2011: Ce aţi aşteptat? Ce s-a împlinit? 2012: Pronosticuri pentru R. Moldova

Roman Mihăieş, analist politic

Aşteptările, desigur, au fost mai mari, dar dacă ar fi să mergem pe ideea realizărilor, ar fi de remarcat două lucruri: menţinerea la guvernare a AIE-2 şi câştigarea Chişinăului de către D. Chirtoacă. Pe planul relaţiilor cu UE s-a mers înainte şi e bine – e vorba de Acordul de Asociere, de Liber Schimb, regimul de vize…

Nu putem trece cu vederea nici peste pierderea alegerilor în Transnistria de către Smirnov. E regretabil, însă, că nu s-a ales preşedintele. Alegerea şefului statului s-a transformat într-un circ, astfel încât provizoratul lui M. Lupu ar putea fi continuat până la sfârşitul mandatului actualului Legislativ… Dacă nu, la anul intrăm în noi anticipate.

2012 va fi un an interesant, dar şi riscant. Anticipatele ar putea să schimbe configuraţia Alianţei de guvernare. Dacă noul format de guvernare va fi unul de stânga, vom avea o deschiderte mai mare spre Uniunea Vamală Rusia-Kazahstan-Belarus şi Uniunea Euroasiatică… Venirea lui Şevciuk în locul lui Smirnov va aduce, cu siguranţă, schimbări neaşteptate pe frontul transnistrean, inclusiv identificarea unei soluţii de rezolvare a «problemei». Dacă înţelegerile dintre Moscova şi Berlin, vizavi de diferendul transnistrean, rămân în vigoare, Rusia va forţa lucrurile. Să nu uităm că Putin se pregăteşte să revină la Kremlin, aşa că 2012 ar putea să ne ofere mai multe surprize. Depinde de raportul de forţe la guvernare pe care-l vom avea la  Chişinău.

Nadejda Brânzan, ex-deputat

2011 este anul speranţelor risipite. În 2011, o parte considerabilă a populaţiei s-a axat pe o idee fixă, dar falsă, că toate problemele lor vin de la nealegerea preşedintelui, crezând că dacă acest „tătucă” ar exista, el le va rezolva toate problemele. Ideea a fost alimentată de pretinşi analişti politici care, ore în şir, au bătut apa în piuă la acest subiect. Însă, dacă noi, cetăţenii, am fi pus creierul la contribuţie şi am fi analizat profunzimea crizei din Grecia, Italia, Spania, Irlanda şi alte ţări, am fi înţeles mai uşor ce se întâmplă în jurul nostru. Guvernul şi Parlamentul – pe unde mai bine pe unde mai rău, dar au reuşit, în condiţii deloc simple, să tină R.Moldova pe linia de plutire, fără reduceri la salarii, ba din contra, cu majorări pentru profesori, iar pentru 2012 a fost votat un buget cu 2,2 miliarde mai mare, faţă de 2011, la capitolul venituri. Marile deziluzii vin de pe urma faptului că lumea, obosită de nedreptate, a pus mari speranţe că AIE va face ordine: legea va fi funcţională, hoţii – traşi la răspundere, corupţia – stârpită, justiţia – pusă la punct, şi toţi cetăţenii, de la vlădică până la opincă, vor plăti cinstit contribuţiile la stat, ajutând, în aşa mod, la prosperarea R.Moldova. Alianţa n-a avut curaj să dea bătălie sistemului şi în consecinţă s-a pomenit înghiţită de el. Partea cea mai tragică e că AIE a risipit speranţele cetăţenilor că ei pot schimba situaţia. În 2012, dacă se va reuşi evitarea alegerilor anticipate, s-ar putea ca AIE să mişte carul reformelor şi să demonstreze ceea ce a aşteptat lumea în 2011. Au această şansă, depinde cum se vor manifesta.

Andrei Covrig, Asociaţia George C. Marshal-Moldova

Despre anul care se scurge, nu cred că pot spune ceva nou şi bun. „Lumea asta e pe dos,  toate merg cu capu-n jos!, – vorba lui Ion Creangă. Povestea este una mai veche: cu prosoape peste umăr, stau şi azi în capul mesei clanuri oligarhice. Aceste clanuri controlează economia,  mass-media, opinia publică, îi controlează pe politicieni şi partidele acestora. Placa nu se schimbă, agrarienii şi comuniştii ţineau una şi bună că ne duc spre un destin mai bun şi că acest destin e CSI, cei de azi zic acelaşi lucru despre UE.  Da, ei pleacă în vizite, se întâlnesc, discută, fac conferinţe de presă, dau declaraţii. Dar rezultatele? Ţară coruptă! Politicieni corupţi! Demnitari corupţi, pe când simplii cetăţeni încearcă să se descurce cu greu.

Nu cred că anul 2012 ne va aduce ceva nou şi bun cu aceeaşi lume politică depăşită la guvernare şi, în majoritate, impotentă, care va continua să se confrunte pentru funcţii şi ciolan. Ţara Moldovei este într-o mocirlă şi e greu de spus cine o va putea scoate la mal. Cei din parlament şi guvern au dovedit că nu pot face mare lucru. Şi cred că nici nu le convine să facă. Ei se gândesc la ei. Tradiţia Voronin continuă. Cu ce rămânem? Şi cu cine? Lumea care mai este în puteri pleacă de acasă să-şi facă viaţă în altă parte. Moldova îmbătrâneşte, copiii se răresc, şcolile se împuţinează, nivelul de viaţă scade, sărăcia creşte … Se cere un suflu nou în politică.

Sergiu I. Chircă, profesor universitar

Cu toate greutăţile şi incomodităţile prin care am trecut, 2011 a fost un an relativ bun. Desigur, aşteptările pe care le-a avut lumea de la Alianţă au fost mult mai mari. De aici, poate, şi anumite deziluzii. Dar nu cred că putea fi mai bine. E rău, dar nu rău de tot. Peste tot în lume e greu, e criză peste tot. Ceea ce ar putea să ne bucure e  că guvernul a reuşit o avansare serioasă pe scena politică europeană. Ce va fi mai departe e greu de spus.

Nu prea văd şanse pentru mai bine în 2012. Moscova ne ţine legaţi de ea cu gazele. Pericolul rusesc pentru Moldova creşte. Putin a declarat public că revenirea sa la Kremlin va însemna refacerea URSS. Acelaşi lucru, dar într-o altă formulă, îl susţine şi Patriarhul Kiril. Rusia se pregăteşte de expansiune generală – de unde şi această schimbare de macaz la Tiraspol. S-ar putea ca la suprafaţă să se amelioreze anumite lucruri în relaţiile Tiraspolului cu Chişinăul, dar Rusia de la Nistru nu va vrea să plece. Face impresia că liderii Alianţei, cu mici excepţii, nu prea îşi dau seama de pericolele care vin dinspre Rusia. Situaţia politică nu e simplă. Mi-aş dori ca parlamentul să reuşească în 2012 alegerea preşedintelui şi continuarea cursului politic început în 2010, dar Moscova înclină lucrurile spre anticipate, ea vrea la Chişinău schimbarea configuraţiei la guvernare şi redirecţionarea politicii noastre externe de la Vest la Est. E complicat. Dar va trebui să rezistăm.

Liliana Palihovici, vicepreşedintele Parlamentului

Aşteptări, ca întotdeauna, au fost mai multe. Ştim că atenţia lumii este concentrată preponderent pe venituri: creşteri la salarii, pensii, la plăţile sociale şi tot aşa. Dar vreau ca lumea să înţeleagă un lucru foarte important: nu ne vom putea mişca înainte fără reforme, iar reformele, de obicei, sunt dureroase. 2011 a fost, în acest sens, un an al reformelor. Noi am reuşit să trecem pe agenda parlamentului mai multe proiecre de lege legate de integrarea europeană. Europa, ca niciodată, este deschisă pentru noi şi am avansat mult în lansarea negocierilor privind Acordul de Liber Schimb, cel de Asociere la UE, liberalizarea regimului de vize… Toate acestea, până la urmă, se vor răsfrânge şi asupra vieţii şi bunăstării populaţiei, la fel ca şi reformele în domeniul justiţiei sau majorarea volumului de investiţii pentru reformele din sănătate ori educaţie. Desigur că ne-am fi dorit o creştere mai expresivă a nivelului de viaţă al populaţiei, dar vreau să fac o claritate aici: noi am reuşit, spre deosebire de mai multe state europene, să menţinem, pe alocuri şi să majorăm volumul plăţilor salariale şi sociale – lucru deloc simplu în condiţiile în care toată lumea e în criză. Regret că trebuie să spun acest lucru, dar asta e realitatea. 2012 nu va fi nici el un an simplu. Va trebui să continuăm reformele, rezultatele cărora vom începe a le simţi mai mult din 2013, parte dintre ele şi din 2012. Sperăm să putem alege preşedintele, să evităm anticipatele, care nu ne vor da nimic nou, să modificăm Constituţia, ca preşedintele să fie ales prin votul cetăţenilor, şi să mergem înainte.