Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   CEDO - arma Transnistriei împotriva…

CEDO – arma Transnistriei împotriva R. Moldova

227-ilascuInstanţele de judecată din Transnistria nu sunt recunoscute, iar cetăţenii nemulţumiţi de o decizie judiciară nu o pot ataca într-o instanţă superioară. Organizaţia „Promo-Lex” arată că în Transnistria sunt încălcate cele mai elementare drepturi ale omului, în timp ce cetăţenii transnistreni sunt privaţi de dreptul de a apela direct la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO). Totuşi, numărul plângerilor cetăţenilor din Transnistria la CEDO împotriva Moldovei ar putea creşte, ceea ce ar cauza o povară financiară imposibilă pentru buget.

Pentru a apela la CEDO şi pentru a avea şanse de câştig, oamenii din această zonă trebuie să se adreseze mai întâi unor instanţe legale de pe teritoriul R. Moldova sau din ţara pe care ulterior o vor denunţa la CEDO, în cazul în care nu primesc o decizie favorabilă. Totuşi, chiar dacă persoanele din acea regiune apelează la instanţele de pe teritoriul R. Moldova, deciziile pe care le iau acestea nu sunt recunoscute în Transnistria, şi deci nu sunt aplicate.

Din Transnistria, direct în Europa

În cazul în care miile de persoane nedreptăţite din Transnistria ar urma această procedură, bugetul R. Moldova ar putea avea de suferit masiv pentru plata despăgubirilor, deoarece majoritatea persoanelor de acolo ar acuza încălcarea drepturilor în R. Moldova. „E adevărat că nu foarte mulţi locuitori din Transnistria apelează la CEDO, pentru că, în acea regiune, această instanţă nu este foarte cunoscută”, susţine juristul tiraspolean Stepan Popovschii.
„Totuşi, sunt persoane care au apelat la CEDO imediat după ce au primit răspunsuri negative de la instanţele din Transnistria. În aceste plângeri sunt acuzate R. Moldova, Ucraina şi Rusia, chiar dacă instanţele din aceste state nu au participat la luarea deciziei”, spune juristul, menţionând că nu a venit încă niciun răspuns de la Curtea Europeană, dar că numărul persoanelor din Transnistria care apelează direct la CEDO e în creştere.

Stepan Popovschii a enumerat câteva dintre cele mai frecvente încălcări privind drepturile omului. El spune că în Transnistria nu există o a doua instanţă, care ar putea corecta eventualele greşeli ale primei, instituţiile abilitate sunt conduse de oameni aleşi de Igor Smirnov, iar procesele de judecată pot dura 4-5 ani de zile. Mai mult decât atât, şedinţele de judecată se desfăşoară în cabinetul judecătorului, iar atunci când se ia o decizie, părţile ies din cabinet, iar judecătorul rămâne cu telefonul la îndemână, putând fi uşor influenţat.

Lege cu statut de „prevedere”

Conform legii cu privire la statutul juridic special al localităţilor din stânga Nistrului, „Judecătoriile, organele procuraturii, SIS, Direcţia Afacerilor Interne ale Transnistriei sunt părţi componente ale sistemului unic de instanţe judecătoreşti şi ale sistemului unic de organe de drept ale R. Moldova şi îşi desfăşoară activitatea… în baza legislaţiei R. Moldova”. După cum ne-a spus însă Nicolae Clima, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorii care activează în Transnistria nu se supun acestui Consiliu. „Instanţele care activează acolo sunt nelegitime, iar Consiliul nu are nicio influenţă asupra lor. Judecătorii transnistreni nu sunt monitorizaţi de noi, deciziile lor le considerăm ilegale şi nu sunt executate pe teritoriul R. Moldova”.

Pentru a ajuta persoanele care se consideră nedreptăţite de către instanţele de judecată din regiunea transnistreană, la Ştefan-Vodă, Chişinău, Rezina şi Floreşti activează câte un judecător pentru oraşele din partea cealaltă a Nistrului: Slobozia, Grigoriopol, Râbniţa şi, respectiv, Camenca. Aceşti judecători examinează atât litigiile din teritoriul unde activează, cât şi din partea stângă a Nistrului. Stepan Popovschii susţine că este, practic, imposibil ca deciziile acestor judecători din localităţile menţionate să fie puse în practică de transnistreni.

Ilaşcu, un precedent molipsitor?

Solicitat să-şi spună părerea vizavi de faptul dacă persoanele nedreptăţite de instanţele de judecată din Transnistria care apelează la CEDO pot produce daune bugetului Moldovei, Clima a spus: „Aici este problema! R. Moldova, chiar dacă şi-a făcut o rezervă pe cazul Ilaşcu, nu s-a soluţionat nimic. Este o problemă politică aici, unde alţii ar trebui să se pronunţe.” Clima a mai menţionat că până acum nu există un caz concret în care Moldova a plătit despăgubiri în baza deciziilor CEDO privind Transnistria, în afara cazului Ilaşcu. Reamintim că în cazul Ilaşcu au fost declarate responsabile de către CEDO R. Moldova şi Fedearaţia Rusă.

Dumitru Mânzarari, expert IDIS „Viitorul”, susţine însă că R. Moldova nu poate să poarte responsabilitate pentru încălcarea drepturilor omului în Transninstria fiindcă nu controlează administrativ teritoriul dat. „Potenţial, Rusia, care are forţe militare acolo, dar şi autorităţile autoproclamatei republici, care duc responsabilitate juridică, ar trebui să poarte răspundere”.

Dumitru Braghiş, liderul PSD, care în campania electorală a propus ca această regiune să fie concesionată pe un termen de 30 de ani Rusiei, are însă o altă părere. Acesta susţine că atâta timp cât problema transnistreană nu va fi soluţionată şi atâta timp cât R. Moldova nu va renunţa la toate drepturile sale asupra Transnistriei, va purta o responsabilitate pentru tot ce se întâmplă în acea regiune.

Printre frică şi suferinţă

Alexandru Postică, directorul executiv al Promo-Lex, susţine că pentru încălcarea drepturilor omului din autoproclamata rmn trebuie să poarte răspundere două state: pe de o parte, R. Moldova pentru că trebuie să întreprindă toate măsurile pentru a apăra drepturile tuturor cetăţenilor săi, iar pe de alta – Federaţia Rusă, pentru faptul că susţine în continuare sistemul din regiune. „Cu siguranţă, pe viitor vor fi emise multe decizii de condamnare a Moldovei pentru problemele din Transnistria, însă, doar dacă cererile avocaţilor vor fi întocmite corect”, a conchis Postică.

Recent, la ZdG a apelat Ion S., care s-a plâns că miliţienii transnistreni, lui, dar şi altor cetăţeni dintr-un sat din Transnistria, le fabrică mai multe dosare pentru simplul fapt că nu le plătesc acestora diferite sume de bani sau nu le oferă ce îşi doresc acei „oameni ai legii”. Această situaţie durează de ani de zile, deoarece „nimeni nu se încumetă să-i înfrunte”, ne-a spus bărbatul, care nu şi-a divulgat numele din motive de securitate. El s-a arătat sceptic că se va rezolva ceva în Transnistria în viitorul apropiat, menţionând că foarte multe persoane aflate în acea regiune suferă, pentru că nu există cineva care să-i apere de fărădelegile ce se produc.

Declaraţiile bărbatului sunt confirmate şi de „Promo-Lex”, care a realizat mai multe studii cu privire la situaţia persoanelor care locuiesc în regiune. După cum susţine Ion Manole, preşedintele acestei organizaţii, acolo sunt încălcate cele mai elementare drepturi ale omului, fără ca instituţiile constituţionale să intervină. Astfel, pe lângă problemele legate de şcolile din regiune sau cele ale fermierilor care nu pot să-şi lucreze pământul, creşte constant numărul deţinuţilor care stau în condiţii improprii, al bolnavilor de SIDA şi de tuberculoză din închisorile transnistrene.

Ilie Ilaşcu, fost deţinut politic la Tiraspol, susţine că anume Federaţia Rusă este vinovată de ce se întâmplă în Transnistria, menţionând că în această regiune sunt foarte multe persoane cărora li se încalcă drepturile şi se califică la normele de protecţie  asigurate de CEDO. Ilaşcu consideră că numărul celor care îşi cer dreptatea nu este foarte mare. „Atunci când s-a pronunţat decizia în cazul meu, am înţeles că avocaţii care m-au ajutat pe mine au pornit cu avânt, având fiecare câte 20-30 de dosare. Peste o jumătate de an însă, din diferite motive, totul s-a stopat. Personal nu înţeleg de ce, pentru că, dacă cazul nostru a durat 3-4 ani, acum există un precedent, şi în 2-3 luni totul s-ar fi rezolvat. Cred totuşi că nu se face nimic pentru că că celora care încearcă li se dă imediat peste mâini, şi chiar sunt ameninţaţi de către cei de la Chişinău”.

Victor MOŞNEAG