Deportările ultimilor etnici germani din RASSM
În episodul precedent relatasem despre modul în care a fost elaborată şi efectuată prima operaţiune de deportare a etnicilor germani din RSSM, care a finalizat la 9 mai 1945. Întrucât conducerea de la centru a NKVD-ului nu era întru totul satisfăcută de modul în care a fost realizată operaţiunea şi luându-se în calcul că, pe parcursul anului 1945, în RSS Moldovenească au continuat să revină familii ale etnicilor germani, refugiaţi în alte ţări, NKVD-ul de la Moscova planifica o nouă operaţiune de identificare şi de deportare a acestora.
În acest scop, general-colonelul Cernîşov, adjunctul lui Beria, îi solicita şefului NKVD al RSSM, generalului M. Markeev, să comunice dacă pe teritoriul acesteia mai sunt etnici germani, cetăţeni ai URSS şi dacă sunt, să se documenteze exact câte familii şi câte persoane ar fi în total.
La 6 septembrie 1945, Markeev ordona şefilor secţiilor judeţene şi raionale ale NKVD că, în termen de 9 zile, sunt obligaţi să prezinte informaţii exaustive despre toţi etnicii germani identificaţi în unităţile teritorial-administrative în care îşi desfăşurau activitatea, în corespundere cu directiva din 26 aprilie 1945, nr. 0/260. Aceştia urmau a fi identificaţi şi în cadrul torentului de persoane repatriat „din ţările învecinate”. După elaborarea şi prezentarea listelor, toţi aceşti etnici germani urmau a fi deportaţi.
Responsabilii nkvd-işti pentru realizarea operaţiuni deportării etnicilor germani comiteau abateri de la instrucţiunile care le-au parvenit din partea organelor centrale. Între altele, un responsabil de la centru îi atrăgea atenţia lui Markeev asupra unor atare „abateri”, invocând cazul concret al unui oarecare Fuj, din Grigoriopol, care urma a fi deportat în Siberia, „căruia i-ar fi rămas doar numele de origine germană”. Doi feciori ai săi erau mobilizaţi în armata roşie. Cazul urma a fi verificat, fiind „luate măsuri corespunzătoare”. Întrcât atare cazuri nu erau singulare, lui Makeev i se ordona să dispună organelor periferice ale NKVD să „aibă o atitudine mai atentă faţă de soluţionarea acestei chestiuni”.
La 2 octombrie 1945, Markeev adresa o telegramă lui Cernîşov, superiorul său de la Moscova, comunicându-i că, în RSSM, fuseseră identificate 110 familii de etnici germani, incluzând 311 persoane. El cerea indicaţii despre locurile în care urmau a fi deportaţi aceştia, solicitând ca vagoanele pentru deportări să fie rezervate pentru luna octombrie.
Adjunctul lui Beria, general-colonelul Cernîşov, îi ordona şefului serviciului transporturi al NKVD, general Avdeev, să pună la dispoziţia NKVD din RSSM, la staţia de cale ferată Chişinău, 18 vagoane pentru transportarea etnicilor germani.
Întrucât decizia despre disponibilizarea celor 18 vagoane întârzia, Markeev adresează, la 10 octombrie 1945, general-colonelului Cernîşov, o telegramă prin care îi comunică acestuia că vagoanele aşa şi nu au fost puse la dispoziţie, solicitându-i să dispună urgentarea soluţionării problemei.
Pe 11 octombrie 1945, Markeev solicita şefului secţiei transporturi a NKVD de la Moscova, general-maiorului Avdeev, 18 vagoane la staţiile de cale ferată Chişinău şi Tiraspol, pentru transportarea germanilor în Siberia.
În urma intervenţiei conducerii NKVD de la Moscova, a fost ales un nou termen al deportării ultimilor etnici germani din RSSM. Operaţiunea era planificată pentru 27 decembrie 1945. Între timp, zeloşii nkvd-işti de la Chişinău mai identificaseră 42 de nemţi, cifra totală a deportaţilor ajungând la 353 de persoane.
Până la urmă, şi acest termen nu a fost respectat. Deportarea ultimului contingent de etnici germani s-a produs chiar în ajun de an nou, pe 30 decembrie. În acest fel, cei peste 300 de nemţi au fost condamnaţi să consemneze noul an, 1946, în trenul ce-i transporta în Siberia. Cifra definitivă a persoanelor de etnie germană, deportate pe 30 decembrie 1945 din RSSM, care alcătuiseră al doilea val al deportărilor acestora, a inclus, până la urmă, 336 de persoane, 56 de bărbaţi, 136 de femei şi 154 de copii până la 16 ani.
Ion VARTA, dr. în istorie, membru al Comisiei prezidenţiale pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar
