrebe de unde au respectivele proprietăţi. “O astfel de interpretare a făcut-o chiar CEDO, atunci când autorităţile italiene au confiscat bunurile grupării mafiote Cosa Nostra”, spune Otar Kakhidze.

Locul 127, din 133

Statistica oficială a criminalităţii pe anii 2006—2007 arată că, în Georgia, aveau loc zilnic circa 160 de infracţiuni (în aceeaşi perioadă, în R. Moldova, se înregistrau oficial câte 65 de crime pe zi). Pentru un loc la o facultate de drept, taxa neoficială, adică mita, era de circa 15 000 USD. Pentru o funcţie de poliţist, taxa “de accedere” era de 10 000 USD, iar pentru cea de procuror – 50 000 USD. Acestea se întâmplau în condiţiile în care salariile în domeniul respectiv variau între 15-60 USD. În consecinţă, în raportul Transparency International pe anul 2003, Georgia ocupa locul 127 din 133 de ţări la nivelul corupţiei, în timp ce, în 2002, un sondaj al Băncii Mondiale arăta că mai mult de 70% din companiile georgiene erau forţate să dea mită.

„Din păcate, terenul de pe care am început să lucrăm nu era prea sigur şi, deseori, a fost nevoie să aplicăm măsuri mai radicale. Astfel, într-un termen relativ redus, s-au reuşit destul de multe în sfera judiciară, la capitolul reformare şi în combaterea corupţiei”, relatează deputatul georgian Lasha Tordia, preşedintele Comitetului pentru drepturile omului şi integrare civilă.

„Toţi la puşcărie”

Aşa sau altfel, acţiunile prompte ale guvernării georgiene au fost, dacă nu dictate direct de societate, atunci acceptate. Tamar Khulordava, managera proiectului “Statul de drept şi buna guvernare” a Delegaţiei UE în Georgia, spune că, după accederea la putere, în urma revoluţiei, a actualei guvernări, populaţia cerea, cel mai mult, stârpirea corupţiei. “Până atunci, situaţia în ţară era una de insecuritate – era imposibil să laşi maşina afară, era periculos să te afli noaptea în stradă… Situaţia, însă, a fost schimbată rapid şi eficient, cei implicaţi fiind băgaţi la puşcărie”, spune Tamar Khulordava, precizând că majoritatea populaţiei a acceptat până şi cazurile în care pedeapsa cu închisoarea era neproporţională cu fapta comisă (de regulă, astfel de măsuri se luau pentru a combate cele mai frecvente infracţiuni: furturile de telefoane mobile, furturile de maşini, traficul de droguri etc.).

În consecinţă, în ultimii patru ani, statistica criminalităţii se reduce constant. Dacă în 2006 au fost înregistrate circa 60 000 de infracţiuni, în 2010 numărul acestora s-a redus în jumătate. Concomitent cu reducerea numărului de infracţiuni, a crescut numărul celor condamnaţi. Astfel, dacă în 2000 după gratii se aflau ceva mai mult de 8 000 de persoane, iar până în 2003 se atesta o uşoară scădere (până la 6 000 de persoane), în 2010 numărul deţinuţilor este triplu în raport cu anul 2000, atingnd cifra de 23 000 de persoane.

Nino Burjanadze, preşedinta Partidului Mişcarea Democratică “Georgia Unită”, lidera opoziţiei georgiene, declara, recent, într-un interviu pentru un post TV din Federaţia Rusă că, în 1937, în Georgia erau mai puţini deţinuţi decât în prezent. “M-am îngrozit când am aflat, iar ulterior am şi verificat, pentru că nu puteam crede. Conform statisticilor, acum Georgia ocupă locul 5 în lume după numărul de deţinuţi pe cap de locuitor”, spune Burjanadze.

Continuare în nr. următor
Nicolae CUŞCHEVICI

Justiţia din Georgia vs justiţia din RM

Se aud doar şoapte despre reformarea justiţiei

Se pare că nu se doreşte sincer ca justiţia din R. Moldova să fie una independentă, incoruptibilă şi neinfluenţabilă – judecători compromişi, neoneşti, dacă nu corupţi, atunci cu case şi maşini de zeci şi sute de mii de euro. Nu credeţi – verificaţi, dar nu din surse oficiale, că o să gasiţi apartamente la un preţ de 5 000 de lei în centrul capitalei. Sincer, aş vrea să-mi cumpăr unul la un asemenea preţ.

Revenind la Georgia, în perioada 2003-2010, pentru acte de corupţie şi evaziune fiscală au fost urmăriţi penal 1 223 (citiţi corect – o mie două sute douăzeci şi trei) de funcţionari (1064 colaboratori de poliţie, 109 ofiţeri de urmărire penală, 20 de procurori, 30 de judecători), adiţional, peste 990 de funcţionari publici, dintre care 15 miniştri, 15 viceminiştri, 6 parlamentari ş.a. Cum s-a reuşit? Simplu – a fost o voinţă politică foarte clară, promovată şi demonstrată, de la preşedintele ţării până la fiecare procuror, judecător, poliţist şi cetăţean. În R. Moldova, chiar dacă judecătorul este filmat că a dat sfaturi unei părţi în proces, chiar dacă un procuror, avocat, poliţist sau profesor este prins în flagrant că a luat mită – mai mult de 95% dintre aceştia sunt eliberaţi de răspundere penală, pentru că „..fapta lor nu întruneşte elementele infracţiunii” sau pentru că cei care au acumulat probe (întâmplător sau nu) nu au adus probe de calitate şi credibile în faţa instanţei despre vinovăţia celor care iau mită. Deci, corupţia în R. Moldova este nu doar tolerată, ci şi încurajată, într-un fel, de toţi.

Cu părere de rău, aud şoapte despre reformarea justiţiei din partea unor politicieni şi a unor persoane din cadrul organizaţiilor neguvernamentale. ATÂT. Nu am auzit în public despre o răscoală a judecătorilor moldoveni împotriva măsurilor incerte de reformare şi a modului în care decurge reforma, despre presiunile şi actele de corupere ale acestora. Posibil că aşa se şi doreste.

Guvernul Moldovei raportează instituţiilor europene şi internaţionale despre mersul reformelor, însă cetăţenii nu le simt impactul. Cu părere de rău, aceste rapoarte nu sunt discutate cu publicul larg. S-ar crea impresia că se fac anumite lucruri doar de dragul UE, şi nu al cetăţenilor R. Moldova.

Dacă vorbim despre legislaţie, în fond, sistemul de justiţie din cele două ţări este similar. Dar când privim la funcţionalitatea sistemelor, evident că justiţia georgiană şi cea moldovenească se diferenţiază esenţial. Vă dau câteva exemple: reforma justiţiei din Georgia a fost susţinută chiar de judecători. Cunosc puţine cazuri când judecătorii din R. Moldova doresc o reformare reală. Cetăţenii georgieni au încredere în sistemul de justiţie; în particular, în poliţie au încredere circa 80% dintre georgieni. Mai mult decât în biserică. La noi este invers. Conform Barometrului de Opinie Publică din mai 2011, doar 24 % dintre cetăţenii chestionaţi au încredere în justiţie. ÎNGRIJORĂTOR şi DEZASTRUOS. Un asemenea scor, dacă l-am echivala cu procesul electoral, ar însemna că trebuie schimbaţi toţi judecătorii, de la mic la mare, iar apoi reîncadraţi doar cei care merită – incoruptibili, neinfluenţabili, profesionişti, reformatori etc.

Evident, un element la fel de important este impactul actului de justiţie – în Georgia este un număr mic de contestări ale deciziilor judecătoreşti. Pentru infracţiunile mai puţin grave, judecătorii georgieni aplică pe larg munca neremunerată în folosul comunităţii. Dacă şi la noi s-ar promova această practică pe o scară mai largă, vă asigur că aceste persoane ar putea să repare drumurile din R. Moldova, care ştim că arată de parcă ar fi bombardate, ş.a.

În 2010, Banca Mondială a clasat Georgia pe locul 11 din lume la capitolul siguranţei afacerilor şi pe locul 5 din lume la capitolul siguranţei începerii unei afaceri. Aceşti indicatori, evident, pot fi obţinuţi şi de R. Moldova în cazul în care justiţia nu va fi implicată în scheme de tip raider şi se vor asigura drepturile persoanelor care fac afaceri în mod legal.

Ion GUZUN, coordonator de programe la Centrul de Resurse Juridice,
participant la vizita de studiu în Georgia, în cadrul proiectului
"Explorarea experienţei Georgiei şi a noilor ţări membre ale UE
pentru reformele în justiţie începute în R. Moldova"
finanţat de Fundaţia Soros-Moldova, Programul Est-Est: Parteneriat fără Frontiere