Comuniştii în dilemă: boicot sau mandate?

După patru luni de sabotaj şi boicotare a şedinţelor Parlamentului, deputaţii comunişti rămân „pe poziţii”. Cât poate continua acest boicot? Cum schimbăm situaţia?

Alecu Reniţă, ex-deputat, preşedinte MEM

Va dura atât cât va exista interesul politic al comuniştilor pentru acest boicot. Deşi, personal, cred că trenul a plecat. Boicotarea Parlamentului a început cu 4 luni în urmă, când alegerea preşedintelui era încă sub mare semn de întrebare. Miza PCRM a fost să provoace alegeri anticipate. Atunci au început marşurile stradale la Chişinău, atunci s-a luat decizia despre convocarea aşa-zisului congres civic. Însă, o dată cu alegerea şefului statului, toate s-au stins. Şi Voronin înţelege perfect acest lucru, dar nu-l lasă orgoliul, nu vrea să arăte că a pierdut duelul cu Alianţa. Plecarea lui Mişin de la PCRM ar putea însemna şi refuzul lui de a boicota ceea ce nu mai poate fi boicotat. Ce să boicotezi, dacă Parlamentul, în componenţa în care este, îşi poate exercita, nestingherit, mandatul? Cazul, însă, care e un precedent în parlamentarismul de la Chişinău, trebuie reglementat legal, astfel încât mofturile politice să nu prevaleze asupra legii.

Ghenadie Vaculovschi, jurist

De boicotat ar putea boicota, nu, însă, şi sabota activitatea Parlamentului. Matematic, în Parlament există azi soluţii pentru tot genul de majorităţi şi cvorumuri. Până la urmă, comuniştii au devenit ostaticii propriei retorici şi nu pot ieşi din capcana pe care tot ei şi-au întins-o. Situaţia nu e simplă. Şi nici în avantajul lor. PCRM este de mai mult timp într-un vid politic, nu produce evenimente, nu influenţează viaţa politică – şi nu doar cea parlamentară. În partid există lume pentru care această izolare devine neconfortabilă. Şi evadarea recentă a celor trei deputaţi nu exclude şi acest motiv – fapt care i-ar putea, cumva, motiva să lase boicotul. Retragerea mandatelor? Este exclus. Şi nici Legea opoziţiei nu cred să-i tenteze, pentru că iniţiativa vine de la Dodon. Doar dacă vor fi interesaţi politic. Însă, ori în Parlament, ori în afara lui, ei vor fi aceiaşi, pentru că în relaţia cu AIE ei nu pot fi altfel.

Eduard Muşuc, deputat PCRM

Nu e boicot, e protestul nostru politic, pentru că pe cale juridică noi nu putem obţine nimic, începând de la alegerea preşedintelui şi terminând cu sistarea postului NIT. Iar la declaraţiile lui Mişin, eu răspund cu un banc: intră un moşneag în baie şi îl găseşte pe Avraam (om credincios) în pielea goală şi cu crucea la gât. Şi îi zice moşul: «Măi Avraam, tu ori îmbracă-ţi chiloţii, ori scoate-ţi crucea de la gât». Aşa e şi cu Mişin. El recunoaşte legitimitatea Parlamentului acum, dar de ce nu a făcut-o mai devreme? Interesele. Nouă nu ne e deloc confortabil în afara Parlamentului, ni s-au redus salariile, ni s-au luat maşinile de serviciu, suntem ameninţaţi cu retragerea mandatelor, însă nu putem reveni în Parlament pentru că aşa vrea Alianţa sau Mişin. Revenirea în Parlament a fost abordată şi la Congresul de sâmbătă al partidului. Urmează să decidem. Când şi cu ce condiţii? Rămâne să vedem.

Victor Popa, deputat, Comisia juridică

Toate apelurile la responsabilizare morală şi încercările Comisiei şi ale majorităţii parlamentare de a convinge opoziţia comunistă să revină şi să-şi reia locul în Parlament nu au dat nimic. Nu s-a schimbat situaţia nici după reducerea salariilor, cu 75%, de la 1 aprilie, curent. Problema e că noi nu avem mecanismele necesare de retragere a mandatelor pentru eschivare de la exercitarea funcţiilor, iar ei se acoperă cu art. 68 din Constituţie, care lasă loc de interpretări. Ca să scoatem problema, un grup parlamentar din PL s-a adresat Curţii Constituţionale să dea o interpretare juridică art. 68/2 pentru cazul de eschivare de la executarea mandatului. Pe 19 iunie, Curtea se va pronunţa asupra sesizării şi dacă ne va da dreptate, vom trece la stabilirea mecanismelor şi, respectiv, la supendarea mandatelor. În practica internaţională există astfel de mecanisme, trebuie să le avem şi noi, ca să nu ne mai jucăm de-a Parlamentul.