Identităţi duble

Plahotniuc—Ulinici

Deşi am solicitat serviciul de presă al Legislativului să ne ofere un CV al vicepreşedintelui Parlamentului, Vladimir Plahotniuc, ni s-a răspuns că “suntem în aşteptarea datelor. În caz de urgenţă, contactaţi anticamera d-lui”. Potrivit legii, orice persoană care ocupă o funcţie publică trebuie să îşi facă public CV-ul cu datele despre educaţie, studii şi activitatea de muncă.

Dintr-un CV depus la PD, aflăm că la 17 ani a absolvit şcoala medie din s. Grozeşti, Nisporeni.

Peste 18 ani a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova (UTM), specialitatea “Tehnologia  alimentaţiei publice”, muncind în paralel în calitate de director al ÎCS “Petrom-Moldova” . La 36 de ani a devenit şi magistru în administrarea afacerilor la UTM.

La 40 de ani, în 2006,  a mai absolvit o facultate la USEM, obţinând şi titlul de licenţiat în drept. Cu un an mai devreme, devenise preşedinte al Victoriabank.

Din CV-ul lui Vladimir Plahotniuc reiese că şi-a început cariera de muncă la 25 de ani, fiind metodist la Centrul “Minor” (lipseşte localitatea), apoi, din trei în trei ani, conduce firmele “Angel”, “Euro est Hundel” şi “Bilansia Petrol”, fără a avea studii anumite. În CV nu se explică care au fost activităţile sale după absolvirea şcolii până la 25 de ani, când s-a angajat la primul loc de muncă. Anterior, Jurnal TV a făcut publică o explicaţie a administraţiei UTM că Plahotniuc “şi-a făcut studiile la UTM în perioada 1983—2002”, adică timp de 19 ani.

La 7 august 2009, Vlad Plahotniuc, care deţine şi cetăţenia României, a solicitat autorităţilor româneşti să îi schimbe numele din Vladimir Plahotniuc în Vlad Ulinici, declarând ulterior pentru presă că a dorit să facă acest lucru la sugestia viitorilor pedagogi de la viitorul liceu al fiului său, Timofei. În acelaşi interes, şi soţia sa, Oxana Childescu, a renunţat la numele tatălui său – pictorul Emil Childescu – şi a luat numele soacrei – Ulinici.

La 28 noiembrie 2010, Vladimir Plahotniuc ajunge deputat pe listele Partidului Democrat, în câteva zile fiind propus ca singura candidatură pentru funcţia de prim-vicepreşedinte al Parlamentului R. Moldova din partea acestui partid şi fiind votat de întreaga Alianţă pentru Integrare Europeană.

În actele de identitate ale lui Vladimir Plahotniuc se arată că a fost divorţat de două ori.

Surse: www.adevarul.md, www.pdm.md, www.alegeri.md, www.jurnaltv.md

 

Ulianov—Lenin

Vladimir Ilici Ulianov s-a născut la 22 aprilie 1870, la Simbirsk, Rusia. La 17 ani este zguduit de o tragedie familială: fratele său, Aleksandr, este pedepsit cu moartea pentru că a participat la pregătirea asasinatului asupra împăratului rus Aleksandr al III-lea.

În acelaşi an, fiind student la drept, Vladimir este exmatriculat pentru activitate în cadrul unui grup politic studenţesc. Peste câţiva ani se înscrie într-un cerc revoluţionar marxist, având şi o relaţie persoanlă cu Apolinaria Iakubova, revoluţionară înrăită. La 27 de ani, este deportat în Şuşenskoe, unde este urmat de Nadejda Krupskaia, cu care se şi căsătoreşte. Acolo începe a scrie lucrări revoluţionare, semnându-le cu pseudonimul Lenin.

În 1900, călătoreşte în Germania, apoi în Marea Britanie şi în Elveţia. Din Europa continuă să scrie cu pseudonimul Lenin, editând şi primele numere ale ziarului Iskra. Cu acest nume rămâne pentru totdeauna. Deşi a început promovarea marxismului, în curând a început să îl contrazică, în special pentru faptul că Marx nu sprijinea realizarea unei revoluţii. Din 1905, Lenin participă activ la pregătirea unei revoluţii în Rusia.

În 1917, se afla în Elveţia când s-a informat din presă că în Rusia are loc o revoluţie. Revine la Petrograd şi organizează primul Congres al Sovietelor. În iunie 1917, doar 10% dintre participanţii la Congres îi susţin opţiunile, dar el a declarat că partidul bolşevicilor va conduce Rusia.

În octombrie acelaşi an organizează o răscoală la Palatul Smolnîi, răsturnând Guvernul şi proclamând Revoluţia din octombrie. Lenin devine preşedinte al Sovetului Comisarilor Norodnici.

La 30 august 1918, asupra lui Lenin este comis un atentat, acesta fiind grav rănit. După atentat el proclamă “teroarea roşie”, elaborând politica “comunismului militar”. Între timp, a suportat câteva ictusuri, iar în martie 1923 este imobilizat de paralizie după un nou atac cerebral. În ianuarie 1924, a decedat, iar corpul său a fost îmbălsămat şi este expus până astăzi în Piaţa Roşie.

www.wikipedia.org

 

Djugaşvili—Stalin

Iosif Visarionovici are două versiuni cu privire la ziua sa de naştere: unele acte arată că s-ar fi născut la 6 decembrie 1878, altele – la 9 decembrie 1879. S-a născut în orăşelul Gori din Georgia, care pe atunci era o gubernie rusească, în familia unui cizmar.

Deşi tânărul Iosif a fost înscris la seminarul teologic din Tifliss în 1894, în câţiva ani va fi eliminat din instituţie pentru activitatea sa paralelă în cercurile politice marxiste.  Ulterior, Iosif îşi schimă numele de Djugaşvili în câteva nume secrete: Stalin, Koba, David, trecând la activităţi ilegale şi declarându-se bolşevic.

În decembrie 1905, Djugaşvili-Stalin participă la conferinţa partidului bolşevic, unde face cunoştinţă cu Ulianov-Lenin. Împreună au muncit la elaborarea ziarului de partid Pravda.  În această perioadă renunţă la numele de familie al tatălui său, Djugaşvili, şi se identifică cu numele Iosif Stalin. Aşa, în 1912, devine membru al Comitetului Central al Partidului. Cu numele de Stalin îşi publică prima lucrare, “Marxismul şi chestiunea naţională”.

În octombrie 1917, participă la pregătirea revoluţiei din Petrograd, iar după realizarea acesteia devine membru al noului guvern bolşevic.  În 1922, Iosif Stalin devine secretar general al CC, adică conducător al Uniunii Sovietice. Ţara pe care a condus-o a fost supusă unei terori a cultului personalităţii, care a durat peste 30 de ani, până în ziua morţii sale – 5 martie 1953.

Sursa: Биографии Известных Людей

 

Karadzic—Dabic

Cel mai vestit personaj politic actual cu dublă identitate rămâne a fi Radovan Karadzic, preşedinte bosniac în perioada 1992-1995. Pentru a se ascunde de Tribunalul penal internaţional de la Haga, acesta şi-a luat o altă identitate, Dragan Dabic, cu care a trăit 13 ani, până a fost reţinut. În această perioadă, despre el s-au scris sute de mii de articole, publicate şi preluate de presa din toată lumea.

Karadzic a fost condamnat de Tribunalul penal internaţional în iulie 1995. Devenise unul dintre cei mai căutaţi oameni de pe planetă şi părea să fie de negăsit.

Ştiind că este condamnat pentru masacrul a circa 8000 de bosniaci la Srebrenica, Radovan nu s-a ascuns într-un beci sau într-o peşteră, ci a trăit liber şi a muncit chiar în centrul capitalei sârbe, Belgrad. Aceasta i-a reuşit în primul rând pentru că şi-a schimbat înfăţişarea, lăsându-şi părul şi barba de o lungime care atrăgea atenţia, dar care îl arătau ca pe un alt om. Totodată, Karadzic şi-a schimbat paşaportul şi ocupaţia. El avea numele de Dragan Dabic şi nu mai avea un CV de fost lider politic, ci de psihiatru, reprofilat în specialist în medicină de alternativă.

A ajuns să facă tratamente alternative pentru pacienţii din Belgrad, dar şi din străinătate, dădea lecţii publice pe diverse teme medicale şi chiar scria articole pentru revista “Healthy life”.

După 13 ani a fost totuşi identificat şi transferat la Haga. Mai multe surse confirmă că autorităţile sârbe ştiau unde se află Karadzic-Dabic, dar nu au intervenit decât sub presiunea structurilor europene. Predarea lui Karadzic a fost calificată ca un semn de cooperare europeană, de la care autorităţile sârbe solicitaseră dreptul cetăţenilor de a circula liber în UE.

Sursa: Associatde Press, NYTimes

 


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

2 comentarii

  1. rasputin

    Prea de tot.Comparatiile sunt cam sfidatoare.Cei enumerati mai jos, au avut interese speciale( fiind urmariti de politia tarista si cea sirbo- internationala.)

  2. poporul

    Nu sunt deacord cu analogiile, la unul sunt ambele nume de familie iar altii psedonime. Cand luptam cu comunismul orice forma de lupta este binevenita. Nu trebuie sa ne supraapreciem ca putem duce razboaie pe toate fronturile. Mai bine mai putin dar calitativ, in caz contrar vom nimeri in haos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *