Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Cei 170 de reclamanţi din…

Cei 170 de reclamanţi din dosarul şcolilor cu studiere în limba română din stânga Nistrului – ignoraţi de Rusia

Pe 19 ianuarie 2013, a expirat termenul de executare a Deciziei Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO), prin care Federaţia Rusă este condamnată pentru violarea drepturilor la educaţie în regiunea transnistreană a R. Moldova, fiind acuzată de interzicerea predării în şcoli a limbii române în baza grafiei latine, de presiuni şi maltratări exercitate asupra pedagogilor, elevilor şi părinţilor celor 8 şcoli fidele structurilor constituţionale de la Chişinău, care nu s-au conformat regimului separatist. Rusia, care pretinde că e un stat democratic, are obligaţiunea de a respecta Declaraţia ONU,  aprobată de Adunarea Generală a acestui for mondial la 10 decembrie 1948, membru al căruia este şi ea. Astfel, autorităţile ruse urmau, în mod obligatoriu, să se conformeze deciziei Înaltei Curţi.

Odată cu despăgubirile morale ale celor 170 de reclamanţi, hotărârea  prevede şi restituirea sediilor de care au fost deposedate ilegal aceste instituţii; excluderea din aşa-zisa legislaţie a aşa-zisei “republici moldoveneşti nistrene” a  prevederilor ce interzic folosirea grafiei latine în regiune; anularea interdicţiilor cu privire la introducerea în acest spaţiu a cărţilor, manualelor şi altor materiale necesare pentru buna funcţionare a şcolilor; încetarea campaniei de intimidare şi discriminare asupra celor ce doresc să studieze în română; asigurarea condiţiilor de funcţionare în raioanele din stânga Nistrului şi la Tighina a şcolilor ce activează în baza Curriculei elaborate de Ministerul Educaţiei din R. Moldova.

Se pare că mentalitatea imperială, consolidată de secole, pe care, cu regret, încă nu a putut-o depăşi, nu-i permite actualei puteri de la Moscova să aibă un comportament civilizat.

Dacă Federaţia Rusă şi-ar fi dorit cu-adevărat soluţionarea diferendului transnistrean, problema  de mult ar fi fost depăşită. Ambiţiile imperiale, care au şi plăsmuit “republicuţa moldovenească nistreană”, acum 20 de ani, o împiedică să facă acest lucru. Sunt numeroase exemple care demonstrează că Rusia tratează aceste obligaţiuni după bunul său plac. E suficient să amintim doar câteva dintre ele: declanşarea conflictului armat în primăvara anul 1992 în R. Moldova, care s-a soldat cu moartea a sute de oameni şi ocuparea de către forţele separatiste proruse,  îndrumate şi susţinute totalmente de Moscova, a unei părţi din teritoriul suveran al R. Moldova, în urma cărui fapt a apărut copilulul nelegitim cu numele rmn,  plăsmulit de Tiraspol şi Moscova. Drept dovadă că acest copil le aparţine este cunoaşterea exclusivă de către acesta a limbii părinţilor săi – rusa.

Decizia CEDO în cazul grupului Ilaşcu spune clar că Rusia este agresor şi este obligată să-şi retragă efectivul militar, armamentul şi muniţiile de pe teritoriul suveran al statului nostru.

Aceleaşi obligaţiuni au fost puse în faţa sa şi prin Declaraţia Summitului de la Istanbul, în 1999, în care era prevăzut angajamentul Federaţiei Ruse de a efectua evacuarea completă a trupelor sale de pe teritoriul R. Moldova până la finele anului 2002. Rusia, însă, sub diferite pretexte inventate, nici până astăzi nu şi-a indeplinit aceste obligaţiuni internaţionale. Trupele militare ruse, împreună cu armata transnistreană, continuă să afecteze atât securitatea naţională, cât şi securitatea europeană.

