Un vis pentru orice coşmar

Cine gestionează migraţia în Republica Moldova?

Acum două săptămâni, Guvernul a aprobat Strategia naţională în domeniul migraţiei şi azilului pentru ani 2011—2020, responsabilitatea pentru implementarea acesteia revenind Ministerului de Interne.

Strategia constituie un răspuns Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize dintre UE şi R. Moldova şi vine să confirme faptul că Moldova este aptă să controleze eficient procesele migraţionale într-un mod eficient, ceea ce constituie o condiţie importantă pentru eventualul regim liber de vize pentru moldoveni în UE.

MAI este responsabil de toate aspectele migraţiei de care se preocupă ţările de destinaţie: controlul frontierei, combaterea migraţiei ilegale în şi prin Moldova, tratamentul solicitanţilor de azil, al refugiaţilor şi migranţilor iregulari, conform standardelor internaţionale. MAI este mandatat să protejeze legea şi ordinea publică, respectând, în acelaşi timp, drepturile omului. Totodată, MAI este un garant important al faptului că R. Moldova asigură controlul fluxului de migranţi şi îşi acceptă cetăţenii reîntorşi, dacă acest lucru îl cer ţările de destinaţie.

Planul de acţiuni al UE este axat pe principalele îngrijorări ale Statelor Membre ale UE ce ţin de cetăţeni moldoveni care solicită azil peste hotare, cei care călătoresc cu documente false, depăşesc termenul legal de şedere şi trebuie reîntorşi, chiar dacă migranţii moldoveni sunt văzuţi din ce în ce mai puţin ca o problemă în statele de destinaţie fiindcă: (1) multe state îi invită în calitate de imigranţi cu statut permanent, cum ar fi SUA, România, Rusia, Australia, Canada (mai ales Quebec); (2) multe state au nevoie de migranţi de muncă calificaţi şi necalificaţi (Israelul, Italia, Suedia şi Elveţia); (3) există mai puţini migranţi iregulari din R. Moldova, în timp ce numărul moldovenilor aflaţi legal peste hotare creşte pe zi ce trece (în Italia locuiesc legal peste 100 000 de moldoveni, dacă nu luăm în calcul miile de moldoveni care sunt acolo cu paşapoarte româneşti sau cei care au obţinut cetăţenie italiană); (4) statele de destinaţie se confruntă cu probleme mult mai mari în legătură cu valurile de solicitanţi de azil ce provin din culturi care sunt, conform unor opinii, mult mai greu de integrat, de angajat şi, dacă e necesar, de reîntors în patrie, cum ar fi Africa de Nord.

E timpul să recunoaştem că migraţia e o noţiune care desemnează două domenii complet diferite: primul, descris mai sus, se axează pe controlul migraţiei, precum e văzută de peste hotare şi altul, care cuprinde migraţia ca factor unic determinant pentru dezvoltarea economică, socială şi demografică a R. Moldova.

Este relevant că, recent, acest ultim domeniu a beneficiat de mai multă atenţie. Mă voi referi la câteva exemple ale dimensiunilor acestuia pentru a explica de ce cele două domenii vizează aspecte diferite din perspective diferite şi trebuie să fie abordate diferit de autorităţi:

(1)  Diaspora/moldovenii de peste hotare (toţi cei cere locuiesc în străinătate şi nu doar cei care au rădăcini în Moldova, aşa cum se definea până acum) s-au bucurat de o atenţie fără precedent în ultimul timp, în calitatea lor de alegători, surse de remitenţe, părinţi care încă mai au copii în Moldova, în calitate de asociaţii, purtători ai tradiţiilor şi limbii noastre, ca “ambasadori”,”investitori” şi “capital uman” – pe scurt, în calitatea lor de cetăţeni ai Moldovei plecaţi peste hotare, dar nu şi uitaţi de ţara de baştină. E unanim recunoscut faptul că, pentru a realiza o dezvoltare demografică, economică şi socială în viitor, o prioritate importantă o constituie promovarea, dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor dintre ţara mamă şi descendenţii săi de peste hotare. Importanţa Diasporei va creşte atât timp cât, pentru moldoveni, “investirea în propria migraţie” rămâne a fi cea mai eficientă investiţie pe care o pot face aceştia. Gestionarea Diasporei este un aspect cheie pentru prosperarea şi supravieţuirea R. Moldova, dar, în mod evident, aceasta nu trebuie să fie o sarcină pentru care să răspundă MAI-ul.

(2) Cât de importante sunt remitenţele? Aceşti bani reduc sărăcia, le permit copiilor să meargă la şcoală, lasă deschise magazinele din sate, adaugă sume enorme veniturilor de pe TVA, construiesc case, contribuie la deschiderea mai multor magazine de materiale de construcţie şi acumulează capitalul pe conturile bancare de aici şi de peste hotare. Deşi, în trecut, Guvernul a desconsiderat importanţa remitenţelor la creşterea economică, auzim acum că este timpul ca R. Moldova să exporte mai multe bunuri pentru a reduce “exportul de oameni”. Există şi alte argumente ale importanţei remitenţelor (acestea contribuie dublu la importul valutei străine, în raport cu contribuţia exporturilor de bunuri şi servicii). Pentru a susţine argumentul meu, voi reitera doar că nu este prevăzut clar că acest aspect cheie al migraţiei trebuie să fie abordat de autorităţile responsabile de încurajarea revenirii migranţilor acasă pentru a munci şi a investi aici.

(Planul de acţiuni privind stimularea reîntoarcerii lucrătorilor migranţi moldoveni de peste hotare http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=329366)

(3) Cum sunt abordate problemele demografice? Există o Comisie Naţională pentru Populaţie şi Dezvoltare care abordează efectele negative ale crizei demografice din R. Moldova. Până acum, aceasta a analizat mai ales indicii de fertilitate, natalitate şi mortalitate, rezultaţi într-un spor demografic negativ: mai puţine naşteri decât decese. Dacă Comisia ar lua în calcul cele câteva sute de mii de migranţi drept emigranţi permanenţi, şi nu doar drept “absenţi temporar”, situaţia ar arăta şi mai rău. Acest fapt este vizibil dacă facem o călătorie prin satele semi-pustii de la Palanca la Soroca şi de la Lipcani la Giurgiuleşti, sau pe malul stâng al Nistrului unde situaţia pare şi mai deplorabilă. În Armenia, pierderea demografică constituie o problemă de securitate naţională. Deşi această situaţie ar putea să nu fie aplicabilă în cazul Moldovei, o privire sinceră în viitor ar arunca o umbră asupra speranţelor noastre pentru o Moldovă prosperă.

(Comisia Naţionala pentru populaţie si dezvoltare http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=320847)

(4) Care sunt efectele exodului de creieri şi abilităţi? Consecinţele negative ale migraţiei asupra ţării nu pot fi exprimate în cifre, dar cei care ştiu cât de greu e să găseşti angajaţi calificaţi, cei care au simţit impactul asupra afacerii sau întreprinderii, atunci când angajaţii cheie, cei bine instruiţi, pleacă, vor înţelege că Moldova ar fi putut pierde “masa critică de capacităţi şi creieri” de care are nevoie pentru a merge înainte şi a realiza reformele atât de necesare ţării. Există iniţiative noi pentru sistarea exodului de creieri şi pentru atenuarea efectelor acestuia, dar, la fel ca şi aspectele migraţiei abordate mai sus, asemenea  iniţiative presupun competenţe ce depăşesc mandatul unui singur minister.

Strategia naţională în domeniul migraţiei şi azilului pentru 2011-2020 reprezintă un pas important pentru realizarea Planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize, dar aceasta include aspecte ale migraţiei, precum cele abordate mai sus, de care nu ar trebui să fie responsabili cei desemnaţi pentru implementarea Strategiei.
Pentru a implementa reuşit şi consecvent această Strategie, ar trebui ca două grupuri de lucru diferite să se ocupe de cele două componente ale gestionării migraţiei: Componenta (1) ce ţine de controlul migraţiei şi Componenta (2) – migraţia ca cel mai important factor de dezvoltare economică, socială şi demografică a R. Moldova.

În trecut, ambele componente ţineau de competenţa unei singure structuri independente, după care o reformă administrativă a divizat cele două componente după modelul pe care l-am sugerat mai sus: controlul migraţiei a revenit MAI, iar domeniul migraţiei şi dezvoltării a revenit Ministerului Economiei (mai târziu Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei).

Dacă această reformă reprezenta un pas înainte, atunci Strategia reprezintă unul înapoi – cel puţin la nivel conceptual.

Doar în ultimii trei ani, mii de copii moldoveni s-au alăturat legal părinţilor lor migraţi în Italia. Acest fapt demonstrează un progres enorm, indicând că migraţia moldovenilor a evoluat dintr-o formă ilegală – fiind o problemă ce ţine de competenţa MAI, în una legală, care este o preocupare a întregii ţări, fiindcă chiar viitorul R. Moldova ar putea depinde de aceasta.

Martin Wyss,
şeful misiunii Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM)

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *