Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Etnicii germani din RASSM -…

Etnicii germani din RASSM – victime ale Marii Terori din 1937—1938

(continuare din numărul trecut)

În episodul precedent relatasem despre calvarul prin care au trecut şi etnicii germani din „autonomia moldovenească” în perioada stalinistă şi, în mod special, în timpul Marilor Epurări. De fapt, aceiaşi dramă au suportat şi majoritatea etnicilor germani din fosta URSS.

Aşa precum fusese elaborate şi realizate aşa-numitele operaţiuni „poloneză”, „română”, în urma cărora au fost omorâţi zeci de mii de oameni nevinovaţi, fusese întocmit şi scenariul unei operaţiuni monstruoase „germane”, care-i viza pe toţi etnicii germani din imperiul sovietic, suspectaţi de „spionaj împotriva URSS”. „Operaţiunea germană” era îndreptată, în primul rând, împotriva nemţilor angajaţi la întreprinderile militare şi în transporturi. Organele NKVD-ului şi cele de partid au elaborat liste enorme cu „agenţi ai spionajului german”. Listele erau întocmite în baza unor criterii absurde. În categoria „spionilor germani” deseori erau trecute persoane ale căror nume aveau conotaţie germană sau care vorbeau germana. Numai în regiunea Leningrad, în lunile august-noiembrie 1937, Troica specială a condamnat la moarte circa 4000 de etnici germani, iar peste 10 000 – la termene lungi de lagăre de concentrare. În total, în URSS, în cadrul „operaţiunii germane”, în anii 1937—1938, au fost condamnate 55 005 persoane, dintre care, 41898, la pedeapsa capitală.

Cu siguranţă, listele celor condamnaţi în cadrul „operaţiunii germane” au inclus şi originari din fosta RASSM. Din câte cunoaştem, aceste liste încă n-au fost publicate. Drama altor categorii de etnici germani din „autonomia moldovenească” devine abia acum cunoscută, în urma desecretizării documentelor, altă dată inaccesibile, ale arhivelor MAI şi SIS. De altfel, aşa cum menţionam şi în episodul precedent, învinuirile nedemonstrate de „spionaj în favoarea Germaniei” au fost destul de frecvente şi în cazul etnicilor germani din RASSM.

De mai multe ori, de organizarea reţelelor de spionaj german în aceste teritorii era învinuit Consulatul german din Odesa. Absurditatea unor atare acuzaţii, cel mai frecvent, este văzută cu ochiul liber. De desfăşurarea unor asemenea activităţi şi de întreţinerea unor legături permanente cu consulatul german din Odesa erau învinuite persoane inocente, care exercitau munci din cele mai „nesecretizate”, gen herghelegiu sau simplu colhoznic. Cu toate acestea, unor asemenea persoane li se aduceau învinuiri ticluite de minţile bolnave ale angajaţilor NKVD. Din ele reieşea că atare persoane, prin activitatea lor „subversivă”, subminau „capacitatea de apărare” a URSS, făcând-o vulnerabilă în faţa unei eventuale agresiuni din partea Germaniei hitleriste”.

Un caz edificator în acest sens a fost şi cel al unui grup de „agenţi ai spionajului german”, constituit din persoane din diverse raioane ale RASSM şi chiar din afara acesteia. Toţi ei, cică ar fi fost racolaţi de Consulatul german din Odesa şi activau sub îndrumarea permanentă a acestuia, fiind chiar remuneraţi pentru acţiuni concrete, cu caracter diversionist. În fruntea respectivului grup era Karl Schmol, „mare latifundiar”, proprietar al cătunului Cobâla, raionul Grigoriopol. Acesta era învinuit că ar fi fost racolat de Consulatul german din respectivul oraş şi, în 1935, ar fi constituit o organizaţie „contrarevoluţionară fascistă, subversiv-insurecţionistă”, desfăşurând „agitaţie contrarevoluţionară şi acţiuni subversive”, menţinând legături permanente cu acel consulat. Lui Schmol i se mai incrimina că ar fi convertit şi alte persoane în organizaţia pe care o conducea. Aceştia erau August Lippert, originar din colonia germană Neudorf, Grigoriopol, Johann Meier din satul Bergdorf, stabilit în Neudorf, din acelaşi raion, Johann Geib, originar din satul Marienburg, rl Ocnele Roşii şi Alexandru Ianoviţchi din satul Moiseevca, rl Zaharievsk, Odesa. Toţi aceşti „spioni germani”, în baza unor acuzaţii absurde, au fost condamnaţi la moarte, în baza procesului verbal nr. 20 din 15.11.1937, fiind împuşcaţi împreună cu încă 6 persoane care figurau în acelaşi proces al Troicii speciale de la Tiraspol.

(Va urma)
Ion VARTA, dr. în istorie,
membru al Comisiei prezidenţiale pentru studierea
şi aprecierea regimului comunist totalitar