2009—2010: ce a fost mai mult, un an de guvernare sau unul electoral?

Mihai Patraş, economist

A fost unul de guvernare, pentru că există rezultate. Poate că ele nu sunt atât de vizibile pe plan intern, dar să nu uităm că Programul de guvernare a fost anunţat pentru patru ani şi nu unul. Dacă-i să credem Biroului Naţional de Statistică avem o creştere pe economie de 5% , ceea ce înseamnă resurse suplimentare la buget pentru   pensii şi acoperirea altor necesităţi publice. A fost depăşit riscul neplăţii pensiilor şi salariilor, pe care-l prognozau comuniştii, s-au făcut şi anumite majorări, nu s-au făcut disponibilizări în masă, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări… pe plan extern avem  ameliorarea relaţiilor cu vecinii şi, mai ales, cu Vestul… În condiţiile unui an de criza politică şi economică, Alianţa a făcut faţă situaţiei.

Petru Macovei, director API

A fost, în egală măsură, şi una şi alta. De guvernare – pentru că Alianţa şi-a asumat un program concret, cu angajamente clare de reformă şi dezvoltare, care nu înseamnă doar pensii şi salarii. Dar a fost şi unul electoral, provocat de comunişti, care a generat o criză politică de durată şi care a perturbat actul de guvernare şi aşa complicat. Să nu uităm că în 2009, AIE a preluat guvernarea cu un buget în comă, care nu putea fi atât de repede resuscitat. Şi, cu toate acestea, Alianţa a reuşit – unu: să menţină R. Moldova pe linia de plutire şi să evite o stare de colaps. Şi doi: să readucă R. Moldova pe orbita bunelor relaţii cu vecinii şi cu instituţiile europene şi occidentale. În situaţia R. Moldova, nu e puţin de loc.

Dumitru Ivanov, sindicate

De guvernare, totuşi. A fost, pentru prima dată în ultimii 10 ani, când sindicatele şi guvernul au putut calm şi constructiv negocia. Ne-am auzit. Probleme nerezolvate mai există, în schimb am oprit campania de «optimizare a învăţământulu», iniţiat de comunişti, care presupunea închiderea câtorva sute de şcoli, cu concedieri masive, cu probleme mari pentru primării, părinţi, copii… salariile pedagogilor s-au majorat cu 16% şi am convenit acelaşi lucru pentru sfârşitul anului, însă, cel mai important lucru pe care l-am obţinut este restricţia impusă de guvern ministerelor de resort, ca acestea să nu mai poate înainta guvernului proiecte de legi şi regulamente fără avizul Sindicatelor. Era durerea cea mai mare de cap pe care o aveam.

Sergiu Musteaţă, istoric

Impresia generală e că am fost într-o campanie electorală non-stop, motivată şi de alegerea preşedintelui, şi de anticipate, şi de referendum, cu competiţii între partide, inclusiv în rândul Alianţei de guvernare. A încercat guvernul să se concentreze pe anumite proiecte mai serioase, dar nu a reuşit decât, poate, în programul anticriză… Gaura neagră lăsată de comunişti în buget s-a lăsat resimţită, plus inundaţiile, plus o opoziţie ineficientă, care a criticat fără să dea soluţii. Au avansat lucrurile pe plan extern: ameliorări în relaţiile cu România, cu Ucraina, UE… Da, sunt lucruri importante dar care nu sunt percepute, ca atare, de omul simplu, care este unul foarte materialist. 2010-2011 ar putea fi mai bun, dar vin alegerile.

Victor Chirilă, analist politic

A fost şi una şi alta…o campanie electorală neterminată, care, de fapt, nu ştim când şi cu ce se va termina. Deşi situaţia economică nu a degradat, ea nu s-a reflectat în buzunarul omului şi percepţia e nulă. Cu realizările pe plan extern, la fel. Aceeaşi percepţie. Omul trăieşte cu ziua de azi. Comuniştii au intoxicat într-atât de mult starea de spirit a populaţiei, încât riscurile unor alegeri repetate după anticipatele din toamnă rămân destul de mari. Iar asta ar putea complica lucrurile definitiv. E nevoie de o decizie politică a Occidentului, la nivel de FMI, BM, UE. Alianţei trebuie să i se lase loc pentru a ameliora veniturile populaţiei, in caz contrar toate eforturile de un an, inclusiv ale instituţiilor internaţionale, se pot duce de râpă.