Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   9 MAI: Patriotism rusesc plătit…

9 MAI: Patriotism rusesc plătit în dolari americani

422-9maiStimaţi prim-miniştri şi preşedinţi de parlament, stimaţi lideri de partide şi lideraşi de partiduţe, stimaţi foşti, actuali şi cei care vă visaţi miniştri! Stimaţi procurori generali şi mai puţin generali, judecători şi nejudecători! Ceea ce s-a întâmplat în “Pădurea Domnească” a fost un accident. Ceea ce s-a întâmplat în PMAN, pe 9 mai, a fost o acţiune planificată şi bine regizată, menită să lovească dur în esenţa noastră de neam. Şi voi, cu toţii, aşa, grămăjoară, aţi hotărât să răspundeţi prin tăcere la această acţiune?!

După ce, la 9 mai, “ne-a încântat” cu piesele sale încărcate de simbolistică bolşevică, dar şi stropite din belşug cu naftalină învechită, scoasă din uz, Bogatîri-ul rus Iosif Kobzon a considerat de datoria sa să ne dea câteva lecţii de bună purtare la diverse posturi TV. Întrebat ce părere are despre grupurile de protestatari care au contestat evenimentul din PMAN, camaradul de luptă şi de idei al lui Şor a remarcat că nu-l interesează piţigăiturile sau, cum le-a numit el, “piskuiturile” unor… nulităţi laşe, trădătoare. Noi ce să zicem? Dacă e să ne referim la nulităţi reale, apoi, se pare, cel care contesta protestele le reprezintă cu brio datorită stilului de interpretare de pe când bunica era fetiţă, iar tătuca Hruşciov – admirator.

Acesta ar fi răspunsul unuia care se alătura moral şi sufleteşte celor pe care aţi binevoit să-i catalogaţi aşa cum i-aţi catalogat! Dar, mai e ceva. Dacă Ambasada Rusiei se respectă pe sine şi respectă măcar, cel puţin, simbolic ţara de reşedinţă, cum de a îndrăznit să aducă în PMAN o persoană căreia, de ani de zile, serviciile abilitate ale SUA refuză să-i elibereze viză, pe motiv că ar fi bănuită de relaţii criminale cu traficanţii de droguri, dar şi de alte fapte nedemne, care ar putea prezenta pericol pentru SUA?

Dar, să revenim la evenimentul din 9 mai, din PMAN. Cu câteva zile mai devreme, un portal de ştiri anunţa că Mihail Formuzal, mare activist politic şi stăpân atotputernic al câtorva zeci de mii de supuşi care ar constitui cam 2-3% din populaţia R. Moldova, declara că Partidul Regiunilor, pe care dumnealui l-a fondat şi tot dumnealui îl conduce, are destui oameni pentru a apăra sărbătoarea din PMAN. E pentru a doua oară în istoria modernă când liderul unei formaţiuni politice declară deschis că are la dispoziţie detaşamente de şoc. Primul care declarase aşa ceva a fost un binecunoscut politician născut departe de butoaiele de cabernet ale Comratului, dar aproape de berăria de la Munchen. Ceea ce uimeşte cu adevărat este faptul că, într-un stat care se vrea de drept, nicio instituţie menită să supravegheze respectarea legii nu s-a autosesizat. Nu este pentru prima dată când Formuzal vine cu ameninţări. Amintiţi-vă de acţiunile sale de la Bălţi. Aici – o firească întrebare: cineva, în afară de Formuzal, mai conduce ţara asta sau e timpul să ne supunem cu toţii paşei de Comrat şi să cerem umil să ne accepte în paşalâcul său!?

Concertul din Piaţă continuă

Nataliei Gordienco, care a ieşit în uniformă militară a Armatei Roşii stilizată şi cu minifustă, trebuie să-i spunem că miile de femei violate, batjocorite şi împuşcate în toate oraşele şi satele Europei de Est aveau şi vârsta ei, dar erau şi foarte multe minore. Pentru a lua cunoştinţă de aceste fapte strigătoare la cer este destul să urmăreşti măcar câteva zile emisiunile canalului TV Viasat History şi te asigur că într-o bună zi o să auzi şi o să vezi mărturiile celora care au văzut şi au simţit “beneficiile” reale ale comportamentului slăviţilor “eliberatori”. Vrem să-i mai spunem Nataliei, dacă, întâmplător, a uitat, că ea nu e crescută de Kobzon, nici de Şor, şi nici de ambasadorul Rusiei în R. Moldova, oricare ar fi numele lui… Noi am venit la concertele ei încă de pe când făcea primii paşi pe scenă, noi ne-am bucurat pentru succesele ei şi am trăit împreună cu ea insuccesele, noi am aplaudat-o, am crescut-o, am alintat-o… Kobzon a plecat, dragă Nătăliţa… A plecat şi poate a da bunul Dumnezeu să fie bun plecat. Tu cu ce te-ai ales, fetiţo? O să mai îndrăzneşti să ne inviţi cu o naivitate pur copilărească, care te caracteriza, la concertele tale? După ce ai pângărit ce avem noi mai sfânt, după ce ai călcat cu tocurile de la pantofi pe scena din PMAN memoria taţilor şi buneilor noştri maltrataţi, terorizaţi, schilodiţi moral şi fizic prin beciurile NKVD-ului sau îngheţaţi pe întinsurile nemărginite ale Siberiei, unde au fost deportaţi, extenuaţi de inutriţie prin GULAG-uri, chiar o să îndrăzneşti? Eu unul nu mai cred în naivitatea ta, care ne plăcea atât de mult tuturor, şi acuma sunt sigur că era o simplă şi obraznică prefăcătorie!…

Cât priveşte Alexandru Manciu, sub intonaţiile căruia în repetate rânduri am dansat şi am chiuit, cred că de azi înainte va trebui să danseze el şi tot el să se aplaude. Vreau, însă, neapărat să fac o remarcă. Din surse sigure am aflat că mulţi artişti de-ai noştri au fost solicitaţi să participe la “marele” concert. Dar, deşi li se promiteau onorarii fabuloase, nu au acceptat să-i ţină isonul lui Kobzon. Vă mulţumim pentru curaj, pentru înţelepciune, pentru lecţia de omenie.

Concertul şi şenilele tancurilor

Trec printre grupurile de spectatori. Majoritatea poartă la piept panglica “Sfântul Cheorghe”. Mulţi ţin în mâini drapele roşii sau drapele pe care e scris un singur cuvânt – Rusia.

Din difuzoare răsună vocea unui şovin inveterat pe nume Rogozin. Cel care a luptat cu arma împotriva Moldovei, cel care, ori de câte ori vorbeşte, o face cu o nesăbuită şi neascunsă ură faţă de noi toţi! La 9 mai ne-a vorbit despre iubire, dar chiar şi aceste sacre cuvinte în gura lui sună a blasfemie. Se pare că tehnicianul responsabil a amplificat la maximum sunetul, pentru ca insultele rogoziene să ajungă până în cele mai ascunse ungheraşe ale sufletelor noastre. Personal cred că e cel mai ruşinos moment pe care l-a trăit acest popor de la 1945 încoace. Anume de la 1945, când Armata Roşie a călcat sub şenilele tancurilor până şi numele noastre, trezindu-ne peste noapte din Ioni în Ivani, din Toaderi în Fedea. Nu s-a mai văzut ca cineva să vină în PMAN, adică în Casa Mare a neamului, ca să ne înjure, să ne insulte, folosind întreg arsenalul vocabularului rusesc.

Întrebările de după concert

Un cineva, din spatele meu, inspirat de discursul lui Rogozin, exclamă: “Le-am tras-o adânc acestor berbeci!” Nu ştiu dacă trebuie să vă mai spun că berbecii suntem chiar noi!

…Nu mai pot rezista la atâta distracţie şi plec. Înainte, însă, de a pune punct, am câteva întrebări. Simple, foarte simple întrebări, pe alocuri, poate, chiar naive! La care aştept cu mare răbdare nişte răspunsuri tot atât de simple. Deci…

UNU. Cine a permis desfăşurarea acestui eveniment în PMAN? Cine e persoana care a pus semnătura pe cererea de autorizare?

DOI. De unde s-a luat Rogozin? Explicaţiile că a venit ca o persoană particulară sunt bune de adormit “baranii”. E o persoană oficială şi poate participa la manifestări doar cu permisiunea organelor statale ale R. Moldova. Care instituţii i-au eliberat o permisiune?

TREI. Domnule Şor, nu am onoarea să vă cunosc personal, dar avem cunoştinţe comune şi mereu am auzit doar cuvinte de laudă despre corectitudinea şi cumsecădenia dvs. Aici aţi crescut, aici aţi obţinut ce aţi obţinut. Chiar spuneaţi, într-un interviu, că businessul nu trebuie să se implice în politică. Ceea ce a fost în PMAN la 9 mai e un act de cultură sau unul politic? Dacă cineva ar îndrăzni să organizeze şi să finanţeze în cea de-a doua Patrie a dvs. un concert în cadrul căruia s-ar intona marşuri fasciste, cum ar aprecia acest gest compatrioţii dvs.?

PATRU. Dragi conlocuitori de diferite graiuri! Dacă tot afirmaţi că această sărbătoare e una sfântă, de ce nu o sărbătoriţi în sânul familiei, după cum o cer tradiţiile creştine?

Întrebările le-am epuizat, dar am o remarcă strict personală pentru primarul Chirtoacă. Explicaţiile dvs. referitoare la şmecheriile nu ştiu cui şi alte ghiduşii sunt de-a dreptul infantile. Aşa că cei care se lăudau că “ne-au tras-o” mai întâi i-au tras-o primarului.

P.S. Din surse sigure am aflat că Iosif Kobzon a primit 50 de mii pentru concert. Alte voci susţin că ar fi primit 100 de mii. E notoriu că nu a acceptat lei moldoveneşti, nici ruble ruseşti, ci dolari SUA. Deci, glorifici patriotismul rus, dar accepţi doar bani americani. Mă întreb dacă nu cumva era mai bine ca aceste sume cu adevărat astronomice să fi fost împărţite participanţilor la război. Chiar să nu se fi putut ei lipsi de concertul lui Kobzon?