90 de ani de la Marea Unire
La 1 decembrie se implinesc 90 de ani de la istorica decizie a celor 1 228 de delegaţi ai romanilor transilvăneni, adunaţi la Alba Iulia, de a se uni cu Romania. Unirea Transilvaniei cu Romania a avut cateva trăsături specifice: la Alba Iulia nu era prezentă Armata romană, prin urmare – decizia de Unire nu poate fi suspectată de o presiune externă. Solidaritatea naţională a funcţionat la cel mai inalt nivel datorită inţelegerii dintre cele două forţe politice – Partidul Naţional Roman şi Partidul Social-Democrat. Prevederile Rezoluţiei de Unire demonstrează maturitatea şi europenismul elitei politice romaneşti din acea epocă. Rezoluţia de Unire a fost prezentată de Vasile Goldiş şi votată unanim. Astfel, Transilvania a incheiat procesul de unire a provinciilor romaneşti instrăinate de marile imperii. Romanii au obţinut posibilitatea de a locui intr-un stat naţional unitar, de a-şi dezvolta economia, de a crea o societate contemporană.
Unirea provinciilor romaneşti şi crearea Romaniei intregite a fost recunoscută pe plan internaţional prin semnarea tratatelor in cadrul Conferinţei de pace de la Paris din 1919—1920. Marile puteri au recunoscut deciziile de unire de la Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia. Este adevărat că soarta Basarabiei şi aici a fost vitregită. La Conferinţa de pace de la Paris a lipsit delegaţia Rusiei bolşevice, ceea ce a insemnat că această mare putere nu era obligată să recunoască noile frontiere stabilite in Europa după incheierea Primului Război mondial. La 28 octombrie 1920, la Paris, Romania a semnat cu Franţa, Marea Britanie, Italia şi Japonia un tratat prin care cele patru state recunoşteau Unirea Basarabiei cu Romania. Fiind presată de Rusia, Japonia nu a ratificat acest tratat, ceea ce a insemnat pentru Romania in perspectivă apariţia unor probleme de ordin internaţional.
Implinirea a nouă decenii de la Marea Unire este un bun prilej in a reconfirma insemnătatea progresistă a acestui act istoric pentru Neamul romanesc. Aşa cum constată specialiştii, Unirea din 1918 „a ridicat pe o treaptă superioară comunitatea de viaţă materială şi spirituală statornicită de-a lungul veacurilor intre toate teritoriile romaneşti, a realizat cadrul naţional şi statal pentru dezvoltarea mai rapidă a societăţii romaneşti. Reformele din 1918-1923 au schimbat vechile structuri economice, politice şi sociale”.
Romania intregită a insemnat nu numai provincii reunificate, ci şi constituirea unui stat democratic. Nu este cazul să absolutizăm succesele romanilor in interbelic: nu toate problemele şi-au găsit o rezolvare deplină, nu au fost sistate anumite abuzuri, n-au putut fi evitate anumite contradicţii şi chiar conflicte sociale. In ansamblu, insă, „au fost inregistrate progrese insemnate in multiple direcţii, pe diferite planuri. Statul roman a urmărit să realizeze şi a realizat, pe baza principiilor adoptate in 1918, importante reforme democratice, cu consecinţe asupra tuturor provinciilor romaneşti, asupra tuturor locuitorilor, indiferent de naţionalitate”.
Pentru romanii din Basarabia, dar şi pentru grupurile minoritare, cei 22 de ani de viaţă comună in Romania intregită au insemnat creşterea natalităţii datorită ameliorării situaţiei economice şi sanitare a locuitorilor; ţăranii au fost improprietăriţi prin lege, au beneficiat de credite avantajoase din partea băncilor. Timp de trei ani, 1919-1921 in Basarabia au fost modernizate căile ferate, ecartamentul fiind cel european. Putem afirma că Basarabia a inceput integrarea europeană incă in anii douăzeci ai secolului trecut. Mărfurile agricole produse in Basarabia erau cunoscute şi căutate in multe ţări europene. Sistemul de invăţămant rusesc, bazat pe straturi sociale (ghildii) a fost inlocuit cu cel romanesc, european. In Basarabia am avut licee prestigioase cu profesori ce duceau faima ştiinţei lor departe de hotarele provinciei, am avut absolvenţi de licee ce făceau faţă cerinţelor Universităţilor din Romania, dar şi de peste hotarele acesteia. La inceputul anilor 40 ai secolului trecut in Basarabia era cea mai ramificată reţea de telefonie, funcţiona un Post de Radio, apăreau ziare multe şi bune. Am putea continua expunerea realizărilor frumoase din Basarabia interbelică. Amintim doar că atmosfera benefică dezvoltării sociale, economice, culturale etc. era periclitată de pretenţiile nejustificate ale conducerii sovietice faţă de acest teritoriu romanesc şi de uneltirile practice ale acelei conduceri. Acte de terorism, organizate din afara hotarelor ţării, cum a fost cel de la Tatar-Bunar, crearea unei republici fantome la hotarele de est ale Romaniei cu centrul la Balta, apoi la Tiraspol (1924), incurajarea elementelor şi afişarea unei propagande antiromaneşti planificate şi susţinute de un centru puternic şi bine dotat, inclusiv financiar – Internaţionala a III-a comunistă, toate acestea şi alte acte bolşevice duceau la provocarea unor situaţii de incertitudine in Romania şi la franarea bunei desfăşurări a vieţii basarabenilor. Pană la urmă soarta noastră a fost vitregă: in 1939 Hitler şi Stalin au impărţit Europa de est intre ei, Basarabia intrand in sfera de interes a URSS. In 1940, apoi in 1944 Imperiul sovietic materializează cardăşia cu Germania hitleristă şi anexează Basarabia, dar şi nordul Bucovinei, Ţinutul Herţa, cateva insule de la Gurile Dunării.
Proclamarea independenţei de stat a R. Moldova, in august 1991, a demonstrat lumii intregi că romanii basarabeni nu au nimic in comun cu opresorul sovietic şi că vor să se separe de fostul Imperiu. Dar opera de emancipare naţională nu a fost dusă la bun sfarşit: suntem un popor care existăm in două state romaneşti. Ştim bine: istoria nu se repetă, situaţia anului 1918 nu va mai fi. Suntem convinşi: actualmente problema naţională a noastră poate fi soluţionată doar prin integrarea noastră in Uniunea Europeană. Procesele integraţioniste actuale sunt definitorii. Soarta noastră este in mainile noastre: pledand pentru integrarea ţării noastre in Uniunea Europeană vom soluţiona şi problema naţională.
Anatol PETRENCU, istoric
