Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Experţi în filologie către guvernare:…

Experţi în filologie către guvernare: Amintiţi-vă de Cantemir şi puneţi mâna pe carte

În 20 de ani de la semnarea Declaraţiei de Independenţă, clasa politică din R. Moldova stagnează la capitolul studierii şi vorbirii limbii române. Această constatare o fac savanţi lingvişti, scriitori, dar şi profesori şcolari. Ei le sugerează celor de la guvernare să pună mâna pe carte, să apeleze mai frecvent la dicţionare, să se debaraseze de calchieri din limba rusă, să vorbească mai elevat, fără bâlbe şi incoerenţe, pentru că cei care i-au ales cred că anume ei sunt un model bun de urmat.

„Să pască vacile în INCINTA pădurii”

Suntem, probabil, unicul stat din lume în care autorităţi centrale, parlamentari, miniştri, funcţionari de tot rangul nu cunosc sau vorbesc prost de tot limba oficială a statului. Bunăoară, un politician din vârful puterii nu ştie sau nu vrea să ştie numele adevărat al limbii de stat în R. Moldova şi afirmă că, sub aspect politic, limba e moldovenească, iar sub aspect ştiinţific – română. În aceste condiţii, şi alolingvii, conlocuitorii noştri, în mod deschis, chiar şi atunci când ajung la guvernare, declară că ei nu au nevoie de limba română, aceasta pentru că au la dispoziţie, în Parlament, la ministere şi departamente de stat, traducători. Pentru a fi credibil, aduc un singur exemplu. Deputatul comunist Igor Dodon a făcut publică următoarea declaraţie: “Limba moldovenească şi limba română sunt IDENTICE, dar, totuşi, DIFERITE”. Ne miră logica denaturată a deputatului-economist. Putem exemplifica până la infinit mostre strigătoare la cer culese din vorbirea conducătorilor noştri. Îmi amintesc cum ex-preşedinta Parlamentului, Eugenia Ostapciuc, le-a promis locuitorilor satului Răspopeni că va cere pădurarului din sat să le permită să pască vacile în INCINTA pădurii. Sala a râs în hohote. Alt deputat comunist, Oleg Reidman, declara, într-un context: “Noi nu putem sî şim mai sfinţi ca POPA de la Roma”. De fapt, nu sunt sigur că aceasta e doar o greşeală lingvistică.

„Eu, ca şi prim-ministru”

Nu ne putem limita la cele obţinute, mai ales că am obţinut ceva mai mult de 0, dar nu am ajuns la 1, ca să vorbim în cifre. Dintre conducători, a evoluat mult Mircea Snegur, de la începutul carierei sale până a ajuns să rostească, în incinta Parlamentului, mesajul său “Limba română e numele corect al limbii noastre” (20-21 iulie 1995). Actualii, toţi trei, au mult de lucru pentru a-şi cizela vorbirea. Vlad Filat a făcut studii în România, dar mai comite greşeli. Când îl aud zicând “eu, ca şi prim-ministru”, mă gândesc la faptul că o întreagă republică, o bună parte a României cad pradă acestei gafe. De ce “şi”, dacă e corect “eu, ca prim-ministru”? Rostirea cuvintelor cu sens impropriu, exprimarea sintactică, în special formularea gândului după modă rusească, e specifică aproape tuturor. Ei, însă, nu ar trebui să uite că sunt cei mai ascultaţi, or, oamenii aşteaptă să audă când se măresc pensiile, cum e pedepsit trădătorul care a cedat Palanca… Pur psihologic, omul de la ţară crede că dacă a zis un conducător, atunci aşa trebuie să ne exprimăm. Le doresc conducătorilor noştri să nu uite că sunt obligaţi, prin funcţiile lor, să ne servească drept model de exprimare. Pentru asta, le recomand 7 cărţi de socio-lingvistică şi de cultivare a limbii, de Ion Ciocanu. Să se grăbească să citească aceste 7 cărţi, deoarece, peste o săptămână-două, apare a 8-a, “Noi şi cuvintele noastre”, şi vor avea mai mult de lucru.

„Politicienii noştri citesc foarte puţin”

Eu i-aş separa în trei categorii: cei care nu vorbesc şi nu cunosc cu desăvârşire limba română, care sfidează, în primul rând, legislaţia, dar şi regulile de conduită în societate şi demonstrează astfel lipsă de respect faţă de poporul nostru; cei care vorbesc limba agramat, comit foarte multe greşeli, calchieri, fără a respecta topica limbii române; şi cei care vorbesc mai bine limba, mă refer  la  generaţia tânără, politicieni care au făcut studii în România, peste hotare, dar care, regretabil, sunt în minoritate. Oricum, e de dorit ca toţi să se aşeze cu dicţionarele în faţă şi să mai lucreze. Suntem în această situaţie deoarece nu a fost creat un mediu lingvistic adecvat. Mai mult, noi, pe parcursul anilor, am fost nepăsători faţă de felul în care comunică clasa noastră politică. Nu am cerut respectarea legislaţiei lingvistice. Un alt motiv e acela că politicienii noştri, de altfel ca şi cetăţenii simpli, citesc foarte puţin. Spunea Dimitrie Cantemir că suntem cam leneşi la carte… Cred că ar trebui să se apuce de citit. La nivel local, situaţia este şi mai gravă. Eminescu spune că limba este în strânsă legătură cu gândirea. Un om poate  vorbi frumos doar atunci când gândeşte profund. Nivelul intelectual al clasei noastre politice este redus şi este clar că şi limbajul nu este unul prea complex.

„Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia”

Limbajul de astăzi al clasei noastre politice l-am putea califica drept suficient de bine. Comparativ cu fosta generaţie de agramaţi agrarieni, evident că e un alt nivel, dar care lasă totuşi mult de dorit. Nu toţi politicienii stăpânesc limba şi terminologia. Probabil ar mai trebui să deschidă şi câte un dicţionar pentru a-şi îmbogăţi vocabularul.

Sigur că surprinde iniţial echilibristica sau jongleria lui Marian Lupu, precum şi vocabularul său ce abundă în termeni şi neologisme. Pentru un neiniţiat, acestea ar părea un fenomen sau chiar un obiect de admiraţie. Însă un filolog cu o ureche fină şi cu studii observă cuvintele de umplutură sau ticurile verbale.

Mihai Ghimpu vorbeşte cum gândeşte. Sigur că, uneori, exploziile de sinceritate îmbracă, într-un fel, haina verbală a spontaneităţii. Cu toate acestea, putem deduce că este o limbă română bine vorbită. Vlad Filat are un alt ritm de construcţie, care, dintr-o parte, înseamnă şi capacitatea de a filtra sau a trece prin grile anumite gânduri.

Cei mai tineri, vorbesc acum despre miniştri sau chiar viceminiştri, mi se pare că posedă şi vorbesc o limbă română destul de atractivă sau de un nivel susţinut. Totuşi, partea mare a clasei politice, de sorginte mai veche sau de o anumită vârstă, din păcate, nu a evoluat prea mult.

„Pronunţia neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala”

Constatăm că politicienii s-au schimbat, nu mai sunt cei care erau acum 20 de ani, instruiţi în şcoli ruseşti. De ceva timp, la vârful puterii au venit tineri şcoliţi în şcoli româneşti, iar acest fapt şi-a lăsat amprenta asupra felului în care ei posedă limba română. Am înţeles că foarte mulţi politicieni au consilieri în probleme de limbă şi redactori pentru textele pe care le scriu. Oricum, mai au mult de lucru asupra propiei imagini, asupra propriului limbaj, deoarece nu poţi rămâne pentru toată viaţa cu ceea ce ai făcut la facultate. Constatăm frecvent că guvernanţii noştri utilizează calchieri din limba rusă. În cazul celor care sunt mai frecvent pe sticlă înregistrăm expresii improprii limbi române, cum ar fi “inclusiv şi”, “necătând”, “şedinţe lucrative”. Unii parcă vorbesc cum vorbesc, dar au o pronunţie ostentativ neliterară. Nu poţi, de la tribuna Parlamentului, să vorbeşti ca în stradă. Această pronunţie neelevată îi conferă vorbirii aspect de mahala. Mai constatăm că transmisiunile în direct la TV abundă de injurii şi de obscenităţi… Dacă i-am lua la bani mărunţi, am descoperi mai multe bâlbe, incoerenţe, pentru că ei vorbesc mult în public. Politicianul trebuie să fie un om cult, un diplomat, iar un diplomat nu poate vorbi ca la uşa cortului. Ar trebui să existe un cod de etică, la nivel de lege, astfel încât, cei care îl încalcă să fie admonestaţi.