Ce rol are Rusia în medierea conflictului transnistrean?

Mai are Rusia dreptul de „mediator” în problema transnistreană?

Maria Roibu, Liceul „Alexandru cel Bun”, Tighina

Rusia face ceea ce îi convine ei în Transnistria. Îşi caută de interesele şi politica sa. Aşa a fost mereu. Pe noi nu ne mai miră acest fapt, deşi ne deranjează şi ne supără mult. La drept vorbind, noi nici nu ne-am aşteptat că Rusia va da curs deciziei CEDO, deşi era obligată. Dar, pentru noi, e foarte important că există această decizie, prin care au fost recunoscute, de o Instanţă europeană,  nelegiuirile Rusiei. În rest, puţin ce mai contează, pentru că Transnistria este tot mai mult un teritoriu mort. Lumea pleacă. Şi nu doar moldovenii. Rusia mediator? Scuzaţi, vă rog. Lupul stăpân la oi? Nu a fost şi nici nu poate fi vreodată.

Anatol Petrencu, istoric

Râs cu plâns. Rusia încearcă să fugă de păcatele sale. Ignorând decizia CtEDO,  ea crede, probabil, că s-ar putea salva de acuzaţiile potrivit cărora anume ea este mama tuturor relelor în Transnistrtia. Bine, dar în afara dosarului şcolilor de limbă română, mai există „cazul Ilaşcu”, „cazul Ivanţoc”,  alte câteva dosare pierdute de Rusia la CtEDO,  prin care nu Tiraspolul, ci Rusia este acuzată de agresiune militară, violarea unui teritoriu suveran, violarea drepturilor omului, etc. De ce să ne ascundem după deget? Nu poate fi Rusia, concomitent, şi parte vinovată în dosare, şi mediator. Chişinăul trebuie să pună problema deschis.

Ghenadie Vaculovschi, jurist

Rusia doar formal este mediator în „problema transnistreană”. În realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Rusia este stat agresor, a fost parte la secesiune, la conflictul armat, de 20 de ani deţine controlul politic, economic şi miltar asupra regiunii de est a R. Moldova, ea a creat „problema transnistreană” şi tot ea „mediază” rezolvarea acestei probleme. E un nonsens. Paradox. Rusia nu a avut niciodată comportamentul adecvat unui mediator. Şi „cazul şcolilor de limbă română”, alături de celelate, pierdute de Rusia la CEDO, asta demonstrează, de fapt. Şi dacă Chişinăul va tolera acest lucru, situaţia nu are cum se schimba.

Vitalie Nagacevschi, „Juriştii pentru Drepturile Omului”

Rusia niciodată nu a avut cum fi mediator în problema transnistreană. S-a demonstrat că ea a fost parte beligerantă în războiul din 1992. Însă, marile puteri îşi au propriile reguli de joc şi deseori nu se conformează normelor generale. Cazul Rusiei este unul dintre acestea, chiar dacă toţi conştientizează că statutul Rusiei în formatul de negocieri este unul impropriu… A trecut prea mult timp. Nu ştiu dacă azi statutul ei mai poate fi revăzut. Însă, Rusia este membru al Consiliului Europei, este parte la mai multe tratate internaţionale şi ea poate fi sancţionată după merit. Depinde pe cât de mult îşi doreşte acest lucru Chişinăul.

Oazu Nantoi, analist politic

Ce vreţi să facă Rusia, dacă Chişinăul tace? Profitând de slăbiciunile autorităţilor R. Moldova, în anul 1990, Rusia a impus o schemă eronată a conflictului transnistrean, precum că acesta ar fi unul intern şi că Rusia ar avea un rol inocent, de împăcare a părţilor. Acest lucru a fost fixat în Memorandumul din 8 mai 1997… Responsabilităţile sunt ale Chişinăului, pentru că tolerează pe rol de mediator un stat agresor. Ceea ce se întâmplă – şi nu doar în cazul şcolilor de limbă română, e rezultatul politicilor „capului plecat”. Nimeni nu vrea să intervină. Şi dacă nu o face Chişinăul, de ce ar trebui s-o facă alţii, în locul lui?

Pentru conformitate, P.G.