Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Curtea Constituţională a decis "executarea"…

Curtea Constituţională a decis „executarea” Decretului Ghimpu. Cum comentaţi?

Sondaj

Victor Popa, expert

Curtea s-a făcut de râs. Să nu recunoşti actul ocupaţiei sovietice, după ce nu numai preşedintele interimar Ghimpu, dar o Academie de Ştiinţe a anunţat acelaşi lucru, este, cel puţin, o lipsă de cultură elementară. 28 iunie 1940 a existat, este deja un fapt istoric împlinit şi preşedintele avea dreptul şi la interpretare, şi la emiterea unui decret în acest sens. Curtea este limpede că a acţionat la comandă. Este o decizie mai mult politică decât juridică. Deocamdată nu e clar de unde a venit  comanda — din interiorul Alianţei, din afara Alianţei sau de mai departe, dar că decizia a fost influenţată politic nu încape nicio îndoială. În tot cazul, anularea Decretului nu înseamnă şi anularea efectelor acestui Decret. Oricine va dori se va putea întruni în fiecare an de 28 iunie pentru a consemna Ziua ocupaţiei sovietice şi a comemora jertfele regimului totalitar comunist, aşa după cum zice Decretul Ghimpu.

Vitalia Pavlicenco, PNL

Este o decizie ilegală, pur politică, dictată de interese care nu au nimic cu interesele noastre naţionale sau cu soarta victimelor ocupaţiei sovietice. Este o mare ruşine naţională această decizie. Dacă toate partidele din Alianţă ar fi avut acceaşi poziţie ca şi Ghimpu în subiectul 28 iunie 1940, decizia Curţii ar fi fost cu totul alta. Dar aşa, până şi colegii de Alianţă l-au încolţit. Indiferent, însă, ce a decis Curtea Constituţională şi ce cred partenerii lui de Alianţă, Decretul Ghimpu şi-a făcut efectul pozitiv în societate. Decretul lui Ghimpu a reuşit să dea jos nişte măşti de pe faţa unor pretinşi ultrapatrioţi. Lumea a auzit adevărul despre 28 iunie 1940, aşa după cum aştepta să-l audă de mai mulţi ani, şi asta contează mai mult decât ceea ce a decis Curtea. Iar decizia Curţii nu a făcut decât să ne convingă, o dată în plus, că nu avem justiţie, că ea este la cheremul forţelor care reprezintă interese străine în Moldova.

Anatol Petrencu, istoric

Decretul lui Ghimpu este în deplină conformitate cu adevărul istoric şi cu drepturile sale de şef al statului. Ce a încălcat Ghimpu? Ceea ce zice Curtea, că „preşedintele a încercat să dea un aspect juridic evenimentelor istorice şi politice”, nu este un argument juridic pentru a anunţa Decretul neconstituţional. Decizia Curţii e cusută cu aţă albă. Toată lumea ştie că ceea ce a urmat Pactului Ribbentrop-Molotov în Europa a fost ocupaţie şi trebuie condamnat. Anularea Decretului Ghimpu nu înseamnă şi anularea semnificaţiei zilei de 28 iunie 1940. A fost şi va rămâne o zi neagră şi nicio Curte nu ne poate obliga să credem altceva despre această zi, decât ceea ce a fost — începutul unui proces criminal de ocupaţie. Este important ca societatea să creadă în Decretul Ghimpu, nu Curtea Constituţională sau liderii de partide, care-şi fac interesele, fie în politică, fie în justiţie, inclusiv pe contul tragediilor.

Valentina Sturza, deportată

Nu m-am aşteptat ca Decretul lui Ghimpu să fie atât de uşor trădat. Ceea ce s-a întâmplat este o trădare a memoriei istorice şi a tuturor a celor care au suferit prin deportări, concentrări, foamete, care au fost împuşcaţi fără judecată. Atât de mult ne bucurasem pe 13 iunie că suntem împreună şi iată că la nici o lună totul s-a spulberat. I-am auzit pe unii dintre liderii noştri că Rusia ne-ar face probleme cu vinurile, că am putea avea probleme cu Transnistria şi că Decretul lui Ghimpu nu era bine să apară. Mă mir de oamenii noştri politici. Oare viaţa nu i-a învăţat că — cu cât mai mult vor ceda Rusiei, cu atât mai dependenţi vom deveni faţă de ea? Nu văd ei oare ce au făcut Balticii, care nu au fost mai puţin şantajaţi, dar care au avut curajul să rupă şi să plece înainte. Pentru noi ziua de 28 iunie, indiferent ce cred cârmuitorii zilei, rămâne aşa după cum am trăit-o: zi neagră, ocupaţie, care ne-a distrus destinele şi viaţa.