Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   "Dosarul heroina", pe o pistă…

„Dosarul heroina”, pe o pistă falsă

282-savcaUn interviu cu Corneliu Savca, ex-şef al Direcţiei Misiuni Speciale a MAI, fost bănuit în „dosarul heroina”

— Dle Savca, după 2 ani şi 6 luni de detenţie, pe 21 iunie, Curtea de Apel Chişinău v-a achitat, „din lipsa componentelor infracţiunii”. Ştiaţi din timp că va fi pronunţată o astfel de decizie?

— Am sperat, dar nu am ştiut. Mă rugam la Domnul, să primească fiecare după merit, dacă e vinovat – să răspundă, dacă nu – să fie achitat, cum spune legea.

— Credeţi că decizia e o consecinţă a implicării actualei guvernări?

— Nu cred că s-a implicat cineva. Dacă s-ar fi implicat, o atare decizie era luată demult. Cred că decizia Curţii a fost luată cu greu de magistraţi, deoarece foştii demnitari mai au influenţă, inclusiv asupra justiţiei. Acolo unde am stat eu, erau foarte mulţi încarceraţi în dosare politice, care nu-şi pot demonstra dreptatea.

— Karalar Murat, şoferul maşinii cu droguri, a ajuns singurul condamnat în acest dosar. E şi singurul vinovat?

— Nu pot comenta decizia în privinţa lui Karalar. În prima zi, pe 20.03. 2008, pe la 16.00, ministrul de Interne de atunci, Gh.Papuc, a dat indicaţii ca toate materialele pe acest caz să fie transmise procurorului şi noi să nu ne mai implicăm. M-am revoltat. Acum cunosc numai din dosar ce a urmat. În primul rând, cineva a avut mare interes ca un alt cetăţean turc, Omer Bozdepe, eliberat în acea zi, să nu fie reţinut niciodată. Când am avut acces la investigarea cazului, am sesizat Serviciul Grăniceri şi Poliţia Transport Aerian să blocheze hotarul în privinţa acestei persoane. După ce materialele au fost preluate de la noi, nimeni nu a mai întreprins nimic, iar acest lucru se vede clar în materialele dosarului. Presupun că Bozdepe a fost ajutat ca, prin Transnistria şi Ucraina, să ajungă în Turcia. În octombrie 2008, am insistat să fie dat în căutare. Mi s-a spus că el ar fi căutat prin Interpol. Bănuiesc că acest lucru nu s-a întâmplat.

— În clipa eliberării,  aţi vorbit despre doi ex-demnitari, directorul SIS, A. Reşetnicov, şi procurorul general, V. Gurbulea, care ar fi fost implicaţi în acest caz. Niciun cuvânt despre ex-ministrul de Interne, Gh. Papuc, deşi mai multe voci îl suspectau de implicare în traficul cu droguri…

— Am făcut trimitere la cei doi deoarece relaţiile mele cu Gurbulea şi-au spus cuvântul. În 2007, când am fost numit şef la Misiuni Speciale, Gurbulea a insistat ca, împreună cu angajaţii săi, să fabricăm dosare familiei lui Anatol Stati. Ni s-a spus că, dacă nu găsim ceva, să organizăm urmărirea vreunui membru al familiei Stati, care era etichetată de Gurbulea drept „grupare criminală”, implicată în diverse genuri de infracţiuni, inclusiv în trafic de persoane. Se referea la angajaţii firmelor acestuia de peste hotare. Am utilizat metode legale şi m-am convins că-s oameni de afaceri şi nu infractori. „Trebuie de făcut ceva”, insista Gurbulea, indicând să-i documentăm pe cei care pleacă la muncă… Toţi erau asiguraţi, aveau contracte… Ulterior, a dat indicaţii în privinţa mai multor persoane. Erau pregătite şi alte acţiuni. S-a oprit, deoarece s-a temut să nu fac publice detaliile.

— Dar ce fel de legături avea Reşetnicov cu Gurbulea?

— Erau prieteni, de pe când făceau parte din Consiliul Superior de Securitate (CSS). Gurbulea era secretarul CSS. Reşetnicov era omul care influenţa numirea judecătorilor. CSS este structura responsabilă de activitatea tuturor organelor de forţă.

— Avea sau nu atribuţie ex-ministrul Papuc la traficul de droguri? Sunteţi naşul fiului lui Papuc?

— Nu am şi nu-mi doresc vreun  fel de rudenie cu familia Papuc. Cu el am avut relaţii doar de serviciu, uneori foarte complicate. S-a întâmplat să las în anticameră legitimaţia, decis să nu mai revin. Eram chemat înapoi…

— Dar de ce îl excludeţi pe Gh. Papuc din schema cu droguri?

— Nu îl exclud, eu spun doar ceea ce cunosc. Un procuror, pe când eram închis, mi-a zis să recunosc că noi am fi îndeplinit indicaţiile lui Papuc… I-am spus: dacă e vinovat, de ce nu-i reţinut? De altfel, în dosar există probe că eu l-am informat pe Papuc, iar acesta a indicat reţinerea drogurilor… Eu nu am avut posibilitate să fac cercetări.

— Cum a colaborat Procuratura şi MAI în acest caz?

— Între Gurbulea şi Papuc erau relaţii ostile. Foarte des se exprimau fără stimă şi respect unul faţă de altul. Nu pot să spun ce anume au avut de împărţit, dar gândesc că sferele de influenţă. În statele totalitare, vă amintiţi, din istorie, asemenea situaţii sunt un fel de normă… Aici cred că fiecare vroia să fie văzut cât mai bine de conducătorii de atunci. Presupun că au fost nişte momente meschine.

— Cum anume ex-ministrul Papuc v-a spus să daţi dosarul?

— Mi-a spus că e indicaţia preşedintelui Voronin. Preşedintele cred că a fost influenţat de Gurbulea şi de Reşetnicov, mai ales că era în relaţii de rudenie cu ultimul. Mi-a spus că s-a decis ca de acest caz să se ocupe doar PG şi SIS-ul. În istoria R. Moldova nu mai existaseră asemenea capturi de droguri. Cred că nici nu vor mai fi. Într-o ţară normală, ceea ce am făcut eu şi subalternii mei ar fi fost apreciat la cel mai înalt nivel, la noi, însă… De altfel, cunosc că mi se pregătea o surpriză, gradul de colonel, în schimb, am fost arestat.

— Din ce cauză, totuşi, nimeni nu şi-a dat interesul ca Bozdepe să fie audiat?

— Intenţionat. Nici măcar descifrările convorbirilor telefonice ale acestuia nu au fost anexate la dosar. Cu cine a discutat? Pe cine a contactat după ce a fost reţinută maşina? Acele descifrări ar fi putut dezvălui persoana care proteja acest transport de droguri prin R. Moldova.

— Cine, totuşi, e „capul” afacerii?

— Nu pot să vă spun. Din analiza pe care am avut timp să o fac, am înţeles că s-au speriat persoanele respective ca Direcţia Misiuni Speciale să nu ajungă la „cap”. Acesta, presupun, nu e în Moldova, care, în acest caz, e un segment dintr-un lanţ de trafic.

— Cum s-a desfăşurat ancheta?

— Cât am stat închis, procurorii au tot căutat vreo persoană care ar fi depus vreo plângere împotriva mea, dar nu au găsit. Au făcut percheziţii peste tot pe unde am lucrat, au cercetat toate cauzele penale gestionate, inclusiv pe când deţineam funcţia de comisar de Râşcani. Nu au găsit niciun abuz. De altfel, dosarul a fost gestionat de acelaşi grup de procurori care gestiona cauzele intentate la comandă: Lilian Cociu, Ruslan Toma şi alţii.

— După achitarea poliţiştilor, singurul vinovat rămâne şoferul. Aşa să fie sau cazul e unul nesoluţionat, care riscă să rămână ca atare?

— Am luat cunoştinţă de toate materialele dosarului. Din ele nu reiese că şoferul ar fi autorul infracţiunii. El figurează, însă, ca autor, pentru a exclude din vizor alte persoane… E un truc pentru opinia publică. Dacă întreabă cineva: cine e autorul? Să se poată răspunde: el e! În dosar am descoperit mai multe documente falsificate. Bunăoară, procesul verbal de examinare a celularului meu. Acolo e un SMS în care unul dintre subalternii mei îmi scrie nişte cifre. Datele au fost falsificate, fiind introdusă altă oră a interceptării mesajului, 6 dimineaţa, chipurile încă atunci eu şi Ţopa am fi cunoscut cantitatea de droguri. Descifrările oficiale, oferite de operatorii de telefonie mobilă, demonstrează că mesajele au fost trimise după reţinere.

— Cine putea falsifica ora?

— Doar procurorul a avut acces la telefon… Alt caz, de fals în acte publice. Un cetăţean turc a fost interogat în calitate de martor, în lipsa unui traducător, iar în procesul verbal a fost introdus un text convenabil procurorilor. Ulterior, în judecată, martorul a povestit cu totul altceva. El a recunoscut că interogarea a avut loc fără traducător, dar că el nu a spus ceea ce era scris în procesul verbal. Au falsificat un act public. Pentru asta există răspundere penală.

— Ce era întrebat acel martor?

— Era determinat să spună că m-a văzut în bar, pe când erau aduse fasole. Dacă chiar aş fi fost acolo, când se aduceau fasole, nu pot fi tras la răspundere pentru trafic de droguri. El afirma că m-a văzut vorbind cu Murat. În instanţă, însă, a spus altceva… Mai multe persoane au fost influenţate să dea declaraţii false. Şi Karalar Murat a fost vizitat de colaboratori SIS, fiind forţat să declare că eu, Papuc şi Cernit Murat îi protejam acţiunile ilegale. El a adresat o plângere la PG, denunţând aceste presiuni. De altfel, în 4 luni după reţinere, Karalar nu a fost interogat niciodată. Singur a adresat demersuri către procuror şi judecătorul de instrucţie, ca să fie interogat. S-a mers pe o pistă falsă, nimeni nu a căutat nimic.

— Aveţi frică de o eventuală contestare, de către procurori, a deciziei Curţii de Apel? Aţi putea fi rearestaţi?

— Procurorii au şi declarat că vor contesta. Nu am frică, după cum nu am avut niciodată frică, în tot acest răstimp, chiar dacă am fost persecutat în detenţie. Am fost reţinut ilegal, apoi, timp de 1,5 ani, am fost deţinut de unul singur în celulă. Au fost comise mai multe încălcări de procedură.

— Veţi denunţa aceste abuzuri?

— Deja, la CEDO, este pus pe rol dosarul reţinerii şi deţinerii ilegale. Sunt şi alte probleme, pe care vom încerca să le rezolvăm în justiţia naţională.

— Unde-i acum heroina?

— În prima zi, a fost transportată la MAI, unde a fost sigilată. Apoi a fost preluată de SIS. Acum nu cunosc care-i soarta drogului. Ştiu că ar fi trebuit păstrată până la pronunţarea unei decizii definitive de către instanţa de judecată. Eu nu am auzit până acum ca vreun judecător să pronunţe vreo decizie despre acea heroină, în valoare de vreo zece milioane de euro. Nimeni nu a spus nimic.

— Vă mulţumim.

Pentru conformitate, Aneta Grosu