Al 9-lea val de reformare a Centrului Anticorupţie

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC) se va numi Centrul Naţional Anticorupţie. Va trece de  sub controlul Guvernului sub cel al Parlamentului şi se va ocupa doar de cazurile de corupţie, spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Angajaţii instituţiei vor fi supuşi unui test de integritate profesională, le vor fi verificate proprietăţile şi bunurile deţinute. Asta prevede cea de-a noua reformă a CCCEC. O lege în acest sens a fost adoptată vinerea trecută în mare grabă şi fără respectarea termenelor de consultare cu societatea civilă.

După zeci de întâlniri, discuţii şi şedinţe pe marginea proiectului Strategiei de reformare a CCCEC, realizat cu susţinerea partenerilor, inclusiv europeni, în Parlament a ajuns şi a trecut doar legea pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, care, de fapt, ar fi trebuit să urmeze adoptării Strategiei, lucru care nu s-a mai întâmplat. Cel puţin aşa susţin reprezentanţii CCCEC că ar fi fost logic şi mai eficient.

Strategia de reformare, în care s-au materializat majoritatea recomandărilor misiunilor de evaluare, a fost elaborată de CCCEC. Ulterior, Guvernul a dispus ca de strategie şi de legea care vine în implementarea strategiei să se ocupe Ministerul Justiţiei. “În mod normal, în viziunea noastră, urma să fie adoptată Strategia, după care şi legea respectivă, fiindcă în prima este o abordare mult mai largă. Care va fi mai departe starea de lucruri cu adoptarea strategiei chiar nu cunoaştem. Doar reformarea Centrului nu va aduce eficienţă, pentru că trebuie reformate şi Procuratura, Justiţia. În lege s-au luat nişte rupturi, nişte fragmente din strategie. E o situaţie mai dificilă”, a declarat Vitalie Verebceanu, şeful Direcţiei generale de prevenire a corupţiei din cadrul CCCEC, care a evitat să fie categoric, deşi nu a negat că nu sunt mulţumiţi de cum a început reformarea.

O lege grăbită de dragul pachetului

Începând cu 2002, CCCEC este actorul central al luptei contra corupţiei. În mai puţin de zece ani, această instituţie a trecut prin opt reforme, actuala fiind a noua. Dintre cei cinci directori schimbaţi niciunul nu şi-a exercitat mandatul până la capăt.

Legea privind reformarea CCCEC şi cea privind asigurarea egalităţii sunt ultimele din pachetul de 42 de legi pentru obţinerea regimului liberalizat de vize cu UE, documente ce trebuiau adoptate până la sfârşitul lunii mai. Unii dintre reprezentanţii societăţii civile pun la îndoială succesul acestei reforme, inclusiv din considerentul că adoptarea legii ce o vizează este rezultatul unui compromis sau “o carte de schimb într-un joc politic”.

Pe de altă parte, Vitalie Verebceanu este convins că, indiferent ce va urma, această reformă nu poate fi una moartă, pentru că simplul fapt că a fost schimbată modalitatea de alegere şi destituire a directorului şi transferul sub controlul Parlamentului constituie o schimbare foarte importantă, inclusiv în comparaţie cu celelalte 8 reforme, care au fost, în mare parte, cosmetice, după cum s-a exprimat el. Riscul cel mare, în cazul în care nu va fi adoptată şi Strategia, poate fi neatingerea rezultatului dorit, a conchis el.

„Nu doar de Centru depinde combaterea corupţiei”

„Ceea ce n-am regăsit noi, dar pentru care am pledat, este ceea ce ţine de orientarea centrului asupra corupţiei la nivel înalt. Sper să fie aceasta o prioritate a noului centru, dar noi nu am observat să fie nuanţat acest lucru în modificările operate. Nu a fost susţinută nici propunerea noastră privind demilitarizarea centrului. Am găsit în schimb, în noile modificări, un pachet întreg de garanţii sociale, facilitări, indemnizaţii, compensaţii. Nu ştiu dacă cei care au propus aceste modificări au făcut şi calculele respective, pentru a vedea  de câţi bani va fi nevoie şi dacă statul îşi permite astfel de cheltuieli”, este de părere Ianina Spinei, expertă Transparency International-Moldova. Spinei a mai spus că instituţia pe care o reprezintă şi-ar dori ca această reformă să aibă sorţi de izbândă şi Centrul să fie o instituţie eficientă. “Noi ne dăm foarte bine seama că nu doar de Centru depinde combaterea corupţiei în ţara noastră, dar de un întreg sistem, care trebuie modificat”, a mai adăugat ea.

„Din cinci paşi necesari, s-au făcut doar doi sau trei”

„Schimbările legislative constituie cam 30—40 la sută din întreaga reformă necesară Centrului. O bună parte din aceste schimbări au fost adoptate acum, dar e doar o parte a reformei. E nevoie de o viziune strategică, care se regăseşte în strategia de reformare. Procedura de numire şi destituire a directorului este mult mai bună, dar nu e cea mai bună posibil, influenţa politicului mai rămâne, deşi este redusă considerabil. Din păcate, lipseşte participarea societăţii civile. Din păcate, destituirea directorului se face cu o simplă majoritate a deputaţilor. Testul de integritate este foarte pozitiv, dar nu s-a implementat instituirea unui mecanism de denunţare a cazurilor de influenţă din afară.

Cât despre independenţa financiară, noua lege prevede că Centrul va pregăti singur bugetul anual şi Parlamentul îl va aproba. Acest lucru e pozitiv. Lipseşte, în schimb, altă garanţie, care este în strategie, că nu este posibil de mişcorat bugetul pe parcursul anului. Din aceste exemple se vede că din cinci paşi necesari s-au făcut doar doi sau trei. Situaţia este mai bună, dar nu este suficient de bună pentru a asigura cu adevărat autonomie şi independenţă”, susţine Sergiu Ostaf, Director Executiv al Centrului de Resurse al Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Drepturile Omului din Moldova CreDO, membru al Consiliului Naţional de Participare.

„Ne jucăm de-a reforma”

„Marinarii spun că al nouălea val este cel mai periculos. Sunt foarte sceptică în ceea ce priveşte impactul acestei reforme, mi se pare că fie nu va fi impact, fie nu va fi cel scontat. Cel mai prost în ceea ce s-a întâmplat este că reforma s-a făcut nu reieşind din realitate, ci din nişte premise absolut idealiste şi utopiste. Calitatea parlamentarilor noştri nu face posibil ca orice structură subordonată Parlamentului să fie una independentă şi neafiliată politic. Această reformă a fost pur şi simplu o carte de schimb într-un joc politic. Ceea ce compromite din start acest organ”, declară Mariana Kalughin, expertă a Centrului de Analiză şi Prevenire a Corupţiei (CAPC).

Kalughin consideră că rămân neatinse două dintre cele mai grave probleme ale Centrului: conflictul de competenţă între Centru şi Ministerul de Interne în ceea ce priveşte urmărirea penală şi conflictul între prevenirea şi combaterea corupţiei, pentru că “subdiviziunile de prevenire a corupţiei niciodată nu vor fi destul de cinstite să spună ce cred în momentul în care se subordonează şi sunt colegi cu cei care fac urmărirea penală, iar cei care previn corupţia şi au şi misiunea de a analiza acest fenomen n-au să recunoască că eşecul este determinat şi de unele probleme interne ale Centrului, cum ar fi neprofesionalismul cadrelor sau coruptibilitatea acestora”.

„Problema e că nimeni nu-şi va asuma responsabilitatea pentru eşecul reformei, iar eşecul este foarte probabil din două motive: pentru că nu există o analiză a situaţiei şi nu se recunosc problemele adevărate, plus că nu se analizează eşecurile anterioare. Iese că ne jucăm de-a reforma”, a concluzionat Kalughin.

Tatiana EŢCO