De pe frontul belarus
Artur Klinau (uneori scris şi Klinov) este editorul almanahului „partizan” – singura publicaţie de „subsol” din belarus, dedicată problematicilor artei contemporane. a scris şi un roman, „Minsk, mic ghid pentru călători”. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi, fiind foarte bine primită în Europa.
Klinau descrie în paginile acestui text autobiografic un anumit mod de viaţă decadent – necro-romantismul – care se iveşte într-o societate pe parcursul anumitor perioade istorice (bunăoară, declinul unui sistem politic sau al unui imperiu), caracterizate prin faptul că oamenii presimt şi aşteaptă mari reforme sociale. În aceste perioade, scriitorii şi artiştii au tendinţa de a sublinia în lucrările lor aspectul tragico-comic al vieţii şi al morţii. Mulţi dintre ei găsesc un refugiu în umor şi ironie. Un sistem represiv poate găsi ac de cojocul oricui – poate speria pe oricine. În acest context, adevărata Artă are funcţia de a îndemna omul să sfărâme prin intermediul râsului atmosfera de frică din jur. Klinau susţine, deci, că arta contemporană angajată înseamnă tăria omului de a continua să facă glume. „Doar prin zâmbet poate un artist să influenţeze curentul de evenimente din ţara sa”, declara Klinau unuia dintre autorii catalogului expoziţiei de catafalcuri, pe care o pregătea acum 10 ani în Polonia. Bunăoară, Klinau ironizează afirmând că, la fel cum în Germania s-a dezvoltat industria automobilistică sau în Franţa – cea a parfumurilor, aşa şi în Belarus a apărut o importantă ramură a industriei naţionale – producerea de catafalcuri – o industrie izvorâtă din trăsătura de „autodistrugere” a poporului belarus. (Cred că şi noi, basarabenii, posedăm aşa ceva, deşi nu doar noi, ci şi celelalte popoare din componenţa defunctului Imperiu Sovietic). „Omul nu ar fi supravieţuit – afirma Klinau – în lipsa capacităţii de a transforma tragedia realităţii obiective într-o subiectivitate comică”. Mostrele industriei de catafalcuri au fost anunţate în catalog drept „o colecţie de mobilier elegant, folosit în ritualuri”, iar autorul lor a fost declarat „înger al râsului, cuceritor al demonului fricii”. Obiectele expuse în sălile castelului Ujazdowski, din inima Varşoviei, erau cât se poate de haioase. Unele catafalcuri au fost înfăşurate în paie, altele – acoperite cu ziare de propagandă sau cu legume crescute pe câmpurile belaruse, erau obiecte cu ventilaţie, stilate, încălzite şi suplimentate cu sisteme de alarmă şi de canalizare. Se găseau chiar şi mobiliere masive, lucrate de renumiţii meşteri din Tula. În vitrinele acestor ultime catafalcuri se aflau şi nişte şipuri negre (gata să devină cocktailuri Molotov) pe care erau scrise cu roşu titluri de tratate filozofice celebre.
La fel de interesante mi s-au părut şi „valizele-cărţi”, incluse în catalog. În valiza pe care scrie cu litere gotice „Karl Marx – Das Kapital” descoperi borcane cu murături. În valiza pe care e scris „V.I Lenin – Socineniya” descoperi cocktailuri Molotov. În „Z. Freud”, pe o catifea roşie, între crizanteme de plastic, sunt aranjate două mănuşi negre şi vechi de box. Pe ele scrie citeţ „Interpretarea viselor” în rusă şi în germană. Astfel Klinau a tălmăcit opera mai multor autori remarcabili: Kafka, Kim Ir’ Sen, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Marcuse, Kropotkin, Camus ş.a Aceste geamantane şi ironia autorului m-au impresionat, în primul rând, pentru că valiza e simbolul hoinarului. Cât de mulţi locuitori ai Basarabiei au devenit recent (în bine şi în rău) hoinari!
Mă mai gândeam şi la faptul că aceste texte complexe, transformate într-un limbaj vizual simplificat, mult mai accesibil oricui, ar putea, cât de puţin, aprinde şi interesul faţă de carte în noi, copii ai unei fărâme de popor cu limba încurcată, care încă mai are mult de suferit de pe urma năprasnicei politici sovietice de moldovenizare. Admiram reproducerile cu geamantanele-cărţi ale lui Klinau şi am simţit că vreau să împărtăşesc experienţa mea cu cei de acasă. Nu ştiu dacă vor ajunge vreodată lucrările sale până la publicul basarabean. Această expunere este un prim pas în acest sens.
Teodor Ajder, dr. psiholog
