În căutarea audienţelor pierdute
Zilnic, diferiţi funcţionari publici au planificate câteva ore de audienţă a cetăţenilor. Pentru a afla cât e de uşor să ajungi faţă în faţă cu un demnitar, am încercat să discutăm cu persoanele înscrise la audienţă. Ne-am „înarmat” cu lista unor funcţionari care, potrivit paginilor web a instituţiilor în care lucrează, oferă audienţă şi am pornit la drum. Realitatea cu care ne-am confruntat ulterior, a fost una cu totul neaşteptată.
Vineri, 25 iulie, ora 10.00. Ne îndreptăm spre Direcţia Construcţii Capitale (DCC) a Primăriei Chişinău. La intrarea în instituţie descoperim afişat orarul audienţei cetăţenilor. Conform acestuia, Grigore Rotaru, directorul tehnic al DCC, deja de 2 ore ascultă problemele chişinăuienilor.
Vineri, sezonul concediilor
Pe coridoare – linişte. Se simte toropeala ultimei zile de muncă a săptămânii. Doar din sala de şedinţe se aud discuţii aprinse. „Aici are loc un tender”, ne răspunde o doamnă care tocmai ieşise din sală. În anticameră aflăm că directorul tehnic se află în concediu şi, respectiv, nu oferă audienţă.
Decepţionaţi, ne îndreptăm spre Procuratura Generală. Vasile Pascari, prim-adjunctul procurorului general, are programată o audienţă.
„Dl Pascari este în concediu”, ne spune poliţistul de la recepţie. Însă, după câteva secunde de ezitare, acelaşi poliţist ne roagă să aşteptăm, ca să verifice informaţia. O scurtă discuţie telefonică şi ne confirmă că a avut dreptate, dar pentru mai multe detalii ne-a îndemnat la Biroul de audienţă.
În birou bate vântul peste scaunele pustii. Un domn amabil, dintr-un mic cabinet alăturat, ne spune că adjunctul procurorului într-adevăr este în concediu, doar că nu unul de odihnă, ci de boală. „Ce să-i faci, dacă s-a întâmplat aşa”, spune, parcă scuzându-se, acesta, scriind şi în continuare ceva într-un caiet.
Omul este, audienţă nu-i
Pe la 13.15 sunăm la Camera Înregistrării de Stat (CÎS), ca să precizăm dacă vice-preşedintele, Andrei Şeremet, oferă audienţă. De la celălalt capăt de fir ni se spune că audienţa va începe după ora 14.00 (!).
Într-un sfert de oră, ajungem la sediul CÎS, din bd. Ştefan cel Mare, 73. La etajul trei, într-un capăt de coridor îngust, găsim anticamera. Prin uşa întredeschisă se aud chicoteli. Ciocănim şi intrăm. În mijlocul cabinetului, secretara povestea unei doamne o istorie hazlie. „Aşteptaţi vă rog o clipă”, ne spune secretara, continuându-şi povestirea despre „babă” şi pufnind în alt val de râs.
Într-un final, după ce ne prezentăm, aceasta, deja cât se poate de oficial, ne spune că audienţa la dl Şeremet va începe mai târziu. Aşteptăm în hol. Apare Vasile Şura, preşedintele CCL-60, care de doi ani încearcă să-şi dea demisia, dar că nimeni din casa în care locuieşte nu doreşte să preia funcţia. La audienţă a venit ca să afle modalităţile de soluţionare a problemei.
Sfârşitul zilei, pe la amiază
E trecut de ora 14.00. Secretara anunţă că dl Şeremet se reţine la Ministerul Justiţiei. După o oră de aşteptare, Vasile Şura a decis să plece. „Mai am şi alte treburi”, ne spuse acesta. La 15.55 a venit Andrei Şeremet, plictisit şi obosit. Peste mai puţin de un minut, din hol se aud paşi grăbiţi. Secretara se apropie de afişul cu orarul audienţelor şi îl examinează minuţios. De parcă îl vedea pentru prima dată!?
Uşor pierdută, ne spuse că Şeremet e preşedinte interimar, nu vicepreşedinte şi nu are vineri audienţă. Apoi dispăru pe coridor, lăsându-ne derutaţi. Încercările noastre de a vorbi cu Andrei Şeremet s-au soldat cu eşec. „Nu o să vă primească”, ne-a tăiat-o secretara, vizibil iritată de prezenţa noastră. „Aţi putea, totuşi, să-l anunţaţi că dorim să discutăm cu el”, am încercat noi să insistăm. „E sfârşitul zilei deja”, o tot ţinea secretara, chiar dacă era doar ora 16.00. Tot repetând „e vina mea”, referitor la situaţia respectivă, secretara ne-a îndemnat să-i sunăm luni, arzând de dorinţa de a-i părăsi cabinetul.
