Declararea averii demnitarilor – cu restanţieri, dar fără sancţionaţi
31 ianuarie a fost ultima zi când demnitarii şi-au putut depune declaraţiiile de avere. La sfârşitul acestei zile, doar o treime dintre cei vizaţi şi-au depus declaraţiile. Cei care s-au făcut că au uitat, la fel ca şi cei care intenţionat au declarat doar o parte dintre proprietăţi, nu riscă, practic, nici o pedeapsă, pentru că legea care reglementează acest domeniu este plină de lacune şi nu dispune de un mecanism viabil de control.
Legea privind declararea şi controlul veniturilor şi proprietăţii demnitarilor de stat, judecătorilor, procurorilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţie de conducere prevede că, până la 30 ianuarie a anului calendaristic sau în termen de 20 de zile de la investirea în funcţie, preşedintele ţării, deputaţii, membrii Guvernului, judecătorii, procurorii, membrii Curţii de Conturi, primarii şi alţii, în total vreo 4000 de subiecţi, sunt obligaţi să-şi facă publice declaraţiile de avere.
Declaraţiile urmează a fi verificate de către Comisia Centrală de Control (CCC). În prima zi de funcţionare a acestei Comisii, încă nu erau stabiliţi membrii ei. Conform legii, ea se constituie din 9 persoane, câte 3 reprezentanţi din partea Parlamentului, preşedintelui şi a Guvernului.
„Nici o parte din conţinutul acestor declaraţii, real, nu este verificabilă”
Controlul declaraţiilor este efectuat în două etape. În primele 15 zile de la depunerea declaraţiilor, se verifică existenţa şi corectitudinea completării lor, iar informaţiile şi datele prezentate se compară cu cele din anul precedent. În următoarele 30 de zile lucrătoare, se verifică exactitatea informaţiilor şi datelor prezentate, prin confruntare cu informaţiile şi datele furnizate de autorităţile publice competente.
În cazul depistării, în urma controlului prealabil, a elementelor componente ale unor încălcări, inclusiv infracţiuni, CCC înaintează materialele spre examinare către CCCEC, care urmează să efectueze controlul de facto al declaraţiilor, confruntând informaţia şi datele expuse în declaraţie cu informaţia şi documentele de care dispun autorităţile publice competente. Aşa spune legea. În realitate, însă, lucrurile stau altfel. Pentru că legea spune una, iar în modelul declaraţiei se cere alta, informaţia prezentată e confuză şi greu de verificat. „Nici o parte din conţinutul acestor declaraţii, real, nu este verificabilă”, este convinsă Cristina Cojocaru, secretara Alianţei Anticorupţie. Mai mult. Membrii CCC, care trebuie să verifice veridicitatea declaraţiilor, au la dispoziţie un termen redus, au un loc de muncă de bază de unde nu sunt degrevaţi şi efectuează controlul pe bază de voluntariat.
În 9 ani – nici un demnitar sancţionat
Deşi legea există de 9 ani, nici un om de stat nu a fost pedepsit pentru că nu şi-a declarat averea sau pentru că şi-a tăinuit anumite proprietăţi sau venituri. Şi anul trecut nu toţi demnitarii şi-au depus declaraţiile de avere. „CCC a solicitat ca aceştia să fie sancţionaţi, dar nu s-a făcut nimic. N-are rost să pornim dosare. Trebuie să perfecţionăm cadrul legal”, susţine Angela Starinschi, ofiţer de presă la CCCEC.
Cu încălcările, e o istorie fenomenală, afirmă Cristina Cojocaru. Legea presupune tragerea la răspundere administrativă şi discimplinară, dar nu explică în ce caz şi cum se aplică, precizează ea.
Anterior au existat câteva cazuri când s-a încercat pedepsirea câtorva persoane, dar acestea au fost achitate de Curtea Supremă de Justiţie. „Curtea a considerat că nu există temei să le tragă la răspundere. De altfel, la răspundere penală nu pot fi trase pentru că, deşi Codul penal prevede sancţiune, legea nu conţine o astfel de prevedere. Totodată, la răspundere contravenţională nu pot fi trase pentru că legea prevede, dar codul contravenţional nu prevede. Rămâne răspunderea disciplinară. Aceasta înseamnă avertisment, mustrare sau demitere, dacă încălcarea e gravă, dar legea nu califică tipurile de încălcări”, a specificat Cristina Cojocaru.
Practic, răspundere disciplinară înseamnă că, la prima încălcare, poate fi aplicat avertismentul, la a doua – mustrare aspră şi doar a treia oară funcţionarul ar putea fi disponibilizat. Dacă legea nu se schimbă, pentru a fi sancţionat cu o mustrare pentru nedepunerea declaraţiei, funcţionarul ar trebui să repete această practică trei ani la rând, având şi un superior responsabil. „Nimeni nu are o motivaţie care l-ar face să respecte această lege. Ce folos că CCCEC are toate pârghiile de control, dacă legea spune că poate interveni numai după ce CCC efectuează controlul prealabil, care nicicum nu poate stabili încălcări şi, practic, nu poate face nimic”, a conchis Cojocaru.
„Mecanismul creat de declarare şi de control este unul ineficient”
La începutul anului curent, Consiliul Naţional de Participare (CNP), care reprezintă societatea civilă, fiind un organ consultativ pe lângă Guvern, i-a trimis premierului Vlad Filat un set de recomandări pentru remedierea situaţiei la capitolul combaterea corupţiei. În adresarea CNP, este vizată şi legea care obligă demnitarii să-şi declare averile. „Pe parcursul a 8 ani se constată că prezenta lege nu se aplică şi societatea nu cunoaşte nici un caz ce ar demonstra eficienţa ei. În opinia noastră, mecanismul creat de declarare şi de control al declaraţiilor veniturilor şi proprietăţii este unul ineficient şi nu contribuie la atingerea scopului prevăzut în lege”, este un fragment din mesajul Consiliului, care se adresează şi cu soluţii concrete.
Despre această lege nefuncţională, creată de primul guvern comunist la solicitarea organismelor internaţionale, se discută an de an, dar nu se întreprinde nimic, cu excepţia unor iniţiative din partea societăţii civile. De menţionat că, în 2010, un grup de lucru iniţiat de Ministerul Justiţiei a elaborat un proiect de lege în acest domeniu. Persoane din cadrul grupului de lucru susţin că acest proiect încă nu a trecut de Guvern, toţi fiind preocupaţi de politică.
Tatiana EŢCO
