Lecţii georgiene de justiţie (III)

Patria lui Iosif Stalin şi a apei minerale “Borjomy” – două “mărci” internaţionale, cunoscute oricărui muritor de rând. Mai puţini, însă, cunosc faptul că, după destrămarea URSS, din cei 966 de hoţi în lege din fostele republici sovietice, practic fiecare al treilea “i-a revenit“ ei; că aceasta a confiscat bunurile funcţionarilor corupţi şi ale membrilor lumii interlope în valoare de sute de milioane de euro; că, în prezent, populaţia de aici are o mai mare încredere în justiţie şi poliţie decât în biserică, potrivit sondajelor.

Continuare din nr. 338, 339

Doar cu intenţii bune

Practic, în paralel cu reforma poliţiei, Georgia a început şi reformarea justiţiei. “Transformarea reală a Ministerului Justiţiei a început în 2006-2007 şi, în prezent, acesta a devenit instituţia care se află în fruntea reformelor”, relatează Kakha Koberidze, membru al Consiliului Suprem al Justiţiei din Georgia (CoSJ, care este, în principiu, echivalentul CSM-ului din Moldova).

De fapt, anul 1997 este considerat începutul reformei justiţiei georgiene. Atunci legislativul adoptase Legea privind modificările în sistemul judecătoriilor de drept comun. Kakha Koberidze spune că, deşi s-au înregistrat rezultate pozitive, totuşi, în linii mari, reforma a eşuat. “A lipsit finanţarea, nu a fost revăzută legislaţia, au lipsit reformele în alte organe ale sistemului de drept – Procuratură şi MAI. Şi, cel mai important, la acel moment, în ţară nu exista voinţă politică, astfel încât judecătoriile să devină independente”, relatează Kakha Koberidze.

Voinţa politică – aceasta constituie condiţia primară şi indispensabilă a unei reforme de succes. “Comprimând la maximum toate condiţiile necesare unei reforme, ajungi la concluzia că, dacă există voinţă politică, o reformă este posibilă”, spune Tamar Khulordava.

Herbert Bowman, directorul Proiectului “Independenţa justiţiei şi abilitarea juridică”, implementat de Institutul de Management Est-Vest, crede că, din moment ce într-o ţără lipseşte voinţa politică, orice încercare a instituţiilor internaţionale sau naţionale de a schimba cumva lucrurile este sortită eşecului. “În ultimii 10 ani, am lucrat în diferite ţări, inclusiv în ţări ex-sovietice, unde nu exista voinţă politică. Concluzia la care am ajuns a fost că, acolo unde nu exista voinţă politică, tot ce am făcut a fost în zadar”, spune Herbert Bowman.

Tot Tamar Khulordava, însă, menţionează şi faptul că sunt foarte rare cazurile în care conlucrarea instituţiilor internaţionale cu reprezentanţii puterii decurge impecabil. “De obicei lucrurile decurg astfel: conducerea ţării are intenţii bune, dar de foarte multe ori acesteia i se pare că acest sistem (judiciar – n.r.) funcţionează foarte bine în ţara lor. Cu toate acestea, chiar dacă din startul procesului nu există o voinţă politică clară, partenerii externi pot face astfel încât voinţa politică să apară în timpul procesului de reformă”, susţine reprezentanta Delegaţiei UE în Georgia.

Corupţia, pe primul loc

Deputatul Lasha Tordia menţionează că reformarea sistemului judicar a început, în primul rând, cu lupta împotriva corupţiei. “Fără mită nu se luau decizii, de aceea noi am început cu acest lucru. Deja ulterior, pe etape, am realizat recalificarea cadrelor, am angajat personal nou şi, astfel, continuăm reformarea sistemului”, spune Tordia. Şi Tamar Chugoshvili, preşedinta Asociaţiei Tinerilor Jurişti din Georgia (GYLA), susţine că, “de fapt, sistemul judiciar nu avea probleme cu independenţa sau cu competenţele, ci cu corupţia”, iar lupta guvernării cu acest fenomen “a fost realizată strălucitor”.

Astfel, potrivit lui Kakha Koberidze, membru al CoSJ, au fost traşi la răspundere penală pentru mită şi corupţie 15 judecători. “În afara de aceasta, unii magistraţi au fost traşi la răspundere pentru încălcări disciplinare grave, cum ar fi aplicarea arestului ilegal. Foarte mulţi judecători au fost concediaţi pentru astfel de fapte. Adică, s-ar părea că nu chiar atât de mulţi, dar dacă ţinem cont de faptul că, în total, sunt circa 250 de judecători, să concediezi 20 dintre ei e o cifră consistentă”, spune membrul CoSJ.

Între timp, odată cu reparaţia capitală, reconstruirea sau chiar construirea judecătoriilor, astfel încât acestea să corespundă standardelor, acţiune care a costat circa 15 mln $, începând cu 2006 au fost majorate semnificativ şi salariile magistraţilor. “Dacă, în 2005, un judecător primea vreo 600 de lari pe lună (circa 380 $- n.r.), acum salariul unui judecător este de aproximativ 2 300 de lari (1500 $ – n.r.)”, spune Tamar Givaramadze, coordonator GYLA.

Criteriu – incoruptibilitatea

Dar, odată cu demararea reformei în justiţie şi tragerea la răspundere penală sau concedierea unor magistraţi, Georgia a început să simtă lipsa personalului calificat în domeniul respectiv. “Circa 75% din personal a fost schimbat. Au plecat, în mare parte, cei cu experienţă şi au venit mulţi tineri”, spune Lasha Magradze, şef de birou la Curtea Supremă (de Justiţie – n.r.) a Georgiei.

“Noi nu am abordat selectarea judecătorilor din punct de vedere al vârstei sau al experienţei. Vârsta şi experienţa nu erau văzute de noi ca un minus, ba din contra. Or, trebuie menţionat faptul că sunt oameni şi cu o experienţă de 20-30 de ani care au lucrat foarte bine şi care continuă să lucreze. Criteriile noastre de bază au fost – incoruptibilitatea şi studiile / aptitudinile necesare, ne asigură Kakha Koberidze, membru al CoSJ. Un alt criteriu a fost modul în care persoana a activat până la momentul respectiv – a avut sau nu încălcări disciplinare, cât de stabile au fost deciziile luate de ea, de ce reputaţie se bucura în colectiv şi în societate”.

Cu toate acestea, justiţia georgiană s-a confruntat cu lipsa de cadre calificate, astfel încât aceasta s-a văzut nevoită să micşoreze, de la 30 la 28, limita de vârsta a persoanelor care pot ocupa funcţia de judecător. Totodată, un accent aparte s-a pus pe reducerea la maximum a termenului de examinare a unei cauze. “Acest lucru presupune una dintre componentele esenţiale ale unui sistem judiciar de succes”, motivează Kakha Koberidze.

Judecătorii autocenzuraţi

Totuşi, în pofida reformelor majore cu efecte benefice vizibile, mai multe voci susţin că justiţia georgiană nu a devenit una cu adevărat independentă. “Acum nu există deloc corupţie, dar a apărut altă problemă, la fel de serioasă – independenţa judecătorilor. Or, de multe ori, aceştia iau decizii părtinitoare”, susţine Tamar Chugoshvili, preşedinta GYLA.

Şi Tamar Khulordava, managera de proiect în cadrul Delegaţiei UE în Georgia, afirmă practic acelaşi lucru. “În Georgia mai există şi acum problema independenţei justiţiei. Deşi nu se poate spune că judecătorii se află sub presiunea directă a guvernării, aceştia au propria lor cenzură. Ei se autocenzurează, pentru că sunt oameni noi şi, evident, sunt loiali anumitor forţe politice”, spune Khulordava.

Deşi nu neagă categoric loialitatea unor judecători faţă de guvernare, deputatul Lasha Tordia susţine că ei, aleşii poporului, nu-şi doresc acest lucru. “Anume din acest motiv a fost aprobată o lege care prevede că orice influenţă sau presiune exercitată asupra unui judecător este o infracţiune penală, care prevede până la 3 ani de detenţie, în cazul unui funcţionar public, sau o amendă administrativă – în cazul unui cetăţean simplu”, spune Lasha Tordia.

Deputatul a mai ţinut să menţioneze că legislativul face tot posibilul ca judecătorii să se bucure de imunitate, aceasta fiind şi un garant al independenţei lor. “Un nou pas în acest sens va fi legea care prevedere numirea în funcţia de judecător pe viaţă (acum, în Georgia, judecătorii sunt numiţi în funcţie pe un termen de 10 ani – n.r.). Şi mie mi se pare că acesta este un pas corect, astfel încât nimeni să nu poată influenţa independenţa judecătorilor, nici guvernarea şi nici altcineva”, ne asigură Lasha Tordia.

Continuare în nr. următor+
Nicolae CUŞCHEVICI

Ce are de învăţat R. Moldova de la Georgia?

Probabil, politicul se teme să nu piardă voturi

Succesul Georgiei se datorează, mai întâi de toate, voinţei politice. În calitate de specialist, apreciez soluţiile pe care georgienii le-au aplicat în practică, dar consider că acestea sunt secundare atunci când există voinţă politică. În lipsa unei forţe permanente şi constante care ar promova reforma, soluţiile aplicate înseamnă a bate pasul pe loc, ceea ce face R. Moldova.

În încercarea de a reforma un anume sistem, noi, de obicei, încercăm să preluăm unele modalităţi sau exemple particulare, dar nu sesizăm principalul. Probabil, politicul se teme să nu piardă voturi, deşi precedentul Georgiei arată că voturile nu se pierd, iar reforma devine una populară.

Este necesar de remarcat şi efectuarea primilor paşi, care, de fapt, au fost divizaţi în două:

1. A fost concediată toată garda veche, unicele criterii de selecţie fiind profesionalismul şi incoruptibilitatea. În R. Moldova s-au efectuat testări similare şi în cadrul poliţiei, şi în cadrul procuraturii, şi în cadrul judecătoriilor. Efectul însă a fost zero.

2. În Georgia, nivelul de finanţare a crescut considerabil. În R. Moldova, astfel de precedente au lipsit, cu excepţia CCCEC. Rezultatul îl cunoaştem cu toţii.

Astfel, în opinia mea, trebuie să pornim de la o curăţenie generală în sistem, de la o finanţare adecvată, după care să trecem la implementarea unor soluţii care să asigure funcţionalitatea sistemului judecătoresc, cu tot ce implică aceasta.

Constantin Bragoi,
directorul interimar al Departamentului de administrare judecătorească
din cadrul Ministerului Justiţiei, membru al grupului de lucru pentru
reforma judiciară, participant la vizita de studiu în Georgia, în cadrul proiectului
"Explorarea experienţei Georgiei şi a noilor ţări membre UE pentru reformele în justiţie
începute în R. Moldova”, finanţat de Fundaţia Soros-Moldova, Programul Est-Est:
Parteneriat fără Frontiere


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. SHOTA

    DE UN STAT DE DREPT – DE ASTA ARE NEVOIE RM !
    DAR NICI FILAT SI NICI LUPU, ETC. NU VOR SA PROCEDEZE LA REFORME RADICALE, CACI VOR SA PASTREZE VECHIUL SIS-TEM CORUPT SI MAFIOT DE LA VORONIN PT. INTERESEL SI PROFITUL PERSONAL. DECI TOTI SUNT IN CâRDASIE !
    NUMAI RE-UNIREA CU ROMANIA- TARA MEMBRA A UE, SI PORNITA PE DRUMUL REAL AL STATULUI DE DREPT, NE MAI POATE SALVA DE NOROIUL MAFIOTIC DE LA NOI !

  2. TTT

    Totul e zero si totul e placat.De 19 ani Moldova are pe teritoriu trupe de ocupatie.Toti se fac ca ploua,nu e ceva grav sa fii ocupat,apoi Lupu sa vorbeasca de relatii de “parteneriat” cu rusii.Tembelism ciobanesc,dar si hotesc.Partenerii discuta de la egal la egal,nu de la ocupant la ocupat,partenerul nu e santajat si umilit.
    Lui Smirnov i-au dat drumul,in loc sa fi avut parte de vreun glont ratacit si factura pe glont trimisa Kremlinului.Voronin e un cancer si azi cu toata clica.Nici el n-a infundat-o,cel putin,ca hot,daca nu pt subminarea statului.Dar cine s-o fi facut,prietenii sai Filat si Urecheanu,sau adjunctul sau Lupu? Toti is dintr-o haita,de acolo vin toti banditii.Snegur,Lucinschi,Voronin trebuiau tinuti departe de parghiile statului.N-au mai iesit din cuvantul Moscovei si-i avem si azi fruntea.
    Saakasvilli nu fura alaturi de Sevarnadze,ca apoi sa iasa inainte sa “puna” hotii la punct,adica sa fure si ce a mai ramas.Astia-s liderii in Moldova,hoti atunci,hoti acum.Pomeni ba de aici,ba de acolo,investindu-le in afaceri,iar cu pomeni si cu mana intinsa un popor nu e un popor,desi nu vede nici un leu de ras din pomeni si ajutoare.
    O banda de talhari avem,nu politicieni.Au inceput escrocheriile cu despuierea investitorilor straini,bancile,si asta e sfarsitul.Cine-i initiatorul,vacarul Jora? Cum au ajuns in functii de stat banditi notorii? Aici si gata,nimeni nu mai da 2 lei pe bancile din Moldova si la un moment dat se vor termina si pomenile.Te saturi sa tii in spate niste sarlatani,care nu misca un deget intru prosperarea tarii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *