Cer monument, primesc promisiuni

232-monument“La anul va fi construit monumentul în memoria deportaţilor”. Cu această promisiune, deja ani la rând, sunt minţiţi sutele de deportaţi prezenţi la acţiunile de comemorare a victimelor regimului comunist. Anii au trecut, iar monumentul nu a mai fost înălţat. Promisiunile continuă să curgă din partea oficialilor, însă oamenii par să nu mai creadă că un monument pentru victimele deportărilor va fi, în sfârşit, construit.

Deşi construcţia unui monument în memoria celor deportaţi este vehiculată de vreo 10 ani, până în acest moment deportaţii nu s-au învrednicit de acest drept. Asta, deşi la conducerea primăriei s-au perindat primari atât democraţi, cât şi susţinuţi de PCRM.

Ce spun primarii?

Totuşi, din ce cauză, până acum, nu a fost construit un monument în memoria deportaţilor?

Serafim Urechean, primar de Chişinău în perioada 1994—2005, îi consideră pe comunişti responsabili de faptul că nu a reuşit să construiască monumentul. “Noi am pus piatra de temelie şi a fost anunţat un concurs în vederea selectării proiectului, dar au venit comuniştii la putere, în 2001, şi de atunci nu s-a mai putut face nimic. Totuşi, până la urmă, îl vom construi”, promite din nou Urechean.

Vasile Ursu a fost şi el primar de Chişinău în 2005—2007. La 6 iulie 2005, fiind prezent la acţiunea de comemorare a victimelor regimului comunist-stalinist, acesta promitea că, anul viitor (în 2006 – n.r.), în scuarul gării va fi ridicat un monument în memoria deportaţilor. Acum el spune că în acea perioadă ar fi trebuit să fie pregătit proiectul. “Am găsit arhiva, am vorbit cu arhitecţii, dar, dat fiind faptul că, în 2007, am plecat din primărie, nu am reuşit să duc lucrările până la capăt. Din toată inima am dorit să-l construiesc”.

Fostul primar consideră că actuala conducere a primăriei nu doreşte să construiască monumentul. “Să nu găseşti 2 mil. de lei ca să-l faci, dacă ai deja proiectul? Dacă aş fi eu persoana care s-ar ocupa de oraş, nici nu m-aş consulta cu consiliul, l-aş construi, după care aş da darea de seamă pe ce am cheltuit banii. Consiliul ce-o să-mi facă? O să ceară banii de la mine?”. Potrivit lui Ursu, primăria doreşte să-şi facă reclamă pe baza acestei construcţii. Ursu îşi aminteşte cum cei deportaţi îi povesteau cu lacrimi în ochi prin ce-au trecut şi spune: “Să nu le faci acestor oameni un monument care pentru ei ar reprezenta foarte mult… Nu contează din ce partid faci parte, e nevoie de puţină bărbăţie pentru ca, în sfârşit, să le faci deportaţilor ceea ce le-ai promis”, a conchis Ursu.

Actualul primar, Dorin Chirtoacă, a promis şi el anul trecut că în scuarul Gării Feroviare va fi construit monumentul în memoria deportaţilor. Pentru că nu a fost construit, edilul capitalei a promis că acest lucru se va întâmpla anul acesta. „Încă din luna octombrie am rezervat în bugetul pe anul 2009 trei milioane de lei pentru construcţia monumentului. Am desfăşurat în mod repetat un concurs pentru selectarea proiectului, însă, din păcate, CMC nu a adoptat până în prezent bugetul pentru Direcţia Construcţii Capitale, care urmează să se ocupe de acest proiect. Dacă consiliul nu se va întruni şi nu se va pronunţa asupra problemei, proiectul va rămâne blocat în continuare, dar noi vom depune eforturi în vederea aprobării finanţării construcţiei monumentului”.

Acuze aduse comuniştilor

Sâmbătă, 13 iunie, deportaţi, urmaşi sau rude ale acestora, întruniţi în cadrul unei manifestări organizate în scuarul Gării Feroviare din Chişinău, au evocat memoria celor care nu s-au mai întors din lagărele de concentrare siberiene. Au fost depuse flori pe piatra de temelie a viitorului ansamblu arhitectural, dedicat amintirii celor deportaţi în Siberia în anii 1941—1949. Principala preocupare a celor prezenţi nu a fost însă evenimentul în sine, ci monumentul promis ani în şir de autorităţi şi care nici în acest an nu a fost construit.

Opiniile privind înălţarea unui monument sunt, totuşi, diferite. Unii spun că monumentul nu a fost construit deoarece “cu cât se ştie mai puţin despre ce a fost, cu atât este mai bine. Cei de la conducere nu doresc ca noi să cunoaştem adevărul”, zice Galina Stamati, care însă nu şi-a pierdut speranţa şi crede că actualul primar va reuşi, până la urmă, să-şi respecte promisiunea, astfel încât, până la anul, monumentul să fie gata. Deşi monumentul trebuie construit de autorităţile publice locale, foştii deportaţi îi consideră vinovaţi pe comunişti pentru stagnarea lucrărilor. “I-au împiedicat cei de sus să-l construiască, dar am încredere în Dorin Chirtoacă, zice Tudor Şalaru, completat de Pavel Mereacri, care crede că comuniştii nu au dorit ca un astfel de monument să existe. “Când era Urechean primar, au fost puse bazele acestei construcţii, iar acum, pe timpul lui Chirtoacă, sperăm că ea va fi finalizată”.

Alţii consideră că principalul motiv din care monumentul nu a fost construit este lipsa banilor. “Anul ăsta se va construi, pentru că se împlinesc 60 de ani de la valul de deportări din 1949, ne-a spus Simion Bardari. La aceste vorbe s-a alăturat şi Ludmila, o femeie în vârstă, care nu a dorit să-şi spună numele de familie de frică. “Au distrus Parlamentul şi Preşedinţia ca să le reconstruiască pe banii noştri, iar pentru un mic monument nu găsesc bani. Deja de trei ani vin aici, şi de fiecare dată am auzit promisiunea că se va face, dar până acum situaţia a rămas neschimbată.”

Monumentul, motiv de scandal

Această problemă a constituit şi un motiv pentru replici tăioase între unii dintre deportaţi, care i-au reproşat tărăgănarea lucrărilor Valentinei Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici. Aceste persoane nu implică politica în eşuarea construcţiei monumentului şi îi consideră pe toţi politicienii la fel. “Ei vor să-i alegem, după care uită de promisiuni. Tot ne spun că la anul va fi, dar uite, monumentul nu-i. Acum au zis din nou aceleaşi vorbe, dar mă îndoiesc că se vor ţine de cuvânt”, concluzionează Vladimir Mircă. De cealaltă parte, Iulia Grumeza aminteşte despre situaţia creată la şedinţa Parlamentului, când, la propunerea lui Vladimir Hotineanu de a păstra un moment de reculegere în memoria deportaţilor, niciun comunist nu s-a ridicat în picioare. “În ce ţară se mai poate întâmpla aşa ceva, unde trăim? Suntem la noi acasă, trebuie să ne apărăm drepturile. Primarul doreşte să se facă ceva, dar i se pun multe piedici”.

Valentina Sturza spune că monumentul nu a fost construit pentru că „nu au fost proiecte interesante, iar acelea care au fost prezentate la primărie nu expuneau durerea noastră sufletească. Vrem să fie un monument la care atunci când o să vină lumea, să vadă deodată că acesta este monumentul în cinstea deportaţilor. Anul acesta sperăm că va fi construit, dar acum nici primăria nu poate face nimic, chiar dacă a alocat bani pentru construcţia monumentului, pentru că i-au fost blocate conturile”, a declarat Sturza.

Victor MOŞNEAG

Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *