100 de zile cu Timofti [sondaj]
100 de zile cu preşedintele Nicolae Timofti: Cum a fost? Ce va urma?
Nadejda Brânzan, deputat în Primul Parlament
În primele 100 de zile, Nicolae Timofti nu a avut cum sa devină un lider naţional. Ceea ce putem spune, însă, cu certitudine e că prin venirea sa la preşedinţie, în societate s-a instalat pacea. Mie mi-a plăcut că nu a cochetat cu presa, că e modest, că nu s-a lansat în spectacole de imagine, ca alţii… Este o reuşită vizita sa în România, de unde s-a întors cu promisiunea de a aduce pentru biblioteci un million de cărţi. Ca medic, i-am apreciat refuzul de a promulga legea cu privire la castrarea chimică a pedofililor – jurământul lui Hipocrate nu admite asemenea practici…. Preşedintelui Timofti soarta i-a oferit o mare şansă de a face pentru poporul său ceea ce n-au făcut cei de până la el. Sper să-şi înţeleagă corect misiunea, să fie un model de demnitate şi curaj acolo unde este. Dacă va rata această oră astrală pentru R. Moldova, riscă să treacă pe lângă Istorie ori să rămână în Ea un episod neîsemnat şi atât.
Vladimir Beşleagă, scriitor
Nu prea s-a lăsat văzut şi auzit. Cred că cele 100 de zile au fost mai mult pentru adaptare la funcţii şi statut. Avea şi nevoie, e nou în politică. În schimb, îşi cunoaşte bine meseria de judecător şi am văzut că, în cazul judecătorilor, judecă drastic, categoric. O face bine. Dacă va reuşi să schimbe lucrurile în jurisprudenţă, se vor schimba mai multe în R. Moldova. Însă, schimbările depind nu doar de el. El este produsul majorităţii parlamentare, nu este un preşedinte ales prin vot direct. Nu cred că ar putea face mai mult decât are «permisul». Deocamdată nu s-a ridicat de-asupra Alianţei. Însă, 100 de zile au trecut, proba s-a încheiat şi va trebui să iasă în faţă, să se manifeste. Îl vedem ba în Europa, ba în Asia, dar nu ne sunt clare poziţiile. Presiunile Rusiei cresc. Moscova ba caută să ne cumpere cu «trenurile lui Şevciuk», ba ne ameninţă cu referendumurile lui Şelin de aderare la Uniunea Euroasiatică. Ce va fi şi cum va fi, nu e clar.
Vitalia Pavlicenco, preşedinte PNL
Preşedintele Timofti nu prea şi-a developat poziţiile în cele 100 de zile. A mers mai mult pe prospectarea situaţiei şi a făcut-o, probabil, pentru că nu vine din mediul politic, deşi a avut nişte poziţii ferme în discuţia cu trimisul lui Putin, D. Rogozin, a manifestat caracter şi în raport cu AIE. Pentru mine ridică nişte semne de întrebare o parte din anturajul preşedintelui, în special cei din zona PLDM, care sunt nişte agrarieni fardaţi. Orientarea geo-starategică? Este una pro-UE şi pro-NATO, cu o atitudine rezervată în problema Unirii, dar şi cu prudenţă vizavi de eventualitatea unor evoluţii în acest proces. «Integrarea europeană – idee naţională» nu cred că trebuie să ne copleşască. Faza e depăşită, după cele întâmplate în ultimii 3 ani. Ideea noastră naţională trebuie să devină ideea unităţii naţionale româneşti. Cred că are şansele să îmbrăţişeze această ideie şi sper să fie cât mai loial legii şi să manifeste bun-simţ în continuare.
Roman Mihăeş, analist politic
Este foarte important să remarcăm că preşedintele s-a dovedit a fi un om al legii, care şi-a respectat statutul şi atribuţiile, nu s-a interpus între partide, nu a făcut declaraţii care să iasă în afara Programului de guvernare al AIE ori care să tulbure pacea, a fost corect în raport cu toţi… E un preşedinte pozitiv. Dacă a fost sau nu vizibil, eu cred că a fost suficient de vizibil. Da, nu a fost un preşedinte jucător, de genul lui Băsescu, dar Băsescu are mandatul poporului. Timofti este un preşedinte-mediator. El nu a depăşit acest cadru şi e foarte bine. Faptul că preşedintele a devenit un factor de stabilitate politică este foarte important pentru R. Moldova. Sprijinul partenerilor noştri occidentali rezultă şi din asta. Ce va fi mai departe? Depinde cum se va manifesta Alianţa. Deocamdată avem un trend pozitiv al AIE şi dacă în toamnă nu vom intra într-o criză a plăţilor sau alt gen de crize, după cum ameninţă comuniştii, avem şansa să mergem înainte.