Suntem nevoiţi să constatăm că Decizia CtEDO a rămas neexecutată. Situaţia liceelor şi gimnaziilor cu predare în limba română, care activează în regiunea transnistreană în baza Curriculei Ministerului Educaţiei, după pronunţarea deciziei Înaltei Curţi de la Strasbourg, timp de trei luni, nu s-a îmbunătăţit cu nimic. Dimpotrivă, s-a complicat şi mai mult.

Încurajaţi de oficialii Federaţiei Ruse, liderii separatişti au atacat încontinuu în această perioadă   şcolile cu predare în grafie latină, care, acum 8 ani, s-au plâns la CtEDO şi,  la 19 octombrie 2012, li s-a dat câştig de cauză. Pretinsa ministră de externe a aşa-zisei “rmn”, Nina Ştanski, în repetate rânduri a învinuit R. Moldova de politizarea problemelor legate de situaţia şcolilor româneşi. Aceste instituţii, fără vreo argumentare, au fost declarate de ea “cuiburi fasciste” care educă terorişti şi în care nivelul de predare este primitiv, sub orice nivel.

Dacă am fi locuit într-un spaţiu în care legea ar fi în capul mesei, pentru discriminarea şi ofensele aduse la adresa şcolilor şi a cadrelor didactice care activează în aceste instituţii, dânsa ar fi fost atacată în instanţa de judecată. Dar nu şi în cazul nostru, când, în regiunea transnistreană, noţiunea de om nu înseamnă nimic şi el nu poate fi protejat de nimeni. Confirmă cele declarate nenumăratele răpiri şi condamnări la ani grei de detenţie pronunţate în ultimul timp de organele neconstituţionale de la Tiraspol la adresa cetăţenilor R. Moldova. Încă mai sperăm că va veni timpul când cei care îşi permit atare atacuri vor răspunde în faţa legii pentru crimele comise împotriva populaţiei băştinaşe.

Declaraţiile liderilor de la Tiraspol sunt menite să intimideze pedagogii, elevii şi părinţii acestor copii, ca, până la urmă, să lichideze şcolile cu predare în grafia latină.

De altfel, nu doar cadrele didactice din instituţiile subordonate Ministerului Educaţiei din R.Moldova, dar toată populaţia, inclusiv cei de alte etnii, care locuiesc în acest spaţiu, sunt ostatici ai situaţiei în care statul R. Moldova nu ne poate asigura securitatea personală, protecţia socială şi juridică.

Învinuirile nefondate şi falsurile despre şcolile cu predare în limba română, inventate şi promovate de autorităţile separatiste, tensionează situaţia, provocând ură faţă de populaţia de origine română. În consecinţă, putem fi arestaţi oricând de organele neconstituţionale din regiune sau putem fi supuşi unor atacuri banditeşti din partea elementelor criminale, încurajate de autorităţile separatiste.

Aflându-ne într-o astfel de situaţie, noi, cadrele didactice, nu înţelegem sensul propunerilor Misiunii OSCE din R. Moldova ca şcolile cu predare în grafia latină să fie licenţiate de organele neconstituţionale de la Tiraspol. Ceea ce ar însemna înlocuirea limbii şi literaturii române, istoriei românilor cu o  limbă  inexistentă din punct de vedere ştiinţific, cu o istorie falsificată a Transnistriei. Chiar şi geografia ar trebui schimbată, în viziunea lor. Putem oare schimba aşezarea geografică a R. Moldova după placul Moscovei? Sau Nistrul poate fi înlocuit cu râul Volga? Până la urmă, aceasta ar însemna realizarea scopurilor Rusiei şi ale separatiştilor de la Tiraspol prin lichidarea acestor şcoli. Asemenea “soluţii”  nu pot fi susţinute vreodată de către pedagogi.

Eleonora Cercavschi,  directorul Liceului Teoretic “Ştefan cel Mare şi Sfânt” din or. Grigoriopol, Transnistria