Cum şi-a asumat Dodon, la Moscova, o datorie ce nu aparţine statului

Datoria de 6,5 miliarde USD pentru gazele naturale nu este una de stat, ci aparţine MoldovaGaz, companie-fiică a concernului rus Gazprom, singurul furnizor de gaze al R. Moldova. Respectiv, declaraţia preşedintelui Igor Dodon la Moscova, precum că datoria din dreapta Nistrului (circa 500 mil USD) şi cea din stânga Nistrului (6 mlrd USD) „este datoria totală a Moldovei”, nu are suport juridic, susţin experţi economici. Aceştia argumentează că şeful statului nu are competenţe de a purta negocieri cu Gazprom, iar discuţiile despre datorii, semnarea contractelor şi stabilirea tarifelor ţin, în exclusivitate, de competenţa Comisiei interguvernamentale moldo-ruse pentru colaborare economică, prezidată de ministrul Economiei, Octavian Calmâc. Astfel, toate afirmaţiile şefului statului făcute după întâlnirea cu reprezentanţii Gazprom trebuie considerate ca fiind declaraţii private ale cetăţeanului Igor Dodon, susţin experţi în domeniu.

De cealaltă parte, Igor Dodon, după întoarcerea în ţară, a explicat că fiecare cetăţean va plăti atât gaz cât a consumat: „Nu poate fi vorba de punerea datoriei Transnistriei pe umerii consumatorilor din dreapta Nistrului. Datoria este a MoldovaGaz şi a Gazpromului, care este acţionar, şi acestea sunt problemele lor… ”.

„Există o comisie interguvernamentală moldo-rusă, prezidată, din partea R. Moldova, de dl Calmâc, iar de cealaltă parte, de dl Rogozin (vicepremier al F. Ruse şi reprezentant special al lui V. Putin pentru regiunea transnistreană, n.r.). Unul dintre subiectele discutate în cadrul Comisiei interguvernamentale este şi cel referitor la aprovizionarea cu gaze. Totodată, mai există consultări între Ministerul Economiei şi Gazprom. Discutarea preţurilor, tarifelor ţine de competenţa ministrului Calmâc, a Comisiei interguvernamentale mixte, de Ministerul Economiei şi nicidecum de preşedinte. Altă întrebare ţine nemijlocit de instituţii şi structuri tehnice. Nu există o datorie de stat, aşa cum invocă preşedintele. Este datoria unui agent economic, nu se referă la datoria R. Moldova. Este datoria MoldovaGaz, companie-fiică a Gazpromului. Nu este vorba despre datoria de stat a R. Moldova. Datoria de şase miliarde nu are nicio legătură directă cu R. Moldova. Asta deja ţine de alte aspecte”, explică Gheorghe Bălan, viceprim-ministru pentru Reintegrare.

Întrebat dacă preşedintele poate decide ca datoria regiunii transnistrene să fie transformată în datorie de stat a R. Moldova şi dacă şeful statului poate face declaraţii în acest sens, viceprim-ministrul pentru reintegrare afirmă că „preşedintele poate face orice declaraţie”.

„Nu este responsabilitatea şi competenţa sa (a preşedintelui, n.r.) să discute despre datorii, despre semnarea contractelor, tarife sau altceva. Au fost comentarii suficiente din partea Ministerului Economiei. Nu ţine de prerogativele preşedintelui”, susţine Gheorghe Bălan.

Aceleaşi opinii le are şi expertul economic, directorul Institutului Economiei de Piaţă, Roman Chirca.

„E declaraţia privată a cetăţeanului Dodon. În calitate de preşedinte, el nu are prerogativa să facă astfel de declaraţii sau să poarte negocieri în acest sens. Toate discuţiile sunt purtate la nivelul Ministerului Economiei şi al reprezentanţilor MoldovaGaz. Dacă se lansează în astfel de întrevederi, o face pe cont propriu, neavând mandat oficial de a reprezenta R. Moldova în acest sens”, declară expertul economic.

În cadrul emisiunii „Punctul pe Azi”, la TVR Moldova, ministrul Economiei, Octavian Calmâc, a declarat că datoria nu cade pe umerii cetăţenilor R. Moldova sau ai Guvernului, deoarece aceasta vizează acţionarul MoldovaGaz şi activele acestuia.

„Nu voi intra în polemici la acest subiect, dar vreau să spun că, sub aspect juridic, e o datorie privată a MoldovaGaz faţă de Gazprom, ultimul fiind şi cel mai mare acţionar la MoldovaGaz. Ştiu cu certitudine că, din 2009 încoace, evidenţa datoriei se duce, atât pe malul drept cât şi pe malul stâng, separat, fiind delimitată. Avem şi noi o datorie de peste 500 milioane USD. Suntem în negocieri cu Gazprom şi, acum 1,5 ani, am făcut o ofertă de depăşire a acestei situaţii, iar peste o săptămână, colegul meu merge la Moscova să continue discuţiile vis-a-vis de această problemă. Avem un instrument de renegociere a datoriei printr-un instrument financiar oferit de Banca Mondială”, a declarat ministrul Economiei.

Altfel spus, a explicat Gheorghe Bălan, viceprim-ministru pentru Reintegrare, MoldovaGaz este un agent economic care, în mod normal, trebuie să-şi întoarcă datoriile de la companii sau de la persoane fizice, care achită sau nu achită facturile. Gheorghe Bălan susţine că Igor Dodon cunoaşte bine acest lucru, pentru că a exercitat mandatul de ministru al Economiei.

Expertul economic Roman Chirca afirmă că ţine de responsabilitatea Gazpromului de a-şi recupera mijloacele financiare, deoarece a acceptat ca gazul consumat de cetăţenii din regiunea transnistreană să nu fie achitat. Acesta mai spune că a existat un Memorandum prin care Gazprom a recunoscut că miliardele de la MoldovaGaz nu reprezintă o datorie de stat.

La 30 decembrie 2016, Contractul de furnizare a gazelor naturale cu „Gazprom” a fost prelungit pentru trei ani, fiind valabil până la 31 decembrie 2019. Actele semnate stipulează că, pe perioada valabilităţii contractelor, se va aplica aceeaşi formulă europeană de stabilire a preţurilor de achiziţie la gazele naturale pentru consumatorii din R. Moldova, formulă bazată pe valoarea medie aritmetică a preţului de vânzare a gazelor naturale de către Gazprom în ţările europene şi cotaţiile preţurilor la produsele petroliere.

La Moscova, Dodon a declarat că, la Chişinău, se examinează posibile variante de achitare a datoriei către Gazprom.

„Avem anumite idei cum să ieşim din această situaţie. Datoria din dreapta Nistrului este de circa 500 mil USD, iar din stânga Nistrului – de circa 6 mlrd USD. Trebuie să înţelegem că toată această datorie – de peste 6,5 mlrd USD – este datoria totală a Moldovei”, a declarat Igor Dodon, afirmând că Gazprom nu împarte datoria în cea a regiunii transnistrene şi cea a regiunii din dreapta Nistrului ale R. Moldova.

Roman Chirca, expert economic, directorul Institutului Economiei de Piaţă:

„La acest moment, e o situaţie de extindere pentru încă trei ani a contractului. Lucru ce continuă de vreo 4—5 ani. S-au purtat discuţii şi negocieri. Ceea ce s-a strecurat în presă e că partea rusă a încercat să revadă coşul energetic în baza căruia să fie stabilit tariful, care este dezavantajos pentru R. Moldova. În plus, deoarece nu există un alt contract, aceasta e o tentativă a Rusiei de a aplica principiul „ia sau plăteşte”. Acest fapt înseamnă contractarea unui volum fix de gaze. Dacă R. Moldova consumă mai puţin, diferenţa neconsumată oricum o achită Gazpromul. E o politică foarte agresivă. În repetate rânduri, această propunere s-a vehiculat ca una din opţiuni. De obicei, Rusia vine cu proiecte de contracte pentru R. Moldova care conţin capcane şi mine subacvatice, care presupun „ia sau achită”, fie prin modificarea, manipularea coşului energetic pentru o perioadă anterioară, când costul la petrol era înalt. Lucru, iarăşi, inadecvat, pentru că, la acest nivel, R. Moldova deja a achitat gazul. Vorbim aici despre un coş energetic raportat la situaţia curentă pe piaţa energetică internaţională”, a explicat Roman Chirca.