Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   Arta contemporană ca dezordine publică

Arta contemporană ca dezordine publică

Sunt puţine şanse ca Artiom Loskutov să fi fost unul dintre instigatorii la vandalizarea Preşedinţiei de la Chişinău (deşi nu se ştie niciodată ce poate trece prin mintea dracilor ăştia de artişti sau prin cea de moldovean). În schimb, la 1 mai 2009, împreună cu un grup de pictori ortaci, a pus la cale ridicarea în cer, adică levitarea, clădirii primăriei din Novosibirsk.

Aveau de gând să ridice clădirea în aer, la o înălţime de câteva sute de metri, s-o ţină sus un ceas de vreme, apoi să-i dea drumul înapoi. Atâta timp cât era în aer, se preconizau dansuri şi cântece pe suprafaţa eliberată. (O acţiune similară a fost întreprinsă şi în octombrie 1967. Atunci, mii de hipioţi, îndrumaţi de Abbie Hoffman, au încercat ridicarea în aer a Pentagonului. Prin incantări, dans şi cântec, afirma Hoffman, clădirea va fi exorcizată de spiritele războiului. Amintesc că, pe atunci, SUA se afla în plin război cu Vietnamul. Hoffman afirma că Pentagonul s-a făcut uşor ca o portocală şi s-a ridicat în cer la câteva sute de metri. Istoriicii sunt de o altă părere – Pentagonul n-a levitat niciodată! Hipioţii au întâmpinat un cordon de poliţişti şi de militari. S-a lăsat cu bătăi şi arestări.)

De ce au vrut Loskutov & Co să ridice în aer primăria Novosibirskului? Pentru că primăria nu a autorizat desfăşurarea „monstraţiei” din acest an (nr. 6), afirmând că străzile oraşului sunt destinate unui eveniment sportiv. Dacă primăria ne-a lipsit de spaţiu, atunci, au zis  Loskutov &Co, noi lipsim de spaţiu primăria!

Monstraţia este lucrarea artistică prin care Loskutov şi colegii săi din grupul CAT (Contemporary Art Terorism) au atras cel mai mult atenţia publicului. Diferenţa dintre „demonstraţie” şi „monstraţie” este următoarea: la demonstraţie lumea poartă lozinci impersonale, dictate de un „comitet organizatoric” sau de un „partid”, iar la monstraţie – lozinci personale. Fiecare participant îşi expune opinia proprie printr-o metodă artistică personală. E posibil pentru că nu există un organ „sus-pus”, care să controleze monstranţii.

Prima monstraţie a avut loc pe 1 mai 2004. A fost anunţată prin şi pe mai multe pagini din internet. Până şi presa rusă a discutat organizarea evenimentului, deşi, nu se ştie de ce, tinerii organizatori au fost prezentaţi drept „antiglobalişti”. Monstranţii nici n-au dovedit bine să se adune că au şi apărut „oamenii în gri”. Miliţienii au insistat să vadă pancartele. Acestea, desigur, nu aveau nimic cu politicul. Pe pancarte scria: „Monstraţie”, „Unde mă aflu?”, „А-а-а-а-аh!”, „Î-î-î-î-i!”, „Maiului mаi!”, „Siberia jaMAIcа!”, „Faceţi dragoste şi nu lucraţi!” – un slogan popular din anii ‘69. Era şi o lozincă roşie pe care nu era scris nimic, în schimb erau pictate nişte dungi verticale albe. Dat fiind faptul că monstraţia se declara un eveniment de exprimare liberă a unor opinii personale, erau şi unele lozinci cu sens mai deşucheat. Acestea au fost confiscate de către miliţieni. Cei o sută de manifestanţi aveau pe haine insigne sau inscripţii de genul „Cuntâimai!”, „Înainte!”, „Închis!”, „Sunt pro!”, „Sunt contra!”, „del”, unii dintre ei purtau portretele unor artişti renumiţi. Monstranţii s-au îndreptat spre piaţa Lenin, unde se desfăşura mitingul de 1 Mai. Au trecut pe lângă cei adunaţi şi s-au oprit lângă ei. În piaţă, au fost imediat înconjuraţi de miliţieni. Miliţienii le-au cerut să-şi strângă lozincile şi s-o şteargă din piaţă.

Nimeni nici nu vroia să mai rămână, totuşi era jignitor că unora li se permite să stea la miting, iar atora nu”, povestea un participant. Aşa că tinerii au spus că nu se duc acasă până nu se termină mitingul. Miliţienii i-au îmbrâncit din piaţă. Nişte operatori TV mai avani au încercat să filmeze evenimentele, dar miliţienii i-au ameninţ că, de vor filma, le vor confisca aparatele de filmat şi legitimaţiile de jurnalist. Monstranţii au decis să părăsească piaţa. Au fost ajunşi din urmă de nişte jurnalişti, care i-au rugat să le povestească despre ciocnirea pe care au avut-o cu forţele de ordine. Din urma jurnaliştilor au venit repede miliţienii, care i-au “rugat” iar pe jurnalişti să nu mai întrebe şi să nu mai filmeze. Iar monstranţilor miliţienii le-au zis clar că – “Dacă cineva nu are încă 18 ani, atunci n-are voie să ţină în mâini lozinci, iar dacă are 18 ani, apoi tot n-are voie!”.

Mai târziu tinerii au aflat că unii dintre monstranţi (5 la număr) au fost arestaţi – cei care ţineau lozincile „Î-î-î-î-i!” şi „Cuntâimai!”. Junii s-au îndreptat în grup spre comisariat. Au întrebat miliţienii de acolo de ce i-au arestat pe amicii lor. Poliţiştii tăceau de parcă au luat apă în gură, apoi s-au îndârjit la ei, ca, în final, un înstelat să le ordone  băieţilor: „Toţi îs liberi!” –  în limba rusă  expresia înseamnă un ordin tacit de a părăsi un anumit loc.  Tinerii au luat-o la direct şi au început a scanda: „Toţi îs liberi!”. Cei cinci arestaţi au fost eliberaţi după câteva ore, dar fiecare a fost obligat să plătească o amendă de 500 de ruble.

La 1 mai 2005, conform agenţiei de presă REGNUM, monstranţi au fost mai mulţi, lozinci mai puţine, iar miliţia i-a arestat pe unii chiar la începutul marşului. Iată  câteva lozinci interesante de la  monstraţia cu nr. 2: „Mai mult n-am să fac!”; o lozincă pictată special pentru jurnaliştii care se grăbesc cu etichetările – „Lozincă antiglobalistă”; o agitaţie mare a stârnit lozinca „Omul vopseşte ouă şi nu ouăle omul!”. Un poster îl înfăţişa pe un ofiţer de miliţie cu un balonaş în gură pe care scria: „Toţi îs liberi!”. Loskutov şi prietena sa Katia Tretiyakova au fost arestaţi pe loc. Iar proces-verbal, iar amendă. Monstaţiile au continuat totuşi anual. Au devenit o carte de vizită zâmbăreaţă a  Novosibirskului.

Loskutov este autorul mai multor lucrări interesante, despre care nu-mi permite spaţiul să povestesc acum. Din 15 mai curent, este arestat pe motiv că ar fi fost în posesia unui pachet cu marihuana. Martorii oculari afirmă că Artiom nu fumează deloc şi că poliţia i-a plasat pachetul. Conţinutul genţii lui Artiom, în care se aflau mai multe obiecte străine, a fost scuturat pe parbrizul automobilului miliţienesc. Prietenii lui Artiom au iniţiat o campanie de solidarizare, la care au aderat mai mulţi artişti. Vă îndemn să aderaţi şi dvs.! Mai multe informaţii despre campania de susţinere şi despre lucrările lui Artiom Loskutov: http://kissmybabushka.com

dr. Teodor Ajder, psiholog